sâmbătă, 15 noiembrie 2014

"Slujitorii regelui(Femeia pirat #1)" de Mireille Calmel

Având în vedere cât de mult mi-a plăcut trilogia Cântul vrăjitoarelor scrisă de această autoare, aveam așteptări mai mari de la cartea asta. M-a dezamăgit, ceea ce mi se pare trist.
Personajul principal al acestei cărți este Mary Jane, care se dă drept Mary Oliver, fratele ei mort, la îndemnul mamei ei, pentru a avea oportunitatea de a primi o educație adevărată, cum în anii 1600 șansa asta o aveau mai ales băieții. Doar că mama ei moare pe neașteptate, ucisă pot menționa, iar de acolo Mary își petrece viața fugind de colo-colo, pentru a scăpa de un unchi care vrea să o omoare, și pentru a se alege cu un statut și avere care să-i asigure un trai mai bun.
Începutul chiar promitea. Din păcate, pe la jumătatea cărții deja mă plictisisem și a trebuit să mă forțez să continui, și asta încă sărind paragrafe. Principala mea plângere e faptul că nu înțeleg cum toate chestiile care se petrec în cartea asta ar trebui să se lege. Pentru că, pe lângă toate aventurile protagonistei, mai avem parte și de alte personaje, iar la un moment dat toți caută o anume comoară, dar există o perioadă destul de lungă, vreo doi ani, în care niciunul din personaje nu face niciun fel de progres cu asta, în sensul că nici nu se străduiesc prea tare. Dar în schimb tot sunt povestite viețile lor pe acolo și zău dacă la un moment dat asta nu devine obositor, ca să nu zic că după un anume punct nu mă prea mai interesau.
Pe lângă poveste, eu am avut o mare problemă cu Mary, ca personaj. E descrisă ca fiind curajoasă și puternică și hotărâtă,ceea ce e adevărat într-o anume măsură, dar mi s-a părut cam naivă de câteva ori, ceea ce mi s-a părut ciudat, având în vedere trecutul de care a avut parte. Prima oară era ok, era tânără, pierdută, acolo nu m-a deranjat. Dar asta s-a repetat de vreo două sau trei ori, iar eu nu puteam decât să mă încrunt la toate astea. Practic, fata asta s-a îndrăgostit de cam fiecare persoană pe care a pus ochii și care s-a purtat frumos cu ea, și a fost un pic cam prea credulă în anumite puncte ale poveștii. Un alt lucru care mie mi s-a părut greu de crezut a fost faptul că se pricepea la prea multe lucruri, și aici mă refer că se adapta atât de ușor, încât există un punct în care asta nu a mai părut credibil. Mi se pare cam greu ca cineva să fie bun și ca spadasin, corsar și spion, ca să nu mai menționez de cât de repede s-a învățat cu viața de la curte, cu care nu s-a mai întâlnit.
O altă chestie ar fi că se trece de la un eveniment la altul cam repede, iar unele lucruri sunt lăsate cam în aer, cam prea mult pentru gustul meu.
Faza e că nu pot spune că urăsc cartea asta, au fost lucruri care mi-au plăcut, doar că s-au pierdut printre toate lucrurile care nu mi-au plăcut, și nu îmi vin deloc în minte, dar știu că au fost vreo două-trei chestii. Unele personaje, unele întâmplări.
Totuși, finalul e ceva la care eu nu m-aș fi așteptat și aș fi oarecum curioasă să aflu ce va urma, și cum se va termina totul. Plus că am volumul doi în bibliotecă, aș vrea măcar să îi dau o șansă, nu se știe niciodată, poate că acolo lucrurile vor sta mai bine decât în volumul ăsta. Poate. Sper.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu