Război în bucătărie

Am probleme în a pune în cuvinte ceea ce cred despre filmul ăsta, deci citiți pe propria răspundere. Off topic, mi-a trebuit ceva pentru a-mi da seama că actrița care o joacă pe Madame Mallory a jucat în RED.
Să trecem la poveste. Hassan Kadan, împreună cu tatăl și cei cinci frați ai lui decid să caute un loc în Europa unde să deschidă un restaurant cu specific. În mod ironic, frânele îi lasă lângă un mic sat din Franța, unde domnul Kadan găsește un fost restaurant care este de vânzare și se decide să îl cumpere, asta în pofida părerii fiilor lui. Exact vis-a-vis se află restaurantul lui Madame Mallory, restaurant ce are și o stea michelin(scuzați dacă am scris greșit). Cum Madame Mallory nu vrea să își piardă clienții acestor străini, între ei pornește un adevărat război, care face pentru niște momente foarte comice.
Sincer, nu mă așteptam ca acest film să îmi placă atât de mult. Mai ales că nici prezentarea filmului nu m-a atras, și cu atât mai puțin titlul ales de cei care l-au tradus. Trebuie să spun din capul locului că filmul ăsta nu e doar despre gătit, deși are și asta o parte importantă în film. Este și despre relațiile dintre rude, despre cum îi văd francezii pe străini, în cazul ăsta pe această familie, care dacă îmi amintesc bine e din Mumbai, cât și despre competiție și talent. De ce talent? Pentru că Hassan are un anume dar, ca să zic așa, când vine vorba de gătit. Aveam eu o vagă senzație că nu oricine poate să gătească, și nu mă refer aici la chestii gen omletă și cartofi prăjiți, ci la chestii mult mai complexe. Nu oricine poate fi un chef.
Iar ăsta e lucrul pentru care eu apreciez foarte mult filmul ăsta, faptul că arată că în anumite profesii dacă nu ai măcar un pic de talent, nu prea ai ce căuta acolo. Eu cred că toată munca din lume nu poate compensa lipsa unui dram de talent. Cred că filmul mai arată și că, dacă ai acel talent, la un moment dat cineva ți-l va recunoaște. Sau cel puțin asta e o speranță a mea.
Personajele. Preferatul meu e clar Madame Mallory. Deși e extrem de dură și uneori cam rea, mai ales cu familia lui Hassan la început, este totuși o persoană corectă, iar eu genul ăsta de persoane le apreciez foarte mult. Cred că dacă ar fi mai mulți așa, lumea asta ar fi un loc mai bun. Și de Hassan mi-a plăcut, mai ales pentru că are destulă încăpățânare cât să nu se lase descurajat, și pentru faptul că își știe valoarea, chiar dacă unii nu i-ar recunoaște-o niciodată.
Ce să mai zic? Nu mai știu ce să mai zic. Mie chiar mi-a plăcut. Îl recomand. Știu că există și o carte, dar nu știu dacă o voi citi, am răsfoit-o un pic în librărie, dar nu m-a atras. 

Comentarii