Back

Știu că de fapt nu am lipsit așa mult de pe blog, sunt practic vreo șase zile, având în vedere postarea pe care am programat-o înainte să plec, cea de pe întâi septembrie, dar pentru mine pare că am lipsit o grămadă. Să explic. Săptămâna asta am vizitat mai multe locuri din România, am văzut atâtea și încă nu mi-am organizat toate gândurile. Urmează mai multe postări în care voi povesti mai pe larg de am văzut și ce cred despre ele. Itinerarul inițial era: Băile Herculane - Cheile Nerei - Tmișoara - Alba Iulia. La Cheile Nerei nu am mai ajuns, pentru că ploua torențial și nu am fi putut merge pe traseele respective, așa că am ajuns mai repede la Timișoara. 
Ca să fac un mic rezumat a ceea ce am văzut, și despre care voi povesti mai pe larg(pentru că trebuie):
  • Am vizitat Băile Herculane, asta a fost deprimant, o să vedeți de ce;
  • Am mers cu barca pe Dunăre, ceea ce a fost o experiență super pentru mine!
  • Am văzut cascada Bigăr, altă chestie care mi-a plăcut mult;
  • La Alba Iulia am vizitat cetatea, care a fost restaurată foarte frumos, iar dacă inițial mă lăsase cu o impresie de meh, după ce am fost acolo cu ghid mi-am schimbat complet părerea; și am văzut și o mică reprezentație, care a fost foarte drăguță;
  • Ultimul, dar nu cel din urmă lucru care a lăsat o impresie asupra mea a fost Viscri, care e tot o cetate de apărare. Ceea ce m-a impresionat de fapt pe mine aici a fost faptul că acel loc, și satul, păreau a fi fost uitate de timp, efectiv. Parcă te-ai fi trezit brusc în altă epocă.
Am avut parte și de surprize plăcute și unele mai puțin plăcute, dar per total a fost o săptămână destul de reușită. Nu mă așteptam, recunosc. Și dacă nu aș fi fost luată de copil de cel puțin cinci ori, în diverse contexte, ar fi fost și mai bine, dar ce să-i faci? Are mama o plăcere din a glumi pe seama mea când vine vorba de vârstă... *sigh*
Oricum, cea mai mare problemă e că lucrurile care merită văzute în țara asta sunt prost semnalizate, cam asta ar fi principala mea plângere. Adică, cascada Bigăr am găsit-o datorită unor postări de pe niște bloguri în care oamenii spuneau clar cum se ajunge acolo. 
A, și m-am ales și cu două suveniruri din toată experiența :D
(scuzați calitatea imaginii)
Primul lucru de care nu m-am putut despărți este dintr-o librărie din Timișoara, anume Slujitorii regelui de Mireille Calmel. Am rămas șocată când am văzut cartea asta acolo, pentru că efectiv nu o pot găsi nicăieri în stoc, în afară de Elefant cu care nu vreau să mai am de a face. Așa că, atunci când am văzut-o a trebuit să o iau. Volumul doi îl văd mereu pe Libris, dar niciodată pe primul. Al doilea lucru este un ceas ce are deasupra un capac care seamănă cu un cap de bufniță. Nu pot zice unde și cum, dar am o obsesie cu orice are legătură cu bufnițele, mai ales ornamente, bijuterii și alte asemenea. Aveam de ales între asta și un medalion cu camee, iar ăsta mi s-a părut mai practic. Mai am un asemenea ceas, dar s-a stricat mecanismul care ținea capacul închis, și nu am putut rezista când l-am văzut pe ăsta.
Cam asta ar fi. Urmează și postările mai pe larg, cu poze, plus că trebuie să scriu și recenzia la Fetele de înghețată de Dorothy Koomson, pe care am terminat-o recent.

Comentarii

  1. Bun venit înapoi :) Eu n-am fost (încă) în partea de vest a țării, așa că abia aștept articolele tale, sunt curioasă cum a fost :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să apară începând de mâine articolele respective, sunt mai mult poze, dar zic și câteva cuvinte despre ce am văzut. :)

      Ștergere
  2. Uite o leapşă de la mine: http://vanzatorul-de-iluzii.blogspot.ro/2014/09/back-to-school-2014-2015.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Uau, ai avut parte de o excursie foarte interesantă! Din păcate, nici eu nu am ajuns prin partea de vest a României, dar vreau să merg cât mai curând posibil. Și a mare dreptate când spui că lucrurile frumoase nu sunt deloc valorificate. Avem atâtea și atâtea cu care ne putem mândri, dar noi habar nu aveam să ni le scoatem la suprafață. E trist, chiar foarte deoarece ne putem mândri cu unele care sunt chiar unice în Europa, sau chiar în toată lumea. :(

    Dacă nu pomeneai de acel pandantiv cu bufniță (care este foarte frumos), mă crezi că eu credeam că face parte din copertă? :)) Nu știu, dar atât de bine se potrivește cu imaginea, și locul unde ai plasat capul de bufniță, încât îți e ușor să crezi lucrul ăsta. Ha, ha!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranță, nu m-am așteptat. Exact, asta mi se pare foarte frustrant. Avem vulcanii noroioși, focurile vii(pe astea încă nu le-am văzut), iar cascada Bigăr e într-un top 8 al cascadelor unice în Europa.

      Serios? La asta nu m-am gândit :))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu