miercuri, 5 noiembrie 2014

"Pragul" de Doina Roman

Well... asta a fost o lectură neașteptată, din mai multe puncte de vedere. Mă gândesc la ce să scriu despre cartea asta de ieri, de când am terminat-o.
Povestea în sine e una destul de încâlcită, și nu sunt chiar sigură ce ar trebui să spun despre ea, dar voi încerca să nu dau prea multe informații. Asta e o poveste fantasy, dar și un pic SF, după părerea mea, care are practic în centru o lume în care un război între mai multe rase ar putea începe oricând, în care personajele își pierd sentimentele, unele de bună voie, alții pentru că nu mai au cu ce să-și plătească datoriile, iar ceea ce ar trebui să salveze lumea de la distrugere este o Casetă în care au fost depozitate sentimente pure. Și cam în jurul Casetei acesteia se învârte totul, pentru că toată lumea o vrea, din diverse motive, iar cea care este responsabilă pentru ea e urmărită de foarte multe persoane.
Povestea în sine, și conceptul, sunt super interesante, e o lume din aia la care eu una nu cred că m-aș fi gândit vreodată. Există toate rasele astea(krabori, civili, tărcați, legionari, colectori și alții), unii mai speciali decât alții, care se intersectează în niște moduri tare interesante, iar fiecare are propriul mod de a fi și diverse abilități, mi-a plăcut foarte mult aspectul ăsta al poveștii. Totuși, mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre lume decât s-a zis. Practic, am aflat esențialul despre lume și despre populația ei, dar am fost un pic dezamăgită că nu am aflat mai multe, mie una îmi plac lumile noi, mai ales dacă am ocazia să aflu multe despre ele. Dar știu că urmează să apară un volum doi, deci poate că problema se va dezvolta mai mult acolo.
Mi-au plăcut și personajele, sunt diverse și cu personalități destul de variate aș zice eu, unele mai bune, altele mai puțin, dar cred că fiecare și-a jucat rolul bine în poveste. Mai am eu o mică confuzie legată de două dintre ele, dar doar puțin, oricum cele două personaje au făcut pentru niște momente tare amuzante, asta când nu erau ocupați să se bată între ei, sau să se ocărască.
Cartea urmărește multe personaje, deci voi vorbi despre cele care mi-au atras mie atenția, anume Kat, Lia, Crius și cred că și Algar, dar el ceva mai puțin. Dintre ei, Kat e clar favorita mea, o dă ea un pic în bară la începutul romanului, dar își revine destul de repede, iar relația dintre ea și Crius, unchiul ei, e ceva deosebit, mi se pare că e genul ăla de chestie cu "ne certăm întruna, dar suntem rude și ținem unul la altul", dacă înțelegeți ce vreau să spun. Cât despre Algar, eu m-am bucurat pentru el la final, cred că a găsit ce căuta.
În povestea asta se întâmplă multe chestii, majoritatea neplăcute, dar cumva e destul de amuzantă, în suficiente momente, ceea ce eu apreciez, mai destinde atmosfera. E românească.
Au existat doar două lucruri care nu mi-au plăcut. Primul l-am menționat mai sus, că mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre lume, iar al doilea e că s-au înjurat cam mult unii pe alții. Au fost și câteva întâmplări pe care nu le-am înțeles complet, dar per total tind să mă gândesc mai mult la ce mi-a plăcut, ceea ce la mine e un semn bun.
Eu cred că merită citită, și aștept volumul doi, să văd ce se va întâmpla mai departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu