"Cele două turnuri(Stăpânul inelelor #2)" de J.R.R. Tolkien

Recunosc că am tot amânat citirea acestei cărți, pentru că mi-a trebuit atât de mult să o citesc pe prima și nu prea aveam răbdare. La un moment dat am și pus-o de-o parte, pentru că nu mă puteam concentra asupra ei. Asta era pe la pagina 98, cred. Apoi, mi s-a pus pata pe ea și am zis să continui și până să-mi dau seama ajunsesem la pagina 200, ceea ce mi s-a părut incredibil, având în vedere faptul că descrierile lui Tolkien sunt aceleași.
Volumul ăsta mi s-a părut a fi mai bun decât primul din punctul de vedere al acțiunii. Începe el cam încet, dar la un moment dat încep să se întâmple toate lucrurile astea și au loc lupte și efectiv nu mă puteam opri din citit, mai ales că Legolas și Gimli erau așa simpatici și amuzanți. Efectiv ăștia doi parcă țineau lucrurile în mișcare, sunt câteva momente foarte simpatice și amuzante între ei doi, chiar mi s-a părut că s-a legat o adevărată prietenie între ei. Mi-au plăcut așa mult în volumul ăsta.
Și că tot vorbeam de personaje, mi s-a părut că au evoluat mult în volumul ăsta și au devenit mai simpatice, plus că am reușit și eu în sfârșit să îi deosebesc unul de altul, mai ales pe hobbiți, care zău dacă nu m-au băgat în ceață în primul volum. Aici în schimb parcă fiecare a fost diferit, la un moment dat chiar puteam să-mi dau seama care din ei e doar după modul în care vorbeau. Mi-a plăcut foarte mult chestia asta. Mi-a plăcut mult și de Pippin în cartea asta, în primul volum nu pot spune că mă impresionase în vreun fel. Să mai zic cât de mult îmi place Gandalf? Mi se pare genial personajul.
Volumul ăsta e împărțit în două cărți, prima îi urmărește pe Legolas, Gimli, Aragorn, Merry, Pippin și Gandalf, iar a doua îi urmărește pe Sam și Frodo. Mi s-a părut că a doua jumătate a volumului se desfășoară mai lent decât prima, dar în partea asta avem parte de prezența lui Gollum, sau Smeagol, iar ăsta e un personaj care mie îmi place mult, asta deși nu e unul pozitiv. Poate pentru că singurele lucruri pe care le știam despre Stăpânul inelelor erau Gandalf și Gollum cu replica lui "my precious", care sună mai bine în engleză decât în română, dar am realizat că a citi Tolkien în engleză e un lucru imposibil, cel puțin pentru mine. Din cauza asta mi-au trebuit vreo trei încercări pentru a citi Hobbitul. Dar să revin. Am o slăbiciune pentru Smeagol, cumva mereu mi-e milă de el, cred că ar putea fi și bun, doar că asta e greu pentru el. Totuși, el mi se pare a fi undeva la mijloc, adică are momente bune și momente rele, e un personaj destul de distrus practic, ceea ce nu face decât să-mi fie și mai milă de el.
După volumul ăsta, Sam e clar personajul meu favorit. Mi se pare că el demonstrează cel mai bine că nu trebuie să fii vreun mare războinic sau vrăjitor sau mai știu eu ce pentru a reuși să faci lucruri mărețe. E un personaj care mi se pare că analizează totul foarte bine și mereu ar face lucrul corect, chiar dacă acel lucru e greu. Și Frodo intră aici, dar parcă Sam m-a impresionat mai mult, mai ales pentru ceea ce face la finalul volumului.
O chestie care mi s-a părut amuzantă a fost că mi-am dat și eu în sfârșit seama că pe unul dintre personaje mi le închipuiam greșit. Mereu am crezut că un anume actor îl juca pe Aragorn, când de fapt acel actor avea rolul lui Boromir. Mdeah...
Singura chestie cu cărțile astea e că eu practic știu cum se termină, deși nu înțeleg de ce știu, și atunci anumite chestii care se întâmplă își pierd din impact pentru mine, în lipsa unui cuvânt mai bun, pentru că practic știu, de exemplu, că personajul x nu moare, deși așa pare. Mi-ar fi plăcut să citesc cărțile astea fără să știu ce se întâmplă la final, dar asta e. Oricum, cărțile astea sunt epice, Tolkien chiar avea imaginație.

- Da, așa e, zise Sam. Și dacă știam ce ne-așteaptă când am plecat, nu puneam piciorul în locurile astea. Dar așa se-ntâmplă adesea; vorbesc de isprăvile din poveștile și din cântările străvechi, domnu' Frodo; de pățanii, cum le ziceam eu mai demult. Credeam că sunt lucruri pe care semințiile minunate din basme le căutau cu lumânarea, pentru că și le doreau ca pe-o înveselire, cum s-ar zice, căci viața era cam plicticoasă. Dar treburile nu stau tocmai așa în poveștile vrednice de luat în seamă și de ținut minte. Se pare că se pomeneau cu toții în belea de la bun început, așa le era așternut drumul, cum ziceți dumneavoastră. Dar cred că, la fel ca noi, au avut și ei o groază de ocazii să se întoarcă, numai că n-au făcut-o. Iar de s-ar fi întors, noi n-am mai fi știut, pentru că ar fi fost uitați. Auzim de isprăvile lor care n-au avut totdeauna sfârșit fericit; cel puțin, așa socoteau cei din poveste și cei din afara ei. Mă gândesc la clipa când se întorceau acasă și-și găseau acareturile în bună ordine, deși nu tocmai cum le lăsaseră la plecare; așa, ca domnu' Bilbo, bătrânu'. Da' acelea nu-s totdeauna cele mai frumoase povești de ascultat, deși e bine să fii în ele. Mă întreb, noi în ce poveste-om fi nimerit.
- Da, și eu mă-ntreb, rosti Frodo. Dar nu găsesc răspuns. Așa se înfățișează o poveste adevărată. Să luăm, bunăoară, una care-ți place. S-ar putea să știi sau să bănuiești ce fel de poveste este, cu sfârșit fericit sau trist, dar cei din ea nu știu. Și nici ție nu ți-ar plăcea ca ei să știe.

Comentarii

  1. Acum chiar că îmi e groază să încep cărțile, deoarece eu le mai am și în formatul ăla de la Libertatea, cu scrisul micuț și pricăjit. Dar o să fac abstracție, și mă voi apuca și eu de ele, cu toate că ar fi cam greșit în perioada asta, din moment ce voi începe școala.

    Mie mi-a plăcut mereu de Sam, adică l-am preferat dintotdeauna pe el în locul lui Frodo. Nu știu, dar pe mine Frodo mă cam enerva uneori, felul cum se comporta cu Sam, mă cam deranja. Mai ales când el era atât de bun, și blând, și vorbea atât de cald! Îmi era tare milă de el în unele scene din filme! Și cu Smeagol am dus lupte, deoarece, la fel ca și Frodo, ba mă enerva, ba îmi plăcea de el. Plus că din cauza acelui inel, ajunsese să aibă un alter ego, și de-asta se comporta atât de schimbător.

    Te felicit că ai reușit să duci la bun sfârșit volumul, deoarece e ceva să reușești să citești Tolkien, când știi câte personaje au cărțile lui, și cât de complicată poate fi uneori povestea. Și cu toate astea, mi-aș fi dorit să fi citit cărțile înainte să fi văzut filmele, dar încerc să privesc partea bună a lucrurilor: nu mă voi mai încurca așa în personaje și întâmplări, deoarece știu în mare ce se va întâmpla. :)

    Spor la citit pe mai departe! ^^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă te ajută cu ceva, cred că al doilea volum se citește mult mai repede decât primul.

      Eu nu am văzut filmele, știam anumite scene, dar atât. Am avut eu o ambiție să citesc cărțile înainte. Cred totuși că poate e mai bine invers, am încercat să mă uit la primul film și după vreo 45 de minute am renunțat. Au schimbat niște chestii destul de importante zic eu, iar asta nu mi-a plăcut. Le tot comparam și diferențele chiar m-au enervat.

      Păi, merci :) Da, Tolkien se citește totuși mai greu față de alți autori, cred că poate fi o adevărată provocare uneori, trebuie răbdare, are niște descrieri lungi cât o zi de post :)) Mă voi simți tare mândră când voi termina trilogia asta, sunt convinsă, le-am evitat ani de zile. Totuși, abia aștept să mă simt în stare să mă apuc și de ultimul volum :)

      Merci ^^ Spor la citit și ție!

      Ștergere
  2. Nu am citit/achizitionat (din pacate) cartile... Voiam, dar nu am mai apucat.
    App faina recenzie, imi plac mult citatele.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut, te invit la un concurs care sigur o sa iti placa..Premiul e o carte.M-as bucura mult sa participi. Te astept!!

    http://367dezile.blogspot.ro/2014/08/castiga-un-blind-date-cu-o-carte.html

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu