"Prizonierul cerului(Cimitirul cărților uitate #3)" de Carlos Ruiz Zafon

Încă mai diger la cartea asta, dar trebuie să îmi pun gândurile și impresiile în scris. Cred că e deja evident că Zafon mi se pare un autor minunat, se numără printre preferații mei acum.
Dacă celelalte două cărți din această serie se puteau citi și separat, cred că pentru a o înțelege pe asta trebuie să le citiți și pe celelalte, are mai mult sens în capul meu așa. Pentru că aici viețile personajelor din cele două volume se intersectează cumva. Iar asta mi s-a părut foarte frumos, mai ales că am citit cărțile astea recent și mi-am amintit de ce mi-au plăcut așa mult.
Practic, povestea din cartea asta îl are în centru pe Fermin Romero de Tores, personaj pe care eu l-am îndrăgit foarte mult în timp ce citeam Umbra vântului. Tocmai de aceea m-am bucurat că am ajuns să aflu mai multe despre el și despre trecutul lui și am ajuns să îl îndrăgesc și mai mult. Și chiar m-am bucurat pentru el, având în vedere toate lucrurile prin care a trecut, a ajuns totuși să aibă o viață relativ normală. Dar chiar mi-a fost milă de săracul de el, nu o fi el ușă de Biserică, dar nici nu cred că merita soarta pe care a avut-o. Povestea lui mi s-a părut tristă.
Un alt lucru care mi-a plăcut a fost că am aflat mai multe lucruri și despre Isabella, mama lui Daniel, și despre scriitorul David Martin. Recunosc că la început am fost confuză pentru că ceea ce se povestește aici la un moment dat e ușor în contradicție cu ce îmi aminteam de la finalul cărții Jocul îngerului, dar până la final m-am lămurit, iar totul are sens în mintea mea acum. Totuși, asta schimbă total modul în care mi l-am închipuit pe David, nu în rău sau în bine, pur și simplu văd lucrurile diferit acum, și parcă tot volumul doi are mai mult sens acum că am mai aflat niște lucruri.
Nu am foarte multe de zis despre cartea asta, în principiu pentru că a fost destul de scurtă prin comparație cu celelalte două volume. Dar mi-a plăcut foarte mult, mai ales că am reîntâlnit toate personajele care mi-au plăcut atât de mult în timp ce citeam celelalte două volume din serie, chiar dacă unele au apărut foarte puțin, au fost totuși acolo. Plus că îmi place acel aer al Barcelonei cum îl descrie autorul, parcă are ceva magic.
Singura mea nelămurire acum este dacă va mai urma un volum după toate astea. Citind recenzii pe Goodreads, am observat că mulți spun că va urma un volum patru, care ar fi și ultimul. Ar avea sens să mai existe unul, ținând cont de modul în care s-a sfârșit cartea asta, dar nu găsesc nimic oficial.

În acei ani, Crăciunul își mai păstra încă aerul de magie și taină. Lumina prăfoasă de iarnă, privirea și năzuința unor oameni care trăiau printre umbre și tăceri confereau acelui decor un ușor parfum de adevăr, în care măcar copiii și cei ce învățaseră să uite mai puteau crede încă.

- Nebunul crede întotdeauna că ceilalți sunt nebuni.

- Uneori te saturi să tot fugi. Lumea e foarte mică atunci când n-ai unde să te duci.

Sunt vremuri și locuri în care să fii nimeni e mai onorabil decât să fii cineva.

Un bun mincinos știe că minciuna cea mai bună e întotdeauna un adevăr din care s-a sustras piesa-cheie.

- Într-o zi îți dai seama că tinerețea a zburat, știi, și că trenul s-a dus.

Comentarii

  1. Îmi place felul în care ai scris totul. O recenzie foarte bine structurată şi conturată, dacă îmi permiţi să spun aşa. Cred că o să încerc şi eu aceste cărţi în viitorul apropiat.
    Tocmai am început să te urmăresc. Ce spui, poţi să mă urmăreşti şi tu? :D
    http://onlyoneaveragejoe.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu