marți, 11 noiembrie 2014

Xenos. Contact între civilizații(Antologie de povestiri SF)

Autori: Liviu Radu, Aurel Cărășel, Daniel Haiduc, Diana Alzner, Ioana Vișan, George Lazăr, Mircea Liviu Goga, Ștefana Czeller, Cristian-Mihail Teodorescu
Coordonator: Antuza Genescu
Am cumpărat cartea asta pe baza faptului că este SF, plus că numele unora dintre autori sunau cunoscut, iar ideea de extratereștri mie mi se pare interesantă, dacă un pic înspăimântătoare.
Cartea conține nouă povestiri, fiecare având ca temă ideea întâlnirii noastre cu alte civilizații, nu neapărat extratereștri, și cum anume s-ar desfășura această întâlnire, pașnic sau nu chiar, sau dacă ei ar vrea să cucerească Terra(ca în multe filme SF). Și trebuie să spun că am fost luată prin surprindere de suficiente ori în timp ce citeam. Anumite povestiri chiar au avut niște întorsături la final la care eu nu m-aș fi așteptat nici în ruptul capului. Dar să le iau pe rând.
Adevărul despre expediția Starky. O poveste despre adevărul din spatele unei întâmplări foarte greu de explicat, cu un element ușor fantasy aș spune eu. Foarte interesantă perspectiva asupra extratereștrilor aici, e ceva ce eu nu am mai întâlnit.
Migrația. Asta e una din cele cu un final care dă totul peste cap, în sensul bun. Și un pic amuzantă la final, mai ales datorită ironiei întregii situații, săracul personaj principal(nu mai știu cum îl chema).
Întâlnire cu Rhumbii. Și aici am întâlnit o idee la care nu mă așteptam, apropo de dacă extratereștri ar fi inofensivi sau nu, și cum anume ar accepta omenirea ideea că ei există. Mi-a plăcut mai ales turnura pe care au luat-o evenimentele, plus finalul poveștii.
O insulă la marginea lumii. Aici e un caz ceva mai nefericit, nu zic mai multe, dar mi s-a părut tristă situația în care s-a ajuns. Totuși, asta e una din povestirile care mi-au plăcut cel mai mult din volumul ăsta.
Secvență de zbor. Aceasta e favorita mea din toată cartea. Mi s-a părut foarte... ingenios modul în care autoarea și-a închipuit întâlnirea dintre oameni și extratereștri, dar și modul în care acei extratereștri îi vedeau pe oameni. E destul de ciudată povestea, dar pe mine m-a fascinat.
Cum să prinzi un extraterestru viu și nevătămat. A fost bună, doar că nu am înțeles complet ce a vrut să spună. Am înțeles ce s-a întâmplat, și chiar a fost ceva interesant, având în vedere și modul în care arată lumea azi, dar la final am rămas cu mai multe semne de întrebare legate de motivele "extratereștrilor" de a face ce au făcut.
John&John. Încă una dintre cele care mi-au atras atenția. Un pic spirituală aș zice, sau mai degrabă se învârte în jurul ideii de zei, dar mi-a plăcut mult modul în care s-a terminat, deși știu că nu e cel mai fericit lucru. Dar având în vedere că am citit asta în 2014 îmi permit să mă amuz un pic pe marginea poveștii.
Luna sângerie. Foarte hazlie, am zâmbit în timp ce o citeam. Cred că asta e portretizarea mea preferată a unui extraterestru, nu doar a modului cum arată, cât și a gândirii, dacă pot să zic așa. Mi s-a părut tare amuzantă toată situația în care se ajunsese la un moment dat în povestea asta.
Iar visezi femei? Și ultima... Ăh, nu a fost pentru mine. Pentru că explicațiile sunt bazate pe matematică și fizică, două lucruri care nu îmi plac, plus că fizica nu am înțeles-o niciodată și mereu mi-a dat dureri de cap. M-a pierdut destul de repede, nu am înțeles mai nimic din ea. Totuși, are o idee interesantă despre cărți și realitatea lor, ceva de genul, ăsta e singurul lucru care mi-a rămas în cap după ce am citit-o.
Per total, e o carte bună, care conține niște idei tare interesante. Eu o recomand, mai ales iubitorilor genului science fiction, dar nu numai.

2 comentarii:

  1. Nu credem ca este scrisa de niste romani. Mereu ma iau prin surprindere cartile de genul, scrise de romani. De ce? Nu stiu.. Probabil consider ca romanii nu sunt in stare sa scrie asa ceva, asta doar pentru ca la scoala se dau niste porcarii.
    Pare o carte interesanta si este altceva, fata de cartile obisnuite.
    Multumim pentu recenzie
    Pupici ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe mine mereu m-au surprins plăcut autorii români, cel puțin cei contemporani. Școala nu ajută deloc autorii români, și eu am crezut că românii nu pot să scrie asemenea lucruri, dar asta nu e adevărat. Încă nu am citit prea mulți autori români, dar ce am citit mi-a plăcut, cred că merită. Chiar am descoperit că sunt destul de originali, prin comparație cu autorii străini pe care i-am citit până acum.
      Eu zic că merită citită cartea asta :)

      Ștergere