The Giver

Nu prea aveam eu niciun fel de dorință imensă de a vedea filmul ăsta, dar cum voiam să merg la cinema și altceva ce să cred că mi-ar plăcea nu am găsit în listă, am zis că de ce să nu îi dau o șansă? Tot ce știam despre filmul ăsta era că e distopie, nu prea avea cum să meargă extrem de prost. Menționez că nu am citit cartea.
Filmul îl urmărește pe Jonas, într-o societate distopică în care totul este uniform, până la culori, care practic nu există în lumea aceea. Cum se zice la început, nu există nimic care să îi facă pe oameni diferiți, deci nu există motiv de invidie și război. Totul este decis de către un grup de persoane în vârstă, iar la vârsta de optsprezece ani fiecărui copil îi este atribuit un post în societate. Jonas este desemnat să fie păstrătorul amintirilor, a celor vechi pe care nu și le amintește nimeni în afară de cel care are această îndatorire, și care trebuie să îi sfătuiască pe actualii conducători pentru a nu repeta greșelile trecutului. Doar că, așa cum se întâmplă, nu e totul chiar așa minunat cum pare, iar Jonas află asta destul de repede.
Nu a fost ce mă așteptam, adică nu seamănă cu nicio altă distopie pe care am citit-o sau văzut-o. În primul rând pentru că nu se recurge la violență cam deloc în filmul ăsta, spre deosebire de alte lucrări ale genului unde bătăliile dintre rebeli și conducători ajung să fie în floare. Asta nu m-a deranjat, chiar mă bucur într-un fel că a fost așa. Parcă a fost mai bun filmul tocmai datorită acestui lucru.
Ce m-a fascinat pe mine cel mai mult la filmul ăsta a fost faptul că societatea în care trăiește Jonas nu are culori, totul e alb negru. Asta m-a derutat un pic la începutul filmului, dar după ce m-am prins cum stă treaba m-am obișnuit cu ideea, și chiar mi-a plăcut conceptul, cât și modul în care culorile sunt introduse treptat, pe măsură ce Jonas învață lucruri de la fostul păstrător al memoriei(the giver).
Mi-au plăcut personajele, și modul în care au evoluat ele, mai ales Jonas și Fiona, dar nici Asher nu a fost de ignorat, mai ales la final.
Chiar mi-a plăcut filmul ăsta, mai ales pentru mesajul pe care îl transmite. Sigur, omenirea nu e perfectă și luăm multe decizii greșite, și poate că s-a vrut într-adevăr crearea unei societăți perfecte, dar perfecțiunea nu există, iar omenirea nu e capabilă doar de dezastre. Finalul pe mine personal, mai ales discursul fostului păstrător al amintirilor, m-au lăsat cu un zâmbet pe față. Nu m-am așteptat ca filmul să ia o asemenea direcție, dar mi-a plăcut că a fost așa. Recunosc că modul în care s-a terminat m-a lăsat un pic de tot confuză, dar având în vedere restul filmului, asta nu m-a deranjat foarte tare în cele din urmă.
Am auzit că filmul nu prea urmărește cartea, din mai multe puncte de vedere. Cum am zis, eu nu am citit-o, și nu garantez că o voi citi, dar filmul mi-a plăcut. Poate că cei care au citit cartea, și le-a plăcut mult, vor fi dezamăgiți, dar dacă nu ați citit-o, sau nu vă deranjează dacă filmul schimbă mai multe lucruri din carte, atunci eu îl recomand.

Comentarii

  1. Nici eu nu am citit încă cartea, dar parcă totuşi nu mă atrage nici filmul :)) Dacă ar fi să aleg între cele două, cred că m-aş orienta spre carte, căci se zice că mereu cartea bate filmul. Mult succes cu blogul :3 Te aştept şi pe la mine, acum că m-am mutat pe WordPress! :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De cele mai multe ori da, dar nu tot timpul. Dacă citești cartea, aș fi curioasă să știu ce crezi despre ea.
      Merci :)
      Bine că ai zis, că am văzut și după am uitat să dau follow la blogul de pe woordpress :))

      Ștergere
  2. Am fost și eu la film, apoi am citit cartea de curiozitate, mai ales pentru că mă întrebam dacă relația dintre Giver și Vârstnica șefă semăna cu cea dintre Jonnas și Fiona sau mi s-a părut. Totuși, cartea este extrem de diferită mai ales pentru că Jonas are 12 ani, nu 18 ani, așa că multe lucruri sunt schimbate (inclusiv relația dintre el și Fiona, care în mod evident nu poate fi cea din film). Totuși, e faină și cartea, dar mi-ar fi plăcu s-o descopăr mai devreme, cred că pe la 12 ani mi-arr fi plăcut mai mult ca acum :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu