duminică, 16 noiembrie 2014

Eu și cititul

M-am gândit că ăsta ar fi un subiect interesant despre care să vorbesc, despre cum am început eu să citesc și de ce, cu mențiunea anumitor titluri care consider că au fost importante din punctul ăsta de vedere. Știu că am mai vorbit puțin despre asta pe blog, știu că există o postare cu subiectul de ce citesc, scrisă pentru un concurs organizat de Libris, dar nu o pot găsi. Oricum, nu țin minte să fi vorbit vreodată pe larg despre asta.
Nu mi-a plăcut întotdeauna să citesc, știu că a fost o perioadă în care nici de plictiseală nu aș fi pus mâna pe o carte. Țin minte că pe când eram la grădiniță am avut o obsesie cu povestea Albă ca zăpada. Rugam pe toată lumea să mi-o citească, chiar și după ce o învățasem pe de rost. Mai țin minte că prima carte pe care am încercat să o citesc singură, în clasa întâi, a fost Frumoasa și bestia, și cred că pe atunci am mai citit din poveștile acelea clasice pentru copii, Cartea junglei, Cenușăreasa, și altele din categoria asta, dar nu multe. Și apoi nu m-am prea mai atins de cărți. 
După aceea, știu că am descoperit două reviste care apăreau la chioșc în fiecare lună: Barbie și W.I.T.C.H. Țin minte că eram parcă într-o gară cu mama și așteptam pe cineva și am văzut cele două reviste, iar mama mi le-a luat. WITCH m-a fascinat mult mai mult timp decât Barbie, poate și pentru că pe lângă revistă mai existau și niște cărți, erau cinci, fiecare povestită de una din cele cinci fete din grup, și știu că mai era încă o serie tot din categoria asta, dar un pic mai diferită. Ideea e că am făcut rost de ele și știu că așteptam fiecare lună pentru numărul următor al revistei, încă le am pe toate prin bibliotecă. E amuzant să mă gândesc la asta, pentru că abia acum îmi dau seama ce obsesie am avut cu ele. Apăreau pe 15 în fiecare lună, iar în perioada aceea eu încă luam lecții de pian. În drumul meu spre casă de acolo erau vreo trei sau patru chioșcuri de ziare și întrebam la fiecare de revistă până o găseam. Iar când eram plecată cu ai mei prin vacanțe o rugam pe verișoara mea să cumpere numărul respectiv. Oricum, am ratat doar vreo trei numere cred, și am citit seria aceea de reviste până la final.
În clasa a cincea, de Crăciun, am primit de la ai mei cartea Fetița celei de-a șasea luni de Moony Witcher, iar aceea era o perioadă în care evitam cititul. Nu știu ce mi-a atras imediat atenția la acea carte, dar am citit primele rânduri și am fost imediat atrasă de poveste, după care mi-am petrecut luni de zile uitându-mă prin librării după volumele următoare. După asta cred că a urmat seria Eragon de Cristopher Paolini. Eram cu mama în Diverta și mă uitam pe acolo, iar cartea asta mi-a sărit în ochi, pentru că era albastră și avea un dragon pe copertă, plus că se spunea ceva pe spate despre magie. Așa că am convins-o pe mama să mi-o cumpere. Din păcate, dura foarte mult până să apară următorul volum, iar ultimul a apărut când eram prin liceu, cred că prin clasa a 11-a sau a 12-a. Dacă aș fi citit toată seria în generală probabil că aș fi iubit-o, așa însă două volume mi-au plăcut foarte mult, pe când celelalte nu. 
Tot în generală, cred că în vara dintre clasa a cincea și a șasea, ajunsesem la un moment dat să mă plictisesc atât de tare încât am luat să citesc o carte care la vremea aia mi se părea o prostie, știu că profesoara de pian tot încerca să mă convingă să o citesc, iar eu nu și nu. Pregătiți-vă pentru asta. Cartea respectivă era Harry Potter de J.K. Rowling. Da, știu, ce naiba era în capul meu, nu? Anyway, am citit-o, și mi-a plăcut enorm. Partea bună era că aveam volumele de la 1 la 3, pentru că insistase fratele meu să le aibă, dar nu le-a citit. Așa că le-am citi eu. Volumele 4 și 5 le-am citit de la un coleg, pentru că erau scumpe, iar mama nu a vrut să mi le cumpere, 6 l-am primit cadou de la mătușa mea, iar pe al 7-lea știu că l-am cumpărat din niște bani de buzunar pe care îi strânsesem. Nu pot spune în cuvinte cât de mult a însemnat seria aceea pentru mine.
Tot în generală, profesoara de pian m-a convins să citesc Cei trei mușchetari de Alxandre Dumas, care mi-a plăcut foarte mult, ceea ce nu se poate spune despre După 20 de ani, care e o continuare a poveștii mușchetarilor.
Apoi a venit liceul cu valul Twilight. Eu am aflat de cărțile astea de la colegele de clasă, am văzut filmul, după care a trebuit să cumpăr cărțile, normal. Știți de perioada Twilight bănuiesc. Ideea e că la vremea respectivă mie mi-au plăcut, dar nu le-aș reciti, mai ales că acum înțeleg de ce multă lume le urăște. Totuși, mai știu că aceste cărți i-au convins pe mulți să citească, deci există o parte bună în ele. Știu că cel puțin pe mine m-au impulsionat să citesc mai mult. Tot în liceu o prietenă mi-a împrumutat primele două volume din trilogia Jocurile foamei. Încă sunt șocată că am citit toată trilogia, pentru că eu cu violența nu mă împac și cărțile alea sunt ceva în afara ariei mele de confort. Dar nu le-am putut lăsa din mână. Chiar dacă a treia carte mi-a dat niște vise tare ciudate. Moving on.
Următoarea chestie importantă pentru mine din punct de vedere al cititului s-a întâmplat în 2012, când pe multe bloguri se vorbea despre Ultima vrăjitoare din Transilvania de Anna Vary și Crimă la timpul trecut de Adina Speteanu. Acum, eu pe atunci eram foarte sceptică când venea vorba de autori români, dar cum tot primeau laude am zis că aș putea încerca și eu, și am rămas plăcut surprinsă de ambele titluri. Iar de atunci încoace am tot citit autori români, nu mă pot lăuda cu foarte mulți, dar înainte nu citeam deloc autori români, nu de plăcere cel puțin. Oricum, de atunci am mai descoperit câțiva care îmi plac.
Ultimul lucru despre care vreau să vorbesc sunt cărțile istorice. Prima carte de genul ăsta pe care am citit-o a fost Orele astrale ale omenirii de Stefan Sweig, pe care știu că am primit-o cadou de Sfântă Mărie, în 2013(conform blogului), mi-a plăcut mai mult decât m-aș fi așteptat. Apoi l-am descoperit de Jean des Cars, autor de cărți istorice. Îmi place modul în care scrie, pentru că e un pic romanțat, deci pentru mine mai ușor de citit. Nici din genul ăsta de cărți nu am citit prea mult, dar îmi place și cu siguranță voi mai citi astfel de cărți în viitor.
Un gen pe care trebuie să îl explorez este SF-ul. Încă nu am citit suficient din genul ăsta, ceea ce mi se pare păcat, pentru că ce am citit din gen mi-a plăcut. Mi-am cumpărat recent câteva cărți SF, deci voi remedia situația curând.
Cam asta ar fi, sper că nu v-am plictisit prea tare. Bine, am citit alte cărți pe lângă cele menționate, dar cred că astea au fost cele care m-au convins să încerc lucruri noi, de care nu am auzit, sau pe care până atunci le-am evitat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu