vineri, 28 februarie 2014

February wrap-up

1) The night circus de Erin Morgenstern
Superbă! Se adaugă la lista mea de cărți preferate. Recenzia aici.

2) Crown of midnight de Sarah J. Maas
Foarte dezamăgitor. Nu am de gând să continui seria. Recenzia aici.

3) DN Angel vol 1-15 de Yukiru Sugisaki
Mult mai bun decât anime-ul. Am citit toate volumele, și sper ca manga asta să fie terminată într-o bună zi. Mi-a plăcut foarte mult. Recenzia aici.

Și cam atât. Am mai început în februarie Nisipurile Sakkarei de Glenn Meade și mi se pare interesantă. Poate că aș fi terminat-o, dar m-a distras manga de la DN Angel și cartea mai are și 800 de pagini. Oricum, mai am vreo 300, aproximativ, de citit, nu ar mai trebui să îmi ia foarte mult. O altă carte pe care am început-o tot în februarie ar fi Conflicte care au schimbat lumea și nu îmi mai amintesc autorul, dar am descoperit că e istorie destul de pură ceea ce nu e chiar pe gustul meu, dar mă gândeam să citesc din ea concluziile de la fiecare capitol, că așa ar fi interesant totuși. 

duminică, 23 februarie 2014

"DN Angel" de Yukiru Sugisaki

După ce am văzut anime-ul, care a fost slăbuț în opinia mea, am citit undeva că manga ar fi mult mai bună și am zis să-i dau o șansă. Asta e doar a doua manga pe care am citit-o.
Seria asta are momentan 15 volume și este neterminată. Iar ce mi se pare mie trist e că nu se știe când și dacă va fi vreodată finalizată. 
Rezumatul de pe internet, că mi-e imposibil să fac unul: Daisuke Niwa is an ordinary, if slightly unlucky, middle school student. On his fourteenth birthday, he comes down with a 'condition' that has plagued the men in his family for three hundred years. When he sees his crush, Risa, he transforms into his alter ego, the phantom thief Dark. Unfortunately, when Dark sees his crush, Risa's twin Riku, he transforms back into Daisuke. The only cure for this craziness is if Daisuke can get Risa to fall in love with him and Dark can get Riku to fall in love with him. But that's going to be a problem, seeing that Riku hates Dark and Risa loves him.
Deci acțiunea din manga asta e mult mai complexă decât mi-aș fi închipuit. Ceea ce o face să fie cu atât mai interesantă. Având în vedere faptul că Daisuke și Dark sunt două persoane complet diferite care împart același corp, totul nu poate fi decât complicat. E adevărat că ideea asta nu e nouă, dar modul în care e folosită aici o face să fie mai... specială în felul ei, în lipsa unui cuvânt mai bun.
Mie personal, manga mi se pare mult mai bună decât anime-ul. Aici se vede mai bine relația dintre Daisuke și Dark, amândoi fiind mult mai interesanți decât în anime, mai ales Daisuke. Și trebuie să spun, deși totul e destul de ciudat pentru Daisuke mai ales, mie chiar îmi place relația asta dintre ei. Iar Dark are niște momente destul de tari pe parcurs. La anumite chestii chiar nu mă așteptam și am rămas plăcut surprinsă.
Un alt lucru pe care manga îl face mai bine este în legătură cu Riku și Risa. Nu prea mi-a plăcut de niciuna din ele în anime, în schimb aici amândouă sunt mult mai bine conturate și mai interesante. Același lucru se aplică și relației dintre aceste gemene. Mi-a plăcut mai ales cum s-a arătat faptul că, deși arată la fel, ca personalități sunt complet diferite.
Cât despre familia lui Daisuke... nu am cuvinte. În sensul bun. E evident că nu sunt o familie normală, dar sunt niște momente aici, mai ales implicând-o pe mama lui Daisuke, la care m-a bufnit pur și simplu râsul. Iar ăsta e un alt forte al acestei serii, e și amuzantă de multe ori, dar are și momente când totul devine serios.
E drept că primele patru volume nu sunt chiar... cum să zic? Sunt ok, dar nimic spectaculos. Dar de la volumul cinci încolo totul devine mult mai interesant și complicat. Și e addicting, serios. 
Singura plângere ar fi că uneori ceea ce se petrece e confuz, dar altfel nu aș avea nicio plângere în legătură cu această manga. În afara faptului că nu se știe când va fi continuată.
Mie mi-a plăcut foarte mult, și sper să aflu care este finalul poveștii într-o bună zi. 

sâmbătă, 22 februarie 2014

Winter's tale

Nu a fost deloc ce m-am așteptat să fie, o să zic asta din start. Dar asta nu a fost până la urmă nici în sens rău, dar nici în sens bun, e pur și simplu, dacă asta are sens.
Povestea sună cam așa: în New York, hoțul Peter Lake se îndrăgostește de Beverly Penn după ce încearcă să îi jefuiască locuința, sau pe cea a tatălui ei, ca să fiu mai exactă. Iar de aici pornește totul.
Cum am zis, nu a fost ceea ce mă așteptam. Anume povestea aia de dragoste care învinge chiar și soarta. Nu, nu este deloc așa. Și menționez că, în afara unui singur lucru, nimic din ceea ce voi zice mai jos nu va fi în sens negativ, chiar dacă ar putea părea așa. Și nu vor fi spoilere.
Încep cu ceea ce m-a deranjat, anume ceea ce au făcut părinții lui Peter Lake la începutul filmului, mi s-a părut ușor ilogic.
Încă de când am auzit prima frază m-am gândit că filmul ăsta va fi ciudat. Iar apoi, când a apărut acel cal am devenit și mai convinsă că așa va fi. Și dacă ar fi să îmi spun părerea despre film într-un singur cuvânt, exact ăsta ar fi: ciudat. Trebuie să îl vedeți ca să înțelegeți.
Acum, trebuie să recunosc că relația dintre Peter și Beverly și modul în care a fost arătată chiar mi-a plăcut. Mai ales că tipa e pe moarte, ceea ce se află destul de repede, la o vârstă nu prea fericită pentru ea. Mi-a plăcut cum el chiar a crezut că o poate salva, chiar împotriva a tot. Mi s-a părut frumos.
Genial mi s-a părut însă atunci când a apărut Will Smith în film, și în ce rol a apărut. Nu voi zice ce, nu vreau să stric surpriza în cazul în care nu știți deja. Pur și simplu m-a surprins, dar în același timp chiar mi s-a părut tare să-l văd tocmai pe el în rolul ăla. Și asta i se aplică și lui Russel Crow, știam că e în film, dar habar nu aveam în ce rol.
Au fost suficiente momente când m-am trezit zâmbind și chiar râzând în timp ce mă uitam, deși de cele mai multe ori asta nu a fost pentru că scenele respective ar fi fost amuzante. Dar pur și simplu anumite chestii mi s-au părut atât de ciudate și de abstracte pentru mintea mea, încât nu m-am putut abține.
E drept că eu am fost confuză mai pe tot parcursul filmului, dar tot am vrut să văd ce anume se va întâmpla mai departe. Atunci când ceva mi se pare extrem de ciudat, trebuie să aflu care e faza, ce vrea de fapt să fie și de ce se întâmplă toate acele lucruri.
Iar la un moment dat unul din personaje spune ceva care pentru mine a explicat tot filmul. Iar mesajul de la final chiar mi s-a părut foarte frumos și adevărat de altfel. Iar modul în care a fost el transmis e diferit față de tot ce am văzut eu până acum.
O chestie amuzantă pentru mine la final a fost că după ce am ieșit din sală, la întrebarea ce cred despre film, răspunsul meu cel mai sincer a fost: nu știu. E prima dată când mi se întâmplă așa ceva. Dar cred totuși că filmul merită văzut.

vineri, 21 februarie 2014

Rant

Pentru că blogul ăsta a devenit locul ideal în care să mă descarc, fără să înnebunesc persoane pe care le cunosc în viața reală, am decis să o fac din nou. Că mereu mă simt mai bine după. Deci dacă nu vreți să citiți cum eu mă plâng, sunteți liberi să închideți pagina, chiar nu mă supăr.

Ok. Deci, eu mi-am propus să citesc mai mulți autori români publicați recent. Am citit, în 2012 cred, Contesa Aneke de Anna Vary(da, știu cum sună numele, dar e româncă) și chiar am rămas plăcut surprinsă. Volumul doi mi s-a părut chiar mai reușit și abia îl aștept pe al treilea.
O altă autoare româncă pe care am descoperit-o este Adina Speteanu. Am citit Crimă la timpul trecut, care m-a surprins de asemena plăcut, iar anul acest... pardon, anul trecut a apărut primul volum dintr-o serie, Dincolo de moarte, anume Destine pierdute. Recunosc că atunci când am aflat că este despre vampiri am cam ezitat să o citesc, pentru că nu e tocmai genul meu preferat de cărți. Dar am zis ce naiba, hai să-i dau o șansă! Nu m-a dat pe spate, dar nici nu m-a dezamăgit, și m-a lăsat curioasă în legătură cu ce se va întâmpla în continuare. Deci am fost destul de fericită când am aflat că volumul doi, Jocul secretelor, urma să fie lansat pe patru februarie. Aș fi vrut să merg la lansare, dar din păcate în ziua aia am avut examen, care s-a terminat pe la șapte seara și nu mai îmi ardea de nimic după. Dar m-am gândit că nu e asta o problemă, că o comand online până la urmă. Și cam de aici marea mea frustrare, ca să nu o numesc altfel. Pentru că au trecut mai bine de două săptămâni de la lansare și tot nu apare pe site-ul editurii, sau pe alte site-uri și în Diverta nu am găsit-o și nici în Cărturești. Adică, serios?! 
Pe pagina de facebook a editurii scrie că respectivul volum poate fi cumpărat de pe site-ul lor sau din orice librărie din țară. Nu zău? Acum, ca să nu se zică că sunt rea, trebuie să recunosc că nu au menționat și când se va întâmpla chestia asta... :))
*sigh*
E așa enervant, mai ales că eu chiar vreau să citesc cartea aia :(( Dacă aveți vreo idee unde anume aș putea-o găsi, vă rog frumoooos să-mi spuneți :D
Din fericire, există DN Angel(manga) care să îmi distragă atenția :))

Mulțumesc celor care au citit până la sfârșit :)

joi, 20 februarie 2014

The Lego Movie

Fratele meu mi-a arătat trailer-ul și arăta chiar drăguț și amuzant, plus că m-am jucat și eu un pc de tot cu lego când eram copil și am zis de ce nu? Plus că știam că una din voci era a lui Morgan Freeman.
Și nu a fost chiar ce mă așteptam să fie. Nu aș ști să zic dacă în sensul bun sau rău. A fost pur și simplu altfel față de ce am crezut eu inițial că va fi.
Povestea în sine nu e cu nimic deosebită față de alte astfel de povești. E tipul banal care mereu respectă instrucțiunile și toate cele, care se întâmplă să găsească piesa cu ajutorul căreia tipul rău poate fi oprit din a-și duce planul la îndeplinire, și care nu are nici cea mai vagă idee despre ce ar trebui să facă.
Acum, au fost suficiente chestii care mi-au plăcut, au fost și scene amuzante și un pic de dragoste pe acolo, dar foarte puțin, plus toată acea combinație de super-roi, batman, superman, wonder woman, plus Lincoln și alții.
Filmul are cam toate ingredientele tuturor filmelor de acțiune, doar că totul se petrece în lumea Lego. Ceea ce a făcut filmul ăsta pentru mine a fost ceea ce s-a petrecut aproape de final, ceea ce au spus anumite personaje atunci și mesajul pe care vrea să îl transmită. Dacă nu ar fi avut aceste lucruri, eu aș fi rămas cu un sentiment de meh, pentru că în cele din urmă am mai văzut astfel de lucruri și înainte, nu e nimic nou. Dar acest lucru de care vorbesc, și nu voi da spoilere, mi-a schimbat părerea despre film. Pentru că mi-a amintit un pic de ceea ce făceam eu cu acele Lego-uri după ce mi le făcea fratimiu în mare parte. Și chiar mi s-a părut drăguț.
Singura mea plângere ar fi aceea că filmul a părut să fie un pic prea lung. De câteva ori am vrut să mă uit la ceas. În afară de asta și de poveste văzută de atâtea ori până acum, nu aș putea să mă plâng.
A fost drăguț, mă bucur că l-am văzut și cred că celor care au avut lego la un moment dat în viața lor le-ar plăcea filmul ăsta.

marți, 18 februarie 2014

DN Angel

M-am apucat de anime-ul ăsta pentru că am văzut o imagine undeva, m-am uitat la câteva AMV-uri pe youtube și mi s-a părut interesant.
M-am uitat la primul episod, apoi la al doilea și am tot continuat. Și m-aș fi tot uitat dacă în momentul acela nu aș fi fost în sesiune.
Mi se pare ciudat și un pic cam imposibil pentru mine să îi fac un rezumat, așa că voi pune aici descrierea de pe internet:
Niwa Daisuke is your average teenager, until his fourteenth birthday. He tries to declare his love to the girl of his dreams, but fails. Suddenly, whenever he thinks about this girl he turns into the legendary phantom thief known as Dark Mousy. Daisuke's mother, very much aware of this, makes him turn into Dark and steal valuable works of art for a purpose unkown to Daisuke. As the story unfolds, he learns why, and about his classmate who seems to have the same ability.
Da, știu că rezumatul de mai sus sună foarte ciudat, dar povestea e ceva mai mult de atât, dar prefer să nu spun mai multe, pentru a nu exista spoilere pe aici.
Pentru primele șase episoade chiar am fost extrem de captivată de acest anime. Începe destul de bine și continuă să fie destul de interesant și plin de acțiune. Din păcate, la un moment dat mi s-a părut că s-a cam pierdut și a devenit un pic plictisitor. A avut momente când și-a revenit, e adevărat, iar atunci mi-am amintit de ce îmi place. Doar că la final nu prea mi-a fost clar ce s-a întâmplat sau care a fost scopul întregului anime. Au fost introduse la un moment dat niște elemente cărora la final nu le-am înțeles rostul și care nu au părut să ducă nicăieri. Și, cum am zis, nu am înțeles ce s-a întâmplat la final, parcă toată acțiunea s-ar fi învârtit în cerc, fără un scop precis.
Dar a existat mereu ceva care să mă facă să vreau să mă uit în continuare, anume Dark. Prea tare personajul. Poate și pentru că mi-a amintit la un moment dat de Ikuto din Shugo Chara. A avut el ceva, chiar mi-a plăcut pe tot parcursul anime-ului, chiar dacă la un moment dat apărea cam rar.
Altfel, ca personaje, mi-a mai plăcut de bunicul lui Daisuke, a avut câteva momente frumoase.
Daisuke sau alte personaje însă nu prea mi-au atras atenția.
Opinia mea finală e că a fost slăbuț, m-am așteptat la mai mult după acele prime câteva episoade. Dar m-am apucat de citit manga, am terminat primele patru volume momentan și mi se pare mult mai bună manga decât anime-ul.

joi, 13 februarie 2014

Puzzle #2

Dacă mi-ar fi spus cineva că o să îmi placă să fac puzzle aș fi crezut cu cea mai mare sinceritate că își bate joc de mine. Mda... 
Ca să nu o mai lungesc, am cumpărat împreună cu mama de pe un site online trei puzzle-uri, două de 500 de bucăți și unul de 1000 de bucăți, iar unul din cele de 500 l-am ales eu. Din nefericire, nu au mai avut suficiente pe stoc din modelul pe care îl comandasem, dar măcar mi-au dat posibilitatea de a alege altceva. Și exact asta am făcut.
Mi-a luat o zi și jumătate să îl fac, nu m-aș fi așteptat, și m-am gândit să vă arăt rezultatul.

Mie îmi place mult ce a ieșit, tabloul arată mai bine în realitate decât în poza de pe site.
Anyway, s-ar putea să mai vedeți astfel de postări pentru că ăsta e un nou hobby al meu și chiar îmi place, e relaxant.

miercuri, 12 februarie 2014

"Crown of midnight(Throne of glass #2)" de Sarah J. Maas

Atunci când am scris despre primul volum, am zis la un moment dat că după finalul pe care l-a avut, seria avea potențial în mintea mea, deși cartea în sine nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele.
Al doilea volum... Nici nu știu de unde să încep. Dar nu îi voi face rezumat. Recunosc că mă așteptam la mai mult, iar la început chiar a fost ok și chiar începusem să o văd pe Celaena pentru asasinul ăla de a tot fost descrisă să fie. E drept că la un moment dat devenise un pic plictisitor, că ea tot investiga o chestie și nu prea părea să se întâmple nimic important. Apoi, la pagina 120 am vrut să arunc cartea în cealaltă parte a camerei, dar am reușit să mă abțin. Nici măcar nu a fost ceva ce a făcut un personaj care să conteze în acțiunea propriu-zisă a cărții, dar mi s-a părut așa o dovadă de prostie absolută, că a trebuit să las cartea jos un pic.
O altă chestie care a ajuns să mă sâcâie a fost faptul că, deși cartea e plină de violență, descrisă în detaliu, și conținut sexual, care nu e nici măcar un apropo subtil, doamne ferește ca personajele alea să înjure! Nu, serios, din moment ce tot descrii totul atât de detaliat, ce ar mai conta și o înjurătură pe acolo? Și, nu, nu mă deranjează niciuna din cele două lucruri menționate mai sus, dar aici a fost un pic cam mult și cam fără rost pentru poveste în general.
Să vorbim un pic despre Celaena și reputația ei de asasin. În mintea mea, reputația aia a fost construită pe ceva ce ea a făcut, că așa ar fi logic. Iar atunci când ea e descrisă din punctul de vedere al altcuiva nu am nicio problemă în a crede că este acel asasin temut. Dar atunci când povestea se concentrează pe punctul ei de vedere... acolo încep eu să am o problemă. Asta a fost o chestie care m-a pus pe gânduri și în prima carte, dar atunci am crezut că pur și simplu voia să se concentreze pe acea competiție și mai era și acel mister la mijloc, am zis că poate fata are prea multe pe cap deja. Dar aici nu mai are nicio scuză în mintea mea. Adică, a fost antrenată de acel rege al asasinilor și într-un mod destul de dur, și-a pierdut prima iubire într-un mod destul de tragic, a mai petrecut și un an în Endovier fiind tratată așa cum a fost și chestia asta nu a lăsat nicio urmă asupra psihicului ei? Eu cel puțin nu am văzut nimic care să sugereze asta și mi-a fost greu să accept la un moment dat că fata aia de a ucis nu știu câte gărzi în Endovier și a ajuns la câțiva centimetri de libertate e aceeași cu cea care a ajuns să fie campionul regelui. Iar când o mai dă și în stadiul de fetiță îndrăgostită până peste urechi... mă abțin mai bine.
În parte a doua a cărții, Celaena a devenit în sfârșit acel asasin, deși a luat-o un pic razna, sau un pic mai mult, și cam ăla a fost momentul când nu am mai putut suporta și am sărit la ultimul capitol și apoi am căutat să văd și eu unde explică care e faza cu marele twist de la final, pe care îl știam, că am prostul obicei de a citit ultimele propoziții ale cărții. Iar explicația... dezamăgitor rău, și considerând tot ceea ce a zis Celaena la final, și faptul că ar fi știut adevărul în tot acel timp pur și simplu m-a făcut să mă întreb ce naiba a fost în capul ei tot romanul, până în punctul în care a luat-o razna. Pur și simplu nu are sens în mintea mea.
Mda... Foarte dezamăgitoare cartea, din punctul meu de vedere. Nu voi continua seria, pur și simplu nu simt că ar mai merita.

marți, 11 februarie 2014

Cititul într-o limbă străină

M-am tot gândit la chestia asta și la faptul că ar fi interesant de vorbit despre ea pe blog. Când zic limbă străină, în cazul meu, mă refer la limba engleză, pentru că e singura pe care o cunosc destul de bine încât să fiu în stare să citesc cărți în această limbă.
Să povestesc un pic despre cum am ajuns eu să citesc romane în engleză. După ce am terminat liceul, în 2012, am deci să aplic la o facultate cu predare exclusivă în limba engleză, pentru că ideea m-a atras și am crezut eu că ăsta va fi un avantaj pentru mine, și încă cred asta. După ce am fost admisă, și mi-a trecut starea de bucurie absolută, m-am gândit eu că nu ar fi o idee rea să citesc în engleză, pentru a-mi da seama dacă mă voi descurca într-adevăr, așa cum credeam eu atunci, sau nu. Ăsta a fost și motivul pentru care mi-am cumpărat un kindle. E drept că prima dată când am citit o carte întreagă în engleză nu a fost chiar simplu, mai ales că tot găseam cuvinte folosite des pe care eu nu le știam la vremea respectivă, dar m-am descurcat în cele din urmă.
În prezent, chiar mă bucur că pot citi în engleză, aproape la fel de bine ca în română, pentru că în felul ăsta am descoperit mai multe cărți/serii care mi-au plăcut mult și pe care nu aș fi avut probabil niciodată ocazia de a le citi vreodată, pentru că nu cred că foarte multe din ele vor fi traduse, iar dacă va fi tradusă prima carte dintr-o serie/trilogie există șansa ca editura respectivă să renunțe la a mai traduce și restul seriei, că asta s-a întâmplat de mai multe ori până acum. Câteva exemple de astfel de cărți ar fi: Mistborn volumele unu și doi de Brandon Sanderson, trilogia Heist Society de Ally Carter, trilogia Delirium de Lauren Oliver.
Datorită acestui lucru am reușit de asemenea să continui niște serii fără să mai aștept traducerea lor, cum ar fi recent seria Throne of glass de Sarah J. Maas. Mai sunt și alte serii care pică în categoria asta, dar pe acelea le puteți vedea dacă vă duceți pe pagina de recenzii, sunt destul de evidente din cauza titlurilor, dacă sunteți curioși.
Un alt motiv pentru care mă bucur că pot citi în engleză este acela că ăsta reprezintă și un mod de a învăța cuvinte noi. Sigur, nu stau cu dicționarul în față pentru a căuta fiecare cuvânt pe care nu îl cunosc, mai deduc și din context și la un moment dat îi caut traducerea, mai ales dacă apare des.
De asemena, eu cred că a citit o carte în limba ei originală are un cu totul alt farmec față de traducerea ei, pentru că sunt anumite expresii care nu pot fi traduse exact în alte limbi.
Cam asta ar fi ceea ce voiam eu să spun și aș fi curioasă dacă și voi citiți în engleză și, dacă da, dacă ați descoperit vreo carte/serie care v-a plăcut foarte mult, tocmai datorită acestui lucru.

luni, 10 februarie 2014

Words from books...(37)

“Someone needs to tell those tales. When the battles are fought and won and lost, when the pirates find their treasures and the dragons eat their foes for breakfast with a nice cup of Lapsang souchong, someone needs to tell their bits of overlapping narrative. There's magic in that. It's in the listener, and for each and every ear it will be different, and it will affect them in ways they can never predict. From the mundane to the profound. You may tell a tale that takes up residence in someone's soul, becomes their blood and self and purpose. That tale will move them and drive them and who knows what they might do because of it, because of your words. That is your role, your gift. Your sister may be able to see the future, but you yourself can shape it, boy. Do not forget that... there are many kinds of magic, after all.” 

Life takes us to unexpected places sometimes. The future is never set in stone, remember that.

“Stories have changed, my dear boy,” the man in the grey suit says, his voice almost imperceptibly sad. “There are no more battles between good and evil, no monsters to slay, no maidens in need of rescue. Most maidens are perfectly capable of rescuing themselves in my experience, at least the ones worth something, in any case. There are no longer simple tales with quests and beasts and happy endings. The quests lack clarity of goal or path. The beasts take different forms and are difficult to recognize for what they are. And there are never really endings, happy or otherwise. Things keep overlapping and blur, your story is part of your sister’s story is part of many other stories, and there in no telling where any of them may lead. Good and evil are a great deal more complex than a princess and a dragon, or a wolf and a scarlet-clad little girl. And is not the dragon the hero of his own story? Is not the wolf simply acting as a wolf should act? Though perhaps it is a singular wolf who goes to such lengths as to dress as a grandmother to toy with its prey.” 

“The most difficult thing to read is time. Maybe because it changes so many things.” 



“But I'm not special", Bailey says, "not the way they are. I'm not anyone important." 
"I know", Celia said, "you are not destined or chosen. I wish I could tell you that you were if that would make it easier, but it is not true. You are in the right place, at the right time, and you care enough to do what needs to be done. Sometimes that is enough.” 


“Because I do not wish to know,” he says. “I prefer to remain unenlightened, to better appreciate the dark.”

“The past stays on you the way powdered sugar stays on your fingers. Some people can get rid of it but it’s still there, the events and things that pushed you to where you are now.” 

“Is it not that bad to be trapped somewhere, then? Depending on where you're trapped?"

"I suppose it depends on how much you like the place you're trapped in," Widget says.

"And how much you like whoever you're stuck there with," Poppet adds, kicking his black boot with her white one.”
I find I think of myself not as a writer so much as someone who provides a gateway, a tangential route for readers to reach the circus. To visit the circus again, if only in their minds, when they are unable to attend it physically. I relay it through printed words on crumpled newsprint, words that they can read again and again, returning to the circus whenever they wish, regardless of time of day or physical location. Transporting them at will.
When put that way, it sounds rather like magic, doesn't it? 

The night circus by Erin Morgenstern

sâmbătă, 8 februarie 2014

"The night circus" de Erin Morgenstern

Dacă aș fi putut, aș fi terminat cartea asta mai repede, dar facultatea a intervenit în planurile mele. Asta e acum una din cărțile mele preferate. Nu dau des de asemenea cărți.
Rezumatul mi se pare greu de făcut, pentru că nu vreau să zic prea multe, dar voi încerca. Le Cirque des Reves este unic față de orice alt circ și se plimbă prin lume fără un itinerar cunoscut, apărând în diverse locații peste noapte. Dar ceea ce foarte puțini știu este ceea ce se petrece în spatele tuturor acelor spectacole, anume o competiție între două persoane.
Și cred că e suficient.
Deși cartea asta nu debordează de acțiune, pe mine m-a fascinat încă de la prima pagină și a continuat să o facă până la final. Poate pentru că nu am mai fost demult la circ, sau poate pur și simplu pentru că a avut o atmosferă magică pe tot parcursul ei, dar cert e că nu aș fi vrut ca această carte să se termine, deși pe de altă parte mi-aș fi dorit să o pot citi mai repede, dacă asta are vreun sens pentru voi. Pur și simplu mi-a plăcut fiecare pagină, tot ceea ce s-a întâmplat și au fost destule lucruri care m-au luat prin surprindere, mai ales ceea ce s-a întâmplat la final. Chiar eram convinsă că știam cum se va termina, dar m-am înșelat destul de mult. Ceea ce mi-a plăcut, pentru că nu vreau că poveștile pe care le citesc să fie previzibile, că și-ar pierde din farmec.
Personajele. Mi-au plăcut toate, în afară de unul, dar nu voi zice care. Zic doar că tipul avea o mentalitate foarte... ciudată, în lipsa unui cuvânt mai bun. Altfel mi-au plăcut atât cele două personaje principale, cât și toate personajele secundare. Preferații mei au fost cu siguranță Widget și Poppet. Mi s-au părut atât de simpatici, iar ceea ce puteau ei să facă a fost cu adevărat fascinant pentru mine.
Cum am zis, au fost multe lucruri la care nu m-aș fi așteptat și pot spune că fiecare m-a surprins în mod plăcut, iar faptul că o carte fără multe acțiune mi-a plăcut atât de mult este important pentru mine, pentru că mie îmi plac cărțile cu multă acțiune. Însă aici chiar nu m-a deranjat deloc, și cred că dacă totul s-ar fi desfășurat într-un ritm mai alert, tot acel circ și-ar fi pierdut din farmec, pentru că până la urmă în jurul lui se învârte întreaga poveste, ca și viețile celor doi competitori, și nu numai, și mi-a plăcut să văd tot ceea ce au făcut ei pe parcursul trecerii anilor acelui circ și cum a crescut el în timp.
Până nu uit, cred că e important de știut că povestea se desfășoară pe o perioadă de peste treizeci de ani, sau pe undeva pe acolo, că nu am reținut numărul exact. Nu știu multe cărți care să se desfășoare pe o asemenea perioadă de timp.
Recomand cartea asta, e ceva nou față de ce am citit eu până acum în genul fantasy, mi se pare o idee originală și asta e prima carte fantasy care ajunge pe lista mea de cărți preferate. Nu aș putea găsi suficiente cuvinte pentru a descrie cât de mult mi-a plăcut întreaga poveste.

luni, 3 februarie 2014

Nou la mine în bibliotecă(19)

This has been long overdue. Scuzați combinația de engleză cu română, dar am momente când nu mă pot abține, sau nu găsesc expresia în română :))

Cântul vrăjitoarelor de Mireille Calmel
Cât am căutat cartea asta la un moment dat. Noroc cu librăriile online :)) Abia aștept să o citesc.

Regatul umbrelor de Leigh Bardugo
La câte păreri bune am văzut despre serie în general, pentru mine a fost o dezamăgire. Recenzia aici.

The night circus de Erin Morgenstern
Am început să o citesc pe kindle, dar sunt în una din acele perioade când vreau să am cartea în mână, așa că am cumpărat-o, ocazie cu care am descoperit că librăria Cărturești are și librărie online. Încă o citesc și îmi place mult, are ceva magic cartea asta.

Crown of midnight de Sarah J. Maas
Am primul volum în română și cum nu aveam răbdare până îl traduc pe al doilea, l-am cumpărat așa. Seria asta are potențial în mintea mea momentan, sper ca volumul ăsta să nu dezamăgească. Primul mi-a plăcut, nu la nivelul așteptărilor, dar a fost destul de bun.

Atât momentan. Abia aștept să se termine sesiunea ca să mă pot reapuca de citit în voie.