luni, 22 decembrie 2014

"Manuscrisul anonim" de Debra Ginsberg

Uneori îmi place să intru într-o librărie și să cumpăr o carte despre care n-am auzit niciodată până atunci, bazându-mă pe rezumatul de pe spate. Și pe preț. Cartea asta am găsit-o cu cinci lei la Kilipirim, iar descrierea suna foarte interesant, iar la prețul ăla, no harm done. Uneori găsesc câte o carte care îmi place mult, alteori sunt dezamăgită. Aici se aplică primul caz.
Personajul principal aici este Angel Robinson, iar ea e o cititoare înrăită, care ajunge să lucreze într-o agenție literară, agenție a faimoasei Lucy Fiamma. Toate bune și frumoase până când primește un manuscris anonim ale cărui detalii se potrivesc cam prea bine cu viața ei. Întrebarea evidentă e cine l-a scris și de ce?
Recunosc că nu aveam cine știe ce așteptări atunci când am început să o citesc, dar suna ca un fel de Diavolul se îmbracă de la Prada, dar într-o agenție literară. Nu am citit cartea, dar am văzut filmul. Și a fost într-un fel asta, dar a avut și diferențe, adică nu am comparat-o mereu cu filmul, în cazul ăsta. Dar mi-a plăcut cartea asta. În cele din urmă, asta e o carte despre cărți, cât de prost putea merge, nu?
Mi-a plăcut de Angel, mi s-a părut genul ăla de persoană care se poate descurca de cele mai multe ori, în situații complet neașteptate. Nu din prima neapărat, dar o scoate la capăt. Iar cu o șefă ca Lucy, a fost bine că era așa. Lucy e genul ăla de persoană care cere multe de la angajați fără să explice foarte bine ce vrea, ceea ce face pentru câteva situații amuzante prin cărticica asta. Plus că Lucy e un pic... excentrică, aș putea spune. Mi-a plăcut de ea, până aproape de final, iar la final nu mi-a mai plăcut chiar așa mult. Face ea o chestie care m-a cam sâcâit un pic. Dar per total, trecând peste ciudățeniile ei, e ok. Altfel, celelalte personaje nu prea ies în evidență, dar sunt simpatice pe parcursul poveștii.
Partea cea mai interesantă din carte e acel manuscris, căruia Angel încearcă să-i dea de cap și să își dea seama cine l-ar fi putut scrie. A fost un mister drăguț de urmărit, cu atât mai mult cu cât eu nu am putut ghici cine era scriitorul. Nu sunt eu mare detectiv sau ceva, dar au fost cărți în care totul a fost extrem de clar de la început, nu și asta, din fericire. Și a avut sens la final, adică de ce persoana respectivă a făcut chestia cu anonimatul. Mi-a plăcut momentul când Angel i-a spus că și-a dat seama. I-a luat ceva, dar hei, mai bine mai târziu decât niciodată.
Povestea a avut câteva lucruri care nu mi-au plăcut, un pic cam dramatică în anumite puncte. plus că nu mi-a plăcut deloc de iubitul lui Angel, Malcolm. E ok la început, dar face câteva lucruri care m-au făcut să-l displac pe parcurs.
Per total, e o carte simpatică, se citește repede, și e amuzantă pe ici pe colo. Eu o recomand, mai ales dacă vă plac cărțile despre cărți.

Cărțile erau singura constantă în acest iureș, așa că mă apucam să citesc atunci când simțeam nevoia de stabilitate.

Cartea asta m-a impresionat profund și m-a făcut să înțeleg că povestea unui om poate ajunge la inima multora, chiar dacă n-au trăit experiențele autorului.

Ce era cu scriitorii ăștia? Fiecare părea dus cu pluta în felul lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu