"Fetele de înghețată" de Dorothy Koomson

De obicei scriu recenziile imediat după ce termin cartea, dar în cazul ăsta nu s-a putut, deci nu știu ce va ieși de recenzia asta, dar tot trebuie să o scriu. Ok, pentru început, eu am mai citit o carte a acestei autoare, anume Fetița prietenei mele, care mi-a plăcut foarte mult. Și asta mi-a plăcut, dar mai puțin față de cea menționată mai sus. Totuși, cred că și-a meritat banii.
Povestea asta urmărește în principal două fete: Serena și Poppy, care sunt acuzate de uciderea unui profesor, iar în urma procesului Poppy este găsită vinovată și ispășește 20 de ani de închisoare înainte de a fi eliberată condiționat. Aflată din nou în libertate, își dorește să repare relațiile cu familia, dar și să își reabiliteze numele convingând-o pe Serena să recunoască că ea l-a ucis pe profesor, așa cum este Poppy convinsă că s-a întâmplat. Serena, pe de altă parte, este căsătorită, are doi copii, și în niciun caz nu își dorește ca acel caz să fie readus în atenția publicului, mai ales că se consideră nevinovată.
Cartea asta nu a fost ceea ce mă așteptam să fie, din puținul pe care îl știam despre ea. În primul rând pentru că eu rămăsesem cu impresia că cele două ar fi prietene, ceea ce e fals. Se cunosc, da, dar în niciun caz nu au fost și nu sunt prietene, ceea ce a făcut ca lucrurile să fie destul de interesante.
Pe parcursul cărții, aflăm atât despre cum sunt viețile celor două în prezent, cât și trecutul lor, ceea ce a dus la acuzarea lor, cât și câte ceva despre ce s-a petrecut în viețile lor după încheierea procesului. Aflăm de asemenea și în ce fel acest proces le-a afectat pe ele, cât și pe cei apropiați lor. Dar cel mai mult se vorbește despre relația celor două fete cu profesorul de a căror ucidere sunt acuzate. Și trebuie să spun că anumite chestii pentru mine au fost mai greu de înghițit. Nu mă refer aici la credibilitatea poveștii, asta e ok, ci la faptul că anumite chestii sunt mai... dure, în lipsa unui cuvânt mai bun. E vorba mai ales de violența domestică, ca să o zic pe șleau, dar și despre manipulare, și cum presa poate modifica foarte mult evenimentele reale, oferind o imagine a întâmplărilor foarte diferită de realitate. Tot acest aspect a făcut ca cartea asta să mă lase la final cu un gust amar, pentru că eu nu mă gândesc la chestiile astea, deși știu că ele există, iar cartea asta mi le-a pus în față în toată "splendoarea" lor.
Trecând peste asta, a fost totuși o carte care m-a ținut în suspans și la care așteptam cu nerăbdare să mă întorc pentru a afla ce anume se va întâmpla mai departe, dar și pentru a afla ce s-a întâmplat cu adevărat și cine l-a omorât pe profesor. Aici am ghicit, mai mult sau mai puțin. Adică, am avut mai multe teorii, iar prima a fost cea corectă. E prima dată când ghicesc făptașul, cât și o parte din cum s-au întâmplat lucrurile, mă simt mândră.
Despre personaje nu pot spune cine știe ce, nu pentru că nu ar fi fost bine conturate, ci pentru că iau niște decizii care pentru mine au fost evident greșite, dar în același timp am putut înțelege acele decizii dacă luam în considerare că cele două aveau, atunci când l-au întâlnit pe profesor, cincisprezece ani. Mi-a fost milă de ele, și a fost ușor de înțeles de ce au rămas în situațiile neplăcute în care erau. Ca să nu se înțeleagă greșit, personajele sunt bine conturate, mi-a plăcut aspectul ăsta al cărții. Dar nu pot zice prea multe, pentru că aș risca să dezvălui lucruri importante din carte.
Totuși, există un dar. E vorba de final, de cum s-au aranjat lucrurile la sfârșit, pentru toți cei implicați în toată tărășenia. Parcă prea repede s-a rezolvat totul, prea repede s-a terminat, nu știu cum să explic. Dar a existat ceva la acel final care m-a sâcâit după ce am citit ultima pagină. Mă așteptam ca anumite chestii să rămână un pic în aer, dar problema principală, chestia cu mărturisitul vinei, nu prea mi-a plăcut cum a fost rezolvată. Adică, da, m-am bucurat pentru că s-a terminat așa, dar mă așteptasem la ceva mai mult. Nu cred că se înțelege la ce mă refer, dar nu pot spune lucrurile altfel.
Cu toate astea, per total, asta e o carte care eu cred că merită citită. O recomand, dacă nu vă deranjează niște realități mai dure ale vieții. Cred că și-a meritat banii.

Comentarii

  1. Si eu am citit "Fetita prietenei mele" care mi-a placut mult, insa m-am cam impotmolit la recenzie asa ca acum astept un moment potrivit si inspiratie pentru a o duce la final. Dupa terminatea cartii m-am interesat si de "Fetele de inghetata" insa nu am gasit prea multe pareri iar recenzia ta m-a pus pe ganduri, cred ca o voi lua. Apropo imi place mult recenzia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi :) Eu zic că merită citită și cartea asta.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu