joi, 30 ianuarie 2014

January wrap-up

Nu îmi dau seama cum, dar se pare că ce am citit luna asta sunt exact primele trei cărți de pe lista pe care am făcut-o cu acele cărți la care ți neapărat să ajung anul ăsta. Atâtea sunt pentru luna ianuarie, trei, pentru că facultatea a fost stresantă luna asta.

1) Regatul umbrelor de Leigh Bardugo
Dezamăgitoare, deși nu groaznică. Recenzia aici.

2) Tronul de cleștar de Sarah J. Maas
Nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, dar a fost o carte destul de bună în cele din urmă. Recenzia aici.

3) Destine pierdute de Adina Speteanu
Mă bucur că i-am acordat o șansă, în cele din urmă. Chiar vreau următorul volum. Recenzia aici.

Mai am două cărți începute, anume The night circus de Erin Morgenstern și I am the messenger de Markus Zusak, dar nu am nicio șansă să le termin până la finalul lunii. Plus că nu prea mai am chef de citit, dar îmi revin eu după sesiune cu siguranță.

miercuri, 29 ianuarie 2014

American Hustle

Motivul principal pentru care am vrut să văd filmul ăsta e următorul: Jennifer Lawrence. Da, a ajuns să fie o actriță care îmi place mult.
Acțiunea filmului are loc în anii 1970 și e practic povestea a doi escroci care sunt prinși și li se primite că vor fi lăsați liberi doar dacă îl vor ajuta pe agentul FBI Richie DiMaso să prindă în flagrant patru astfel de persoane, începând cu Carmine Polito, care e politician, dacă îmi amintesc bine. Doar că lucrurile se complică, și asta doar din cauza acelui agent FBI.
Chiar mi-a plăcut filmul ăsta. E drept că mi s-a părut că a durat puțin cam mult până să spună povestea inițială, despre cum au ajuns cei doi să trebuiască să coopereze cu FBI-ul, dar după aceea nu mai am niciun fel de plângere de făcut. Poate doar faptul că mă așteptam ca Jennifer Lawrence să apară ceva mai mult în film, dar asta e doar o chestie de-a mea.
Ceea ce mi s-a părut foarte interesant a fost că la începutul filmului s-a spus că unele din toate cele întâmplate în film chiar au avut loc în realitate. Acum, nu am verificat dacă e real sau nu, și cât din film e adevărat, dar îi cred pe cuvânt.
A avut și câteva momente foarte amuzante, de fapt mai multe decât m-aș fi așteptat, ceea ce chiar m-a surprins în mod plăcut. Deci soția lui Irving a avut niște momente absolut geniale, în sensul de foarte amuzante, Mi-a fost un pic milă de el la un moment dat, dar el e cel care s-a căsătorit cu ea, deci să suporte.
Altfel, cam toate personajele mi s-au părut foarte simpatice, plus că actorii mi s-a părut că au jucat foarte bine, atât cât nu mă pricep eu la genul ăsta de chestii.
Eu recomand filmul ăsta. Nu e chiar ceva extraordinar, dar mie mi s-a părut bun.

vineri, 24 ianuarie 2014

"Destine pierdute(Dincolo de moarte #1)" de Adina Speteanu

Înainte de a vorbi de cartea asta trebuie să zic următorul lucru: dacă vă plac cărțile cu vampiri, dați-i o șansă.
Nu îi fac rezumat, că aș vrea să zic mai multe în el decât scrie pe copertă, dar în același timp nu vreau să zic prea multe, deci mai bine nu. Rezumatul îl găsiți aici.
Ok, deci eu am început cartea asta cu stângul. Pentru că rezumatul de pe spate nu spune foarte multe chestii concrete, nu am știut exact la ce să mă aștept, iar când am citit într-o recenzie că e cu vampiri am rămas cu un sentiment de arghhh. Pentru că nu îmi plac cărțile cu vampiri. Adică, singura care mi-a plăcut, când aveam 15 ani, a fost Twilight, iar tot ce am citit cu vampiri de atunci m-a dezamăgit, deci le cam evit în general. Nu mai țin minte dacă cumpărasem deja cartea sau nu atunci când am aflat, dar am decis totuși să îi dau o șansă, că am citi și cealaltă carte a autoarei, iar aceea mi-a depășit așteptările.
Cât despre cartea asta... O să fac o listă mai bine cu tot ce mi-a plăcut și apoi cu ce nu mi-a plăcut, și voi încerca să includ cât mai puține spoilere.
Să începem cu ce nu mi-a plăcut. Asta poate fi considerat ceva minor, dar pe mine m-a sâcâit, anume că am citit de atât de multe ori cum plouă, că dacă mai era menționată chestia asta de multe ori nu știu ce făceam. Apoi, alte lucruri care s-au tot repetat: răzbunarea lui Dragoș, că vai cât de puternic e el, și cum personajele principale nu îl puteau învinge și toate regretele alea că personajele astea sunt blestemate. Apoi, Lorena și Natalia. Zău că îmi venea să le dau cap în cap de mai multe ori. Atâta se plângeau că vai cât suferă și chestii. Și, da, pot să înțeleg de unde toată chestia, dar chiar trebuia repetată cumva la fiecare trei pagini? Asta e o exagerare, dar a fost prea des, mai ales Lorena. Ok, I get it, your life sucks, and it's not even your fault, but seriously, get over it already! Toate astea nu au făcut decât să încetinească povestea. Au mai fost câteva chestii incluse în poveste cărora nu prea le-am văzut rostul, cum ar fi toate acele discuții între colegi la liceu. A fost ok la început, dar pentru mine au devenit inutile în timp ce povestea progresa. Iar Natalia zicea niște chestii pe care mie îmi venea greu să mi le închipui venind din gura unei persoane de 15-16 ani. Înțeleg că a trecut prin niște chestii, dar parcă nu se justifică în capul meu. Iar reacția ei la aflarea unui anume adevăr... zău, măi? Atât de slabă de înger ești?
Să trecem la ce mi-a plăcut acum, că nu vreau ca asta să fie o recenzie negativă, că această carte nu e groaznică. Întreaga idee a poveștii chiar mi s-a părut interesantă, mi se pare o idee destul de originală, față de ce am mai citit eu până acum. Iar legat de vampiri, nu am rămas cu aceleași sentimente ca la celelalte cărți, a fost cumva diferit, deși nu aș ști cum să explic. Apoi, Zero, Tudor și Andrei. Mai ales Tudor. Toate părțile din poveste care îi conțineau pe ăștia trei au fost preferatele mele. Prea tari oamenii, mă rog, personajele. Un lucru foarte important pentru mine a fost că, deși anumite personaje m-au cam enervat, povestea în sine a fost suficient de captivantă încât să mă determine să continui, iar povestea chiar devine foarte tare pe undeva aproape de final, când mai e zisă o anume chestie(pentru cei care au citit, Armand, atât zic). Nu pot să explic exact, dar faptul că acel lucru i s-a întâmplat tocmai lui chiar mi-a plăcut, mai ales că a fost cumva ironică toată situația. Da, sunt un pic sadică la faza asta, dar nu mă pot abține. Finalul cred că mi-a plăcut cel mai mult, mai ales că m-a făcut să mă întreb cum anume o vor scoate ei la capăt acum.
A fost mai bine decât mă așteptam, chiar dacă nu m-a dat pe spate. Oricum, chiar vreau să citesc următorul volum, ca să văd și eu care vor fi consecințele și să aflu mai multe despre rolul Nataliei și cum va putea să ajute. Looking forward to it! 

marți, 21 ianuarie 2014

Sherlock

Și eu care ziceam că nu mă voi apuca de serialul ăsta... Mda. Ca să se știe, Chucky e de vină, că m-a făcut curioasă.
Nu mai spun despre ce e vorba, că ar trebui să fie evident, Sherlock Holmes în secolul 21.
Nu zic că nu e un serial bun, că aș minți, doar că primul sezon nu m-a dat pe spate. Da, rezolvă crime și într-un mod destul de unic, ca să zic așa, dar am mai văzut seriale de genul, în cele din urmă nu e nimic nou. Dar mi s-a spus să am răbdare, așa că am avut. Iar finalul sezonului 1 e ceva de genul: what...? What the hell happens next? Nu mi-a venit să cred că cineva ar termina în modul ăsta un sezon, adică, și ăsta nu e spoiler, te lasă în pom și pomul în aer. Și bieții oameni trebuie să aștepte doi ani următorul sezon. Asta e urât din partea celor care îl produc. Din fericire pentru mine, nu a trebuit să aștept și am trecut la primul episod din sezonul 2. Și trebuie să spun că momentan(am ajuns la episodul 2, dar nu l-am terminat încă), acest prim episod din sezon e de departe favoritul meu. Recunosc că a trebuit să mă gândesc vreo jumătate de oră ca să înțeleg tot ce s-a întâmplat în el, dar am reușit în cele din urmă. Am rămas cu un ușor sentiment de mind fuck, în lipsa unei expresii mai bune după episodul ăla.
Mai vreau să zic ceva, că mi-am dat și eu seama de asta după ce am urmărit primul sezon. În cele din urmă, personajele fac tot serialul, pentru că la domeniul crime și mistere e cam greu să mai incluzi ceva nou. Dar personajele mi se par geniale, începând de la Sherlock, John și doamna Hudson și terminând cu Mycroft și Moriarty. Trebuia să fiu ceva mai atentă la aspectul ăsta când am început să mă uit, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu?
Am așteptat să văd dacă îmi va plăcea vreun episod mai mult înainte să scriu recenzia asta, pur și simplu. Presupun că speram să îmi placă în cele din urmă, pentru că toți pe internet păreau înnebuniți după serialul ăsta. Nu, nu am ajuns acolo, dar vreau să ajung să văd acel ultimul episod din sezonul 3, că am văzut spoilere pe tumblr, înainte să încep să mă uit deci nu am înțeles nimic, dar acum că am înțeles oarecum despre ce e vorba, chiar sunt curioasă despre cum ajung personajele în situația aceea.
A, încă ceva. Nu am citit niciodată cărțile, am încercat, dar m-am plictisit. Dar am văzut filmele cu Robert Downey Jr., care mi-au plăcut mult, și la început le tot comparam, dar doar în primul episod, pentru că sunt destul de diferite. Abia acum că mă gândesc la asta îmi dau seama cât de repede am renunțat la a le compara, ceea ce e un lucru bun, ar fi fost enervant să continui.
Cam atât am eu de spus despre serialul ăsta, chiar sunt curioasă încotro se îndreaptă povestea. Recomand, atât. 

luni, 20 ianuarie 2014

Serii terminate

Tot am văzut chestia asta pe youtube, făcute de persoane din străinătate și mi s-a părut interesant de fiecare dată și, cum mai nou îmi cam place să fac liste, m-am gândit de ce nu? Oricum nu prea mai am idei de postări pentru că e sesiune și mi-a dispărut tot cheful de citit, deci fac asta. Și trebuie să spun că sunt mai multe serii aici decât mă așteptam să fie.

1) Fetița celei de-a șasea luni de Moony Witcher
Asta a fost seria aceea de cărți care m-a făcut să vreau să citesc în continuare, când eu nu prea o făceam. Cam de aici a pornit dragostea mea pentru citit, ca să zic așa.

2) Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas
Știu că sunt trei volume, dar coperțile astea nu le-am găsit pe google decât așa și parcă îmi amintesc că așa arătau cele pe care le-am citit. Nu mă așteptam să îmi placă, dar mă bucur că a fost așa, iar asta e datorită profesoarei de pian de la care luam lecții.


3) Harry Potter de J.K. Rowling
Se putea să nu fie inclusă aici? Astea le-am citit prin clasa a cincea și a șasea cred. Fratele meu a convins-o pe mama să le cumpere pe primele trei la un moment dat, dar nu le-a citit, cel puțin nu cred. Și într-o vară, mă plictiseam și prima carte era acolo, așa că... Ce e amuzant cu seria asta e că tot profesoara de pian îmi tot zicea de ea, că citise din cărți, și eu mereu ziceam că nu vreau să le citesc că mi se părea o prostie, deși nici în ziua de azi nu îmi pot aminti de ce am avut impresia asta :))

4) Jocurile foamei de Suzanne Collins
O prietenă m-a convins să le citesc, că de la ea le-am și împrumutat. Și încă sunt uimită de cât de mult mi-au plăcut, pentru că subiectul nu e chiar genul pe care obișnuiam să îl citesc și nici acum nu prea este.

5) Amurg de Stephanie Meyer
Știu cât de criticată e seria asta, dar la vârsta de 15 ani când am citit-o eu, mi-a plăcut. De ea am auzit datorită colegelor de liceu care aveau ce aveau cu seria și a trebuit să văd și eu despre ce e vorba.

6) Heist Society de Ally Carter
Mi s-a părut că fiecare volum a fost mai bun decât precedentul. Mi-a plăcut mult seria asta. Am început și Gallagher girls de aceeași autoare, dar pur și simplu nu mai am niciun impuls de a o termina pe aceea.

7) The dark elite de Chloe Neill
La asta s-a întâmplat să câștig primul volum în română de pe un blog și pe celelalte două le-am citit în engleză, pentru că nu mai aveam răbdare până aveau să fie traduse la noi. Foarte drăguță seria.

8) Delirium de Lauren Oliver
Asta cred că e seria mea distopică preferată, după Jocurile foamei. Deși asta a fost mult mai prietenoasă din toate punctele de vedere, sau mă rog, aproape.

9) Hex Hall de Rachel Hawkins
Volumul trei aici a fost ușor dezamăgitor, dar în mare seria asta e chiar foarte drăguță și amuzantă și personajul principal e așa simpatic și e o carte în care vampirul, aici cea mai bună prietenă a personajului principal, chiar nu m-a enervat și mi-a și plăcut mult.

10) The ghost and the goth de Stacey Kade
La asta parcă aș fi preferat să nu fie trilogie, deși volumele doi și trei nu au fost rele, că le-am citit unul după altul, că eram curioasă ce se întâmplă mai departe. Doar că... nu știu, eu eram mulțumită de cum se terminase primul.

Cam astea ar fi. Voiam să includ aici și cele cinci cărți WITCH pe care le-am citit la vremea când tot apăreau benzile desenate, dar nu îmi mai amintesc titlurile :)) Oricum, dacă ar fi să le includ și pe acelea, atunci ar fi 11 serii terminate. Am avut mica mea obsesie cu WITCH, deși cărțile acelea nu le mai am, dar încă mai am colecția de reviste, care e aproape completă, cu excepția acelor numere pe care pur și simplu nu le-am găsit la vremea respectivă.

Asta e la categoria lepșe, pentru că asta este, dar știu că lumea e ocupată acum, deci nu mă apuc să dau mai departe. Dar dacă vreți să o faceți, sunteți bineveniți, cu rugămintea să-mi lăsați și mie linkul postării :)

luni, 13 ianuarie 2014

"Tronul de cleștar(Throne of glass #1)" de Sarah J. Maas

Nici nu știu de unde să încep. Aveam așteptări ceva mai mari de la cartea asta, având în vedere toate lucrurile pe care le-am auzit despre ea, dar nu a fost decât un pic dezamăgitoare. Și cel mai important pentru mine a fost faptul că nu am simțit nevoia de a sări pagini, de obicei acela e un semn rău.
Celaena Sardothien este cel mai temut asasin al Adarlanului, dar până și ea este prinsă de imperiu și aruncată în Endovier. Este scoasă de acolo un an mai târziu de către prințul moștenitor pentru a lupta împreună cu alți asasini și hoți și criminali pentru a deveni Campionul regelui și a-și câștiga în cele din urmă libertatea. Dar atunci când Campionii încep să moară în mod misterios, totul devine mult mai complicat.
Voi începe cu problemele pe care le-am avut în timp ce citeam și voi termina cu lucrurile bune.
În primul rând, personajele, cele puțin cele trei principale, anume Celaena, Dorian și Chaol, au avut momente când se comportau cumva nepotrivit având în vedere cine erau descriși a fi. Chestia asta a fost evidentă mai ales la Celaena. Se presupune că este Asasinul Adarlanului și așa mai departe, dar în multe situații eu nu prea mi-am putut-o imagina așa. Cât despre prinț, Dorian... mi s-a părut șters, nu m-a impresionat cu nimic și nu am reușit să înțeleg ce a văzut Celaena la el și invers, deși invers ceva mai puțin. Chaol mi s-a părut mult mai interesant, chiar dacă nici el nu a fost dezvoltat pe deplin. Dar tot mi-a plăcut mai mult de el.
Să trecem la părțile bune acum. Deși la un moment dat îmi pierdusem din interes pentru cartea asta, tot timpul a existat ceva care să mă facă să citesc în continuare, să vreau să aflu cum se termină. Și, așa cum am zis, nu am simțit nevoia să sar pagini. Mi-a plăcut că povestea e spusă la persoana a treia și vedem ce se întâmplă și cu alte personaje din poveste. Cred că dacă era la persoana întâi, la un moment dat m-aș fi plictisit și aș fi renunțat. Așa, m-am tot întrebat ce legătură va exista între celelalte personaje  și povestea principală și chestia asta chiar mi-a plăcut. Iar finalul a fost super, din punctul meu de vedere. Când am ajuns acolo chiar m-am bucurat că am continuat să citesc. Acolo în special am reușit și eu să o văd pe Celaena drept cine a tot fost zisă să fie, deși au fost și alte moment în carte, dar aia mi s-a părut partea cea mai importantă.
Mi-a mai plăcut mult și relația dintre Celaena și Nehemia. Mi-a plăcut prietenia care s-a format între ele și discuțiile pe care le aveau, cred că momentele când erau împreună au fost preferatele mele, cu excepția finalului bineînțeles. Iar Nehemia e clar unul din personajele mele preferate acum, din cartea asta.
În cele din urmă, deși nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, a fost totuși o carte bună, acum că mă gândesc la asta, a avut și acțiune, puțină dragoste, deși asta nu prea m-a pasionat, magie, iar decizia Celaenei de la final în legătură cu un anumit lucru chiar mi-a plăcut enorm. Chiar speram să se întâmple, iar din punctul ăsta de vedere, Celaena nu m-a dezamăgit.
În momentul ăsta, eu cred că seria are mult potențial și am citit pe blogul lui Cori că a doua carte e mai bună decât prima. Sper să fie așa și vreau neapărat să o citesc cât mai curând.

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

"Regatul umbrelor(Grisha #1)" de Leigh Bardugo

În lumea acestei cărți, există ceva numit Falia Umbrei, un ținut învăluit în umbră, populat de monștri care distruge Ravka. Alina, o fată orfană, descoperă că posedă puterea de a distruge această falie și este imediat inclusă în rândul Grisha, ce este un grup de persoane care posedă diverse puteri magice.
Am sentimente contrarii legate de cartea asta. Nu am știut exact la ce să mă aștept, deși am auzit foarte multe lucruri bune despre ea. Și a început destul de bine, pentru că a sărit direct în acțiune. E adevărat că din cauza asta totul a fost destul de confuz în primele o sută de pagini, dar pe mine nu m-a deranjat, pentru că, ei bine, things were happening, iar eu mai puteam aștepta un pic până să primesc explicațiile. Și cam de aici pornește problema mea cu această carte. Pentru că avea mult potențial, o lume nouă, orfanul care descoperă că e special și că trebuie să salveze lumea(da, am mai întâlnit premisa asta de multe ori, dar unele din cărțile mele preferate pornesc de la același lucru), un pic de dragoste, ce putea merge prost?
O să încerc să explic fără spoilere, dar nu promit nimic, deci citiți pe propria răspundere, eu v-am avertizat.
În primul rând, Grisha. Se presupune că sunt oamenii ăștia cu puteri speciale și că sunt puternici și așa mai departe și că trebuie să îi protejeze pe cei normali, iar la început chiar așa par, doar că după ce Alina e adusă la Micul Palat pentru instruire, mie toți ăștia au început să mi se pară... prea plini de ei. Totul semăna cu acele școli pline de snobi despre care am mai citit și în alte cărți. În al doilea rând, lumea în care are loc toată povestea pe mine nu m-a impresionat foarte tare. Ar fi putut fi oriunde, pentru că satele oricum nu au cum să fie diferite de ce știm din alte cărți de genul și apoi în majoritatea timpului nu vedeam decât descrieri ale palatului și devine obositor la un moment dat. Apoi ar fi personajele. Nu sunt groaznice, dar nici nu pot să zic că m-ar fi impresionat cu ceva. Alina e destul de simpatică la început, dar pe parcurs a cam ajuns să mă enerveze, mai ales pentru că acum zicea ceva și peste câteva pagini spunea exact opusul. Și eu sunt nehotărâtă, dar totul are o limită, iar ea a depășit-o. Dintre celelalte personaje, singura care mi-a atras atenția a fost Genya, a fost destul de simpatică, dar nu am înțeles decizia ei de la final.
Dar să nu zic numai de chestii negative, că această carte are și părți bune. Primul lucru ar fi conceptul acela cu Grisha, chiar mi-a plăcut ideea, păcat însă că nu a fost dezvoltată mai mult. Apoi ar fi ceea ce în cele din urmă a salvat, oarecum, imaginea cărții pentru mine, anume acel twist de pe la mijlocul cărții, dacă țin bine minte. Dacă nu ar fi fost acolo și totul ar fi continuat în același stil, atunci aș fi aruncat cartea de partea cealaltă a camerei la un moment dat. A fost o chestie interesantă, deși trebuie să spun că s-a petrecut un pic cam repede, iar Alina pur și simplu a crezut totul, fără să își pună prea multe întrebări, ceea ce pe mine m-a deranjat un pic. Iar până la final totul s-a transformat în clasica poveste cu Bine vs Rău...
A, dar trebuie să zic ceva și despre Întunecatul, nu? A fost interesant la început, chiar dacă m-a lăsat cu un sentiment de meh destul de repede, dar după acel twist îmi venea să îi trag o palmă... peste față... cu un scaun... de metal. De Mal nu mai zic nimic, că nu m-a impresionat deloc, iar povestea aia de dragoste nu am înțeles-o. Măcar autoarea a fost destul de simpatică încât să omoare acel triunghi amoros înainte să aibă șansa să se nască. Poate că nu e mult, dar eu apreciez, că m-am săturat de ele.
În cele din urmă, eu am rămas cu un mare sentiment de meh după ce am terminat de citit cartea. Nu e rea neapărat, dar nici nu e bună. E mai mult undeva la mijloc, ceea ce pentru mine e enervant. Nu știu dacă voi citi următorul volum, ar exista o șansă doar dacă cei de la editura Trei l-ar traduce. Dar vom vedea.

vineri, 3 ianuarie 2014

Last Vegas

Recunosc că prima dată când am citit numele filmului am zis că nu o să-l văd, pentru că suna cumva ciudat și nu credeam că ar fi cine știe ce. Și îmi băgase și fratimiu în cap, că ar fi Hangover cu persoane mai în vârstă. Mda... Din fericire, îi are pe DeNiro și Freeman și nu am putut rezista prea mult. Și o voi spune de acum: filmul ăsta nu e ca Hangover și îl bate de departe. Nici nu se pot compara.
În filmul ăsta e vorba de patru prieteni vechi, din copilărie, care se reunesc la Las Vegas pentru a petrecerea de burlac al unuia dintre ei, care s-a hotărât să se căsătorească la 70 de ani cu o fată care are 31. Iar relațiile dintre ei nu mai sunt chiar la fel ca înainte, din anumite motive.
Mi-a plăcut atât de mult filmul ăsta! A fost și amuzant, dar a fost și puțin trist în același timp și a avut și câteva mesaje foarte drăguțe.
E vorba și despre prietenie și despre familie și despre cum doar pentru că ești bătrân nu înseamnă că ești plictisitor și ar mai fi, dar nu îmi vin în minte chiar acum. Dar a fost foarte drăguț și adevărat.
Nici nu mai știu ce să spun, în afară de faptul că filmul ăsta a avut momente când am râs de aproape mi-au dat lacrimile și alte momente care m-au emoționat.
Recomand filmul ăsta tuturor, pentru că are, din punctul meu de vedere, tot ceea ce îi trebuie unui film pentru a fi bun.

joi, 2 ianuarie 2014

December wrap-up

1) Dacă citești asta înseamnă că am murit de Andrew Nicolls
Mi-a plăcut, nu am nimic mai mult de zis. Recenzia aici.

2) Cinder de Marrisa Meyer
Ar fi putut fi o carte foarte bună. Din păcate, nu a fost. Recenzia aici.

3) Let it snow de John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle
Deși ultima poveste a fost o dezamăgire, celelalte două mi-au plăcut mult, au fost așa frumoase și m-au făcut să zâmbesc. Recenzia aici.

4) The well of ascension de Brandon Sanderson
Am sentimente contrarii despre cartea asta, dar în cele din urmă chiar mi-a plăcut. Recenzia aici.

5) Confesiunile unei iubărețe de Michelle Cunnah
A fost drăguță și amuzantă. Recenzia aici.