miercuri, 30 aprilie 2014

April wrap-up

1) Cântul vrăjitoarelor vol 1 de Mireille Calmel
Mi-a plăcut destul de mult, îmi doresc să aflu ce se va întâmpla mai departe. Recenzia aici.

2) În noapte de Haruki Murakami
Foarte tare cartea, deși nu are nimic mind-blowing în ea. Recomand! Recenzia aici.

Alter.ego. de Ana Mănescu
Pe asta nu o pun la socoteală, pentru că mai mult am sărit din ea decât am citit, dar simțeam nevoia să o menționez. A fost drăguț la început, din păcate nu a fost să fie. După primele 23 de pagini și-a pierdut tot farmecul. Paginile astea sunt fix fragmentul ce poate fi citit pe elefant. Trist, aveam așteptări mari de la cartea asta. Nu i-am dat niciun fel de rating nici pe Goodreads, oricum nu aș ști cât să-i dau, o las așa.
Are în ea cam toate lucrurile despre care nu îmi place să citesc.

Și... atât. Încă citesc Frăția inelului, dar mi-a cam dispărut tot cheful de citit, și nu are nicio legătură cu cartea, pur și simplu nu prea mai am răbdare să stau și să citesc. Dar tot o termin eu la un moment dat.

luni, 28 aprilie 2014

Hotel Grand Budapest

Am mers să văd filmul ăsta fără să știu nimic despre povestea din el. Și la început nici nu mi se părea că ar fi ceva interesant de văzut, mai ales din cauza titlului. Dar am auzit că ar fi amuzant.
Povestea în sine e una destul de ciudată, și pe parcurs mi-a tot amintit de o carte pe care am citit-o, anume Dacă citești asta înseamnă că am murit, în sensul că are în centru un bărbat care, deși e foarte bun la ceea ce face, nu pare să aibă nimic deosebit, dar cumva ajunge într-o situație care îi dă toată viața peste cap și trece prin mai multe chestii. În film, nu toate plăcute. Acel individ aici este Gustave H., care lucrează la Hotel Grand Budapest, și împreună cu el și Zero.
E un pic confuz la început, pentru că începe într-un fel și la final eu am ajuns la concluzia că asta e un fel de poveste într-o altă poveste, dacă asta are sens. Sper că are. Dar până la final m-am prins cum stăteau lucrurile și chiar mi-a plăcut.
În primul rând, ăsta e un film destul de amuzant, dar de fapt are mult umor negru și umor din acela subtil, la care chiar trebuie să fii atent pentru a înțelege care e faza. Și asta mi-a plăcut, pentru că nu e ca genul ăla obișnuit de comedie unde e evident când anume ar trebui să râzi. A fost mai interesant așa.
Apoi, mi-au plăcut mult de Gustave și de Zero, au fost foarte simpatici și mi-a plăcut că aveau maniere și le mențineau în absolut orice situație, ceea ce duce la scene foarte amuzante. Au mai fost și alte personaje foarte simpatice în film, dar ei doi sunt cei mai importanți. De menționat ar mai fi prietena lui Zero, i-am uitat numele, dar mi s-a părut foarte tare fata. Nu aș fi crezut la început. A, da, Agatha o cheamă.
Acum, în film, deși anumite lucruri pe mine m-au luat prin surprindere, altele au fost destul de evidente, genul ăla de situații unde chiar nu se putea altfel. Dar ăsta nu e neapărat un lucru rău, mai ales că în felul ăsta am reușit să evit o scenă care a fost de-a dreptul horror. Din fericire, știind că ceva avea să se întâmple, mi-am acoperit ochii la timp. Asta ar fi singura chestie la care chiar nu am putut să mă uit. În rest a fost ok.
Recomand, mi s-a părut a fi un film foarte bun. Nu cred că am mai văzut ceva asemănător până acum.

miercuri, 23 aprilie 2014

Nou la mine în bibliotecă(22)

A fost Paștele și mi-am luat câteva cărți din niște bani pe care i-am primit de la iepuraș. Mai puțin prima, pe aia am luat-o la o reducere de pe Libris, pentru că era cu 50% mai puțin și e continuarea unei trilogii pe care vreau să o continui.

Cântul vrăjitoarelor vol 2 de Mireille Calmel
Cum am zis, vreau să continui trilogia, pentru că primul volum mi-a plăcut.

Enders de Lissa Price
Eram în Cărturești și mă uitam pe acolo și am văzut-o și am știut că trebuie să mi-o iau. Aștept să citesc volumul ăsta cam de când l-am terminat pe primul. Al naibii cliff-hanger!

Cronica păsării-arc de Haruki Murakami
Inițial voiam să iau tot de acest autor Kafka pe malul mării, dar în respectivul Cărturești nu îl aveau, așa că am luat-o pe asta în schimb. Până la urmă, e tot Murakami, important era să cumpăr și o carte scrisă de el.

A game of thrones de George R.R. Martin
Pentru că tot am zis că încep seria asta, așa că am luat-o în engleză, că era mai ieftină decât varianta în română, și e toată cartea într-un singur volum. Asta a fost important pentru mine, să fie un singur volum, nu două cum le-am tot văzut în română.

Scrisoare deschisă către un tânăr de Andre Maurois
Am văzut-o în Inmedio și autorul e francez și am citit câteva pagini și mi s-a părut interesant, plus că am dat 5 lei pe ea. Măcar știu că la banii ăștia nu o să regret nimic. Dar primele câteva pagini mi-au plăcut.

Și poza de grup:

Eu sunt fericită pentru că mi-am luat cărțile astea, abia aștept să mă apuc de ele. Momentan tot Frăția inelului o citesc, o să mai dureze până să o termin pentru că citesc cam un capitol pe zi din ea. Nu e vorba că nu îmi place, pentru că nu e cazul, dar are multă descriere și eu nu prea am răbdare, deci merge încet. Dar îmi place destul de mult până acum.

marți, 22 aprilie 2014

Leapșă: cărțile secolului XX

Leapșa e primită de la Alexandra. Mulțumesc :*
Așa, din câte am înțeles trebuie ca pentru fiecare perioadă ce va apărea mai jos să aleg o carte pe care am citit-o sau pe care vreau să o citesc.
A fost greu și tot nu am găsit la toate. 

1. 1900-1909: zău dacă am putut să găsesc aici vreo carte pe care să o fi citit sau pe care să vreau să o citesc. Nimic, nothing, nada. 
2. 1910-1919: Peter Pan de J.M. Barrie(cred că am citit-o când eram copil)
3. 1920-1929: The great Gatsby de F. Scott Fitzgerald(aici filmul mi s-a părut mai bun)
4. 1930-1939: Zece negri mititei de Agatha Christie(prima carte citită de această autoare, mi s-a părut foarte bună)
5. 1940-1949: Animal farm de George Orwell(citită anul ăsta, foarte tare cartea)
6. 1950-1959: Frăția inelului de J.R.R. Tolkien(asta o citesc momentan, îmi place, dar o să îmi mai ia ceva timp să o termin)
7. 1960-1969: Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee(aș vrea să o citesc la un moment dat, nu știu însă când anume se va întâmpla asta)
8. 1970-1979: Bună seara, Melania! de Rodica Ojog-Brașoveanu(mi-a plăcut mult)
9. 1980-1989: Dispariția statuii din parc de Rodica Ojog-Brașoveanu(pe asta urmează să o citesc; nu am găsit altă carte aici)
10. 1990-1999: Cronica păsării arc de Haruki Murakami(cumpărată recent, urmează a fi citită)

Leapșa o poate lua oricine dorește.

joi, 17 aprilie 2014

Captain America: The winter soldier

Primul film chiar nu mi s-a părut cine știe ce, și nu prea m-a interesat ăsta inițial, dar apoi am auzit că ar fi mai bun decât primul așa că mi-am zis de ce nu? Și trebuie să spun că e într-adevăr mai bun decât primul. E mult mai enjoyable, are și scene amuzante și mi s-a părut mult mai interesant de urmărit decât primul.
În ăsta se descoperă un mare secret ce are legătură cu HYDRA și SHIELD, iar Captain America împreună cu Black Widow și încă câțiva agenți sunt cam singurii care pot opri dezastrul. Dar nu e simplu, normal, și în peisaj mai apare și un anume Winter Soldier, care complică și mai mult lucrurile.
Acum, trebuie să recunosc că un motiv important în decizia mea de a vedea filmul a fost faptul că am aflat că acel Winter Soldier e jucat de un român, îl cheamă Sebastian Stan. Nu știu alții, dar mie îmi place să aud că români joacă în așa ceva, că nu cred că e ușor, și e un rol important cred eu. *Off topic, mă uitam pe IMDB să văd în ce a mai jucat și am aflat că îl joacă pe unul din personajele mele favorite din Once upon a time, anume Mad Hatter/Jefferson. Interesting.* Revenind, mie chiar mi-a plăcut cum a jucat.
Dar să revenim la film. 
Cum am zis, mi s-a părut mai bun față de primul film, poate mai ales pentru că are mai multe scene amuzante. Au fost câteva la care chiar am râs și îmi vine să o fac de câte ori mă gândesc la ele. Și cum să nu fie amuzant când îl vezi pe Căpitan bătând la ei ca la fasole? Sau când sare de la nu știu ce etaj și nu pățește nimic? 
Sunt câteva scene în filmul ăsta la care îți cam poți da seama ce anume se va întâmpla, pentru că pur și simplu nu se putea altfel. Nu zic că e un lucru rău, e doar o chestie pe care am observat-o în timp ce mă uitam. Nu se putea altfel.
Acum, deși filmul ăsta a fost mai bun decât primul, și ca efecte și acțiune și așa mai departe, la final pentru mine a fost un film doar ok, pentru că toată chestia cu HYDRA și SHIELD și ce se întâmpla de fapt...  a părut un pic cam over the edge pentru mine, a fost un pic prea mult și la un moment dat mi s-a părut cam greu de crezut toată chestia. Din cauza asta și a scenei de după credite, nu voi zice ce e, filmul ăsta e doar ok pentru mine. E un film bun, dar astea două chestii au fost un pic prea mult, iar eu nu am reușit să trec peste.
Altfel, este un film bun, fiind în continuarea evenimentelor din Avengers și ducând spre următorul film din seria aia, Avengers 2, chiar e bun. Dacă v-au plăcut celelalte filme făcute de Marvel ce au legătură cu filmul acela eu aș zice că merită văzut. E un pas înainte de la primul Captain America, oricum.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Words from books...(38)

Chiar și la această oră e destul de luminată și plină de trecători. Oameni careu au unde se duce și oameni care nu au. Oameni cu un scop și oameni fără așa ceva. Oameni care încearcă să țină timpul în loc și oameni care încearcă să-l grăbească.
- Oare cum ajungem cu toții să avem vieți atât de diferite? Adică, în cazul vostru, aveți aceiași părinți, ați crescut în aceeași casă, sunteți fete amândouă. Cum de ați ajuns să aveți personalități atât de diferite? Unde a apărut bifurcația?

- Povestea asta are vreo morală?
- Da, probabil două. Una, spune el și ridică un deget, este că fiecare om are propriul său fel de a fi, chiar și frații. A doua - și mai ridică un deget - dacă vrei cu adevărat să afli ceva, trebuie să plătești un preț pe măsură.
- La miezul nopții, timpul se scurge în propriul său ritm. N-are sens să i te opui.

Oricare ar fi intențiile fiecăruia dintre noi, suntem purtați împreună, cu o viteză egală, în avalul timpului.

- Am senzația că mi-am clădit o lume a mea, cu timpul, încetul cu încetul. Când intru în ea, reușesc să-mi găsesc liniștea într-o oarecare măsură. Dar însuși faptul că a trebuit să-mi construiesc o altfel de lume înseamnă că sunt un om slab, ușor de rănit, nu? Iar în ochii oamenilor, e doar o lume insignifiantă, de nimic. Ca o coșmelie de carton care își ia zborul la prima pală de vânt.

- Dacă îți forțezi zdravăn memoria, multe amintiri reînvie destul de clar. Se întâmplă să-ți aduci brusc aminte lucruri uitate de multă vreme. E foarte interesant. Memoria e foarte ciudată. Îndeasă la sertar tot felul de prostii care nu-ți folosesc la nimic. Iar alte chestii importante și care îți sunt de folos se șterg una după alta.

- Să știi că viața noastră nu poate fi împărțită atât de simplu doar în luminos și întunecat. Există și zona de mijloc, există umbra. O judecată sănătoasă înseamnă că recunoști și să înțelegi treptele de umbră. Iar ca să ajungi la o judecată sănătoasă, e nevoie de ceva timp și efort.

În noapte de Haruki Murakami

vineri, 11 aprilie 2014

Once upon a time

Reclama pentru serialul ăsta am tot văzut-o, cred că Diva îl dă, dar nu sunt sigură. Și la început chiar nu m-a prea interesat. Nici nu îmi era prea clar despre ce era vorba, sincer. Dar m-am uitat de curiozitate pe IMDB și suna cumva interesant, plus că I'm a sucker for fairy tales and stuff, so am decis să văd primul episod. Și aia a fost tot ce mi-a trebuit.
Povestea o are în centru pe Emma, care, deși nu o știe, e cea care trebuie să rupă un blestem dezlănțuit de vrăjitoarea cea rea, prin care toate personajele din poveștile pe care le știm, anume Albă ca Zăpada, Pinochio, Scufița Roșie, Cenușăreasa, și altele, au fost aduse în lumea reală, într-un orășel numit Storybrooke, și ele nu își amintesc nimic despre asta. 
De unde să încep? Toată ideea serialului mi se pare tare interesantă, nu cred că am mai văzut ceva asemănător până acum. Chiar mi-a plăcut ideea cu personajele în lumea reală și cum și cine sunt ele acum, cât și faptul că, într-un fel, ele caută să ajungă la acel happy end, fără să își dea însă seama de asta.
Cel mai tare din tot serialul ăsta îmi place Henry, fiul de zece ani a lui Emma. El e cel care practic o găsește și încearcă să o convingă că totul e real, ceea ce nu e deloc ușor. Și cam întreg primul sezon în jurul chestiei ăsteia se învârte.
Dar ceea ce mi s-a părut mai interesant decât prezentul, este acel backstory pe care îl aflăm pe parcurs. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant a fost că poveștile spuse în serial nu sunt cele clasice, cele pe care le știm noi. Dar fiind spuse așa, mi s-a părut că fiecare personaj a devenit cumva mai badass, în lipsa unui cuvânt mai bun. Nu m-a deranjat deloc schimbarea, a făcut doar ca totul să fie mai drăguț pentru serial. De fapt, dacă ar fi să fiu sinceră, mai mult din cauza asta am tot continuat să mă uit, ca să văd cum anume s-a ajuns la situația actuală, pentru că în povestea din prezent e... same drama that we all know. Mi-a plăcut și când povestea era în prezent, dar nu la fel de mult, mai ales că la un moment dat te obișnuiești cu mersul lucrurilor nu mai e chiar atât de interesant de urmărit.
Ca și personaj fictiv preferat, e de departe Rumplestilskin(sper că am scris bine). Povestea lui mi se pare atât de tristă și totuși ajunge să fie un personaj atât de important și de amuzant uneori încât nu pot să nu îl plac. 
Până nu uit, o chestie care chiar m-a impresionat la serial e faptul că e în așa fel făcut încât personajele, fie ele pozitive sau negative, nu sunt doar atât, adică totul nu e alb negru, cumva poți înțelege de ce personajele negative fac ceea ce fac, și nici cele pozitive nu fac neapărat mereu ce e corect. Iar asta îmi place mult, pentru că nimic nu poate fi considerat doar în alb și negru. 
Am terminat primul sezon de curând și l-am început pe al doilea și devine din ce în ce mai interesant.
Îmi place destul de mult și chiar sunt curioasă încotro se va îndrepta povestea de acum încolo.


Câteva citate:
"How is a book supposed to help?"
"What do you think stories are for? These stories... the classics. It's a reason we all know them. They're a way for us to deal with our world, a world that doesn't always make sense."

"I gave the book to him because I wanted Henry to have the most important thing anyone can have: hope. Bieleving in even the possibility of a happy ending is a very powerful thing."

"Because not having someone... that's the worse curse imaginable."

"We steal from them and they steal from someone else."
"It's called an economy."

"Isn't that what life's about? Holding on to your good memories?"

Ar mai fi fost, dar nu am avut răbdare să opresc episodul pentru a le nota. E addicting serialul, serios.

joi, 10 aprilie 2014

"În noapte" de Haruki Murakami

Asta va fi o recenzie puțin mai ciudat de scris, pentru că povestea în sine și stilul lui Hurakami sunt ceva ce nu am mai întâlnit până acum, cred. Singura chestie care ar semăna, deși foarte puțin, și doar la o anumită parte din carte, este La țigănci de Eliade. Serios, la o anumită parte din carte numai la asta mă puteam gândi. Dar o să explic imediat.
Deci, practic povestea se petrece într-o singură noapte, începând de pe la miezul nopții, până undeva aproape de șapte dimineața. Iar în decursul acestor ore cititorul întâlnește mai multe personaje. Pe Mari, o fată care a decis să își petreacă noaptea în oraș cu o carte în mână; pe sora ei, Eri, care doarme adânc; pe Takahashi, care are repetiții cu trupa în noaptea cu pricina; pe Kaoru, managera unui love hotel și pe o prostituată chineză care cam dă de bucluc. Plus încă câteva, dar cam astea ar fi cele mai importante, cred.
În primul rând, cartea asta m-a fascinat de la primele rânduri și am citit aproape o sută de pagini din ea în ziua în care am început-o, ceea ce nu mi se întâmplă des, nu sunt tocmai o cititoare rapidă. Dar nu mă puteam opri din citit. Dacă nu ar fi trebuit să fiu atentă la cursuri în ziua aia aș fi continuat cu siguranță să tot citesc. Și eram foarte interesată de personaje și de ce făceau și spuneau. Și partea cea mai tare e că asta e o carte de două sute de pagini în care practic nu se întâmplă mai nimic. Și totuși, mereu a existat acel ceva care să îmi mențină interesul și să mă facă să vreau să citesc mai departe. Și tocmai datorită acestui lucru sunt convinsă că, virgulă, cât de curând îmi voi putea permite să mai cumpăr cărți scrise de acest autor, o voi face cu siguranță. Pentru că eu cred că e nevoie de mult talent pentru a scrie o carte în care nu se întâmplă nimic și care să nu plictisească cititorul. Cel puțin pe mine ca cititor și eu nu am chiar foarte multă răbdare.
Poate că în toată experiența mea cu această carte a avut un rol și faptul că sunt fascinată de cultura japoneză, mai ales pentru că mă uitam mult la anime-uri acum câțiva ani. Încă mă uit, dar mai rar acum. Și povestea în sine și modul în care se desfășura mi-a amintit mult de acele anime-uri, plus că recent am început să citesc și manga. Nu știu cum să explic calumea, dar pur și simplu nu am putut să las cartea din mână la un moment dat.
Un alt lucru care mi s-a părut interesant a fost că, deși cartea e scurtă, a părut a fi mult mai lungă în timp ce o citeam, ceea ce nu cred că am mai pățit până acum. Adică, am citit cărți mai lungi decât asta mai repede și am avut senzația că au fost prea scurte, niciodată invers.
Aș fi vrut să vorbesc și despre personaje, dar nu petrecem cu ele decât câteva ore și nu cred că am ajuns să îl cunoaștem pe vreunul suficient de bine, dar în același timp nici nu mi s-au părut a fi plate, iar ăsta e un alt lucru pe care îl apreciez la cartea asta. Mi se pare destul de greu să scrii ceva scurt în care să nu ai destul timp să dezvălui multe despre personaje, dar să le aduci totuși la viață.
Există o anumită parte în cartea asta care nu este niciodată explicată și pare atât de random pusă acolo, dar totuși parcă în același timp se potrivește perfect acolo unde e. Habar nu am cum să explic, dar exact la asta m-am gândit în timp ce citeam.
Și uite așa recenzia asta a ajuns să fie mai lungă decât mi-am închipuit că va fi. Eu chiar îl recomand pe autor, asta e prima carte scrisă de el pe care o citesc și deja mai vreau și altele. Un singur lucru aș mai avea de zis, dacă nu vă plac cărțile fără acțiune atunci poate că aceasta nu vă va plăcea.

luni, 7 aprilie 2014

"Cântul vrăjitoarelor volumul 1" de Mireille Calmel

O să fiu sinceră, dacă nu aș fi citit recenzia trilogiei acesteia și comparația cu A song of ice and fire, parcă, nici nu mi-ar fi dat prin cap să o încep. În primul rând, din cauza coperții, ceea ce e aiurea, știu, dar și pentru că rezumatul de pe spate nu sună foarte convingător, pentru mine cel puțin.
Ca să-i fac un rezumat... e cam greu. Zic doar că povestea urmărește mai mult personaje, dar toate sunt legate cumva prin o anume profeție, anume una ce are legătură cu legenda zânei Melusine.
Chiar mi-a plăcut, și îmi e un pic cam greu să îmi găsesc cuvintele, dar voi încerca.
În primul rând, cred că autoarea a surprins destul de bine aerul anilor 1400 și modul în care se desfășurau lucrurile pe atunci. La un moment dat chiar am avut senzația că eram acolo, ceea ce e mereu un plus.
Apoi, chiar mi-a plăcut de Algonde, unul dintre personaje, e de fapt prima pe care am întâlnit-o când am început să citesc. Mi-a plăcut mai ales faptul că a fost hotărâtă în decizia ei de a sfida profeția și de a nu crede că destinul ei e scris în piatră, și că a crezut că poate schimba asta. Mi s-a părut a fi un personaj puternic și e și isteață de altfel.
Și alte personaje au fost simpatice, dar nu voi vorbi despre ele, pentru că altfel ar exista spoilere pe aici.
O chestie care m-a amuzat destul de mult pe parcursul cărții a fost că la un moment dat nu mă puteam gândi decât la ideea aceea cu "destinul îți râde în față", sau "ironia sorții". Există niște situații în cartea asta care erau exact așa și chiar mi-a fost milă de săraca Algonde la un moment dat, ca și de alte personaje de altfel.
Au existat și câteva lucruri care nu mi-au plăcut. Ca să fie clar, nu mă deranjează scenele de sex într-o carte, știam că ele există aici și nu a fost nicio problemă, dar parcă au fost un pic cam multe. Am înțeles de ce ele a trebuit să existe, la început, dar la un moment dat devenise deja prea mult.
Un alt lucru ar fi că o anumită parte din poveste, cu un anume personaj, mi s-a părut ușor fără rost, și nu înțelegeam de ce e el acolo și ce rol are, dar până la final m-am lămurit. Ăsta nu e neapărat un lucru rău, dar personajul respectiv a avut câteva scene în care m-a enervat. E în conformitate cu ce știu eu despre perioada aceea, dar tot m-a enervat.
Altfel, singurul lucru care m-a oprit din a termina cartea asta mai repede a fost facultate, plus că mă mai apucase și lenea și îmi dispăruse total cheful de citit. Și în timpul ăsta, vreo două zile, am uitat o chestie care fusese explicată, ceea ce nu a ajutat deloc. Dar până la final cred că mi-am mai amintit câte ceva, și a fost ok.
Chiar îmi doresc să continui, pentru că nu îmi e mie prea clar acum care sunt personajele negative cu adevărat în poveste, pentru că mulți par să aibă două fețe, ceea ce nu e deloc un lucru rău. Asta face doar ca totul să fie și mai interesant de urmărit.

sâmbătă, 5 aprilie 2014

Aberațiile de la miezul nopții

*Chestie care nu îmi dădea pace pe la miezul nopții. Nu, nu are nicio legătură cu mine, e legat de un personaj din capul meu care îmi tot dă târcoale. I don't know why I'm sharing this, but oh well.*


Sometimes I wish I could be that confident girl everyone assumes I am, due to the role I play in this world. That girl who always has a plan, that girl who can turn things around, even when it seems impossible. That girl who can do all these great things. Unfortunately, I am not that girl, I don't know her, I have no idea who she is. I do wish and hope to maybe meet her someday, though. But, for now, I'm just me. For the moment, I think it's enough.

miercuri, 2 aprilie 2014

How I met your mother - show finale(rant)

Soooo, s-a ajuns și la finalul serialului How I met your mother... Nu se putea să nu spun și eu ceva despre asta. 
*Spoilers ahead!*
Să încep totuși cu începutul, nu? Eu m-am apucat de serialul ăsta pentru că fratele meu se uita și râdea întruna și îmi povestea mereu chestii amuzante din el, mi-a arătat și câteva scene mai amuzante și am zis de ce nu? Și am început să mă uit și mi s-a părut destul de bun, cu excepția râsetelor idioate de pe fundal, dar toate serialele americanilor le au, și nu era chiar mare lucru, ce să nu poată fi ignorat. De altfel, în recenzia serialului de aici, chiar l-am lăudat. Dar eram doar la sezonul patru atunci, habar nu aveam ce avea să urmeze. De pe la sezonul șase, deja începuse să își piardă din farmec și pe la jumătatea sezonului opt am cam renunțat să mă uit. Pur și simplu devenise stupid, nu mai era amuzant și glumele erau tâmpite. Apoi, m-a convins tot fratele meu să văd ultimul episod din sezonul opt, care a fost chiar ok, mi-a plăcut. Și cum sezonul nouă e ultimul, am zis că hai să mă uit. Primele trei episoade din sezon au fost chiar ok, apoi însă totul a început să se ducă în jos. Dacă nu știți, sezonul nouă e format doar din weekend-ul nunții lui Barney și Robin și devine super jalnic la un moment dat. Chiar mă întrebam când anume vor atinge rock bottom cu serialul ăsta, pentru că fiecare episod era mai prost decât precedentul. Și am aflat. Au atins acel punct fix în ultimul episod din serial!!!
Și acum o să o iau pe puncte, că mi-e mai ușor așa să îmi înșir ideile.

Ce mi-a plăcut:
  • mi-a plăcut mai ales aerul de melancolie care a fost prezent în episodul ăsta, pentru că totul schimbă pentru grup, fiecare are propriile griji și nu mai au timp să se întâlnească la fel de des și na, nu mai e la fel
  • a fost drăguț și că au luat totul progresiv și arătau cum se mai schimbaseră lucrurile pentru ei cu trecerea anilor
  • și ar mai fi și faptul că au vrut să fie împreună pentru momentele importante din viețile lor
Și aici încep să înșir ce nu mi-a plăcut, și sunt destule:
  • first of all, căsătoria dintre Robin și Barney a durat trei ani, apoi divorțează pentru că Robin e prea ocupată cu cariera ei și nu mai sunt fericiți. Where to begin? Având în vedere faptul că de două sezoane tot sunt împreună și că tot acest ultim sezon e despre nunta lor faptul că la final divorțează e pur și simplu infuriating! 
  • ceea ce se întâmplă cu Barney după divorț mi se pare pe cât de trist pe atât de greu de crezut. S-a schimbat atât de mult în ultimele două sezoane, iar la final ajunge să fie exact același Barney care a fost la începutul serialului. Cam bruscă schimbarea asta. Și povestea lui mi se pare cel mai trist lucru din tot serialul.
  • și că tot ziceam de Barney, faptul i-au băgat pe gât un copil la final, care îl face să devină brusc responsabil, is just not acceptable. No, just no!
  • și chestia care m-a enervat extrem de mult a fost ce i-au făcut mamei, fetei aceleia perfecte pentru Ted, pe care am așteptat să o văd timp de OPT SEZOANE. Povestea se termină brusc, și afli și tu dintr-o propoziție a fetei lui că maică-sa e moartă de ȘASE FREAKING ANI! Serios???!!! Au zis că e bolnavă, dar dacă nu zicea fata chestia aia nici nu aș fi știut. Nu tu înmormântare, nimic, nothing, nada! Pe bune?!
  • și apoi copii îi spun să o sune pe Robin, că de ea a fost îndrăgostit mereu și încă e și, guess what, apparently ăștia doi rămân împreună, iar toată chestia e sugerată scurt și apoi totul se termină. Ok, fine, I have nothing against the two of them being together, dar faptul că tocmai copiii îl încurajează mi se pare o tâmpenie totală
  • și din moment ce ei doi sfârșesc împreună, nu mai văd rostul poveștii, și cum atâta timp mama e descrisă ca fiind fata perfectă pentru Ted, și chiar e. Adică, why, what was the point of this show?!
Trist, dar adevărat...

Chiar îmi pare rău că s-a terminat așa. Devenise el mai slăbuț, dar eram dispusă să trec cu vederea niște chestii dacă finalul ar fi fost unul frumos. Din păcate, nu a fost să fie.

This is my rant about the final episode of this show, thank you if you read 'till the end.

marți, 1 aprilie 2014

Nou la mine în bibliotecă(21)

De când aștept să cumpăr cărțile astea :D
În noapte de Haruki Murakami
Nu am mai citit nimic de acest autor până acum, dar am tot auzit despre el de pe blogul ăsta, așa că am zis să îi dau o șansă, iar asta suna interesant.

Ultimul avanpost de Lavinia Călina
Am zis că vreau să citesc mai mulți autori români, iar asta e distopie, am auzit lucruri bune despre ea, și am și citit un fragment și îmi doresc să continui.

alter. ego. de Ana Mănescu
O altă autoare româncă. Și din cartea asta am citit un fragment pe site-ul editurii și chiar mi-a plăcut. Abia aștept să ajung la ea.

Mai puternic decât frica de Marc Levy
Aș mai fi putut aștepta să cumpăr această cartea, dar apoi am aflat că este continuarea unei alte cărți a lui, care mi-a plăcut muuult, anume Și dacă aș mai trăi o dată, și nu am mai rezistat.

Și înainte de a vedea următoarele cărți, trebuie să spun următorul lucru. Eu nu cumpăr trilogii întregi fără să fi citit măcar prima carte, dar cu astea a fost o mică excepție, pentru că am citit prequel-ul și chiar mi-a plăcut, plus că e o trilogie foarte cunoscută pe care vreau să o citesc de mult.
Și cărțile sunt:
Trilogia Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien
Pe astea nu plănuiam să le cumpăr, dar le-am găsit în variantele astea cartonate, destul de scumpe de altfel în mod normal, în Auchan. Le-am luat cu 19.90 lei bucata! Și acum sunt șocată că am cumpărat trilogia cu atât de puțin, mai ales în edițiile astea, pe care în librărie nu le-am văzut sub 40 de lei bucata.

Și poza de grup:

Sunt foarte entuziasmată pentru toate!
Lipsește una de aici, pentru că ăia de la Elefant nu au mai avut-o în stoc sau nu au putut să o trimită, nu am înțeles foarte bine, cert e că nu am primit-o, ceea ce e destul de enervant pentru mine. Pentru curioși, cartea aceea e volumul doi din trilogia Cântul vrăjitoarelor. Fac eu rost și de aia până la urmă, dar mai pot aștepta un pic. Sper doar ca finalul primului volum să nu fie un mare cliffhanger. Chiar sper.

Oricum, mi-a cam ajuns cu Elefant. Am zis că le mai dau o șansă, că a fost varianta cea mai ieftină pentru a cumpăra primele patru cărți din poză(care trebuiau să fie cinci), dar mi se par cam prost organizați. Și nu, nu e doar pentru faptul că nu am primit cartea aia, deși am făcut comanda joia trecută(și m-am uitat din curiozitate pe site azi, iar cartea apare cu stoc limitat, iar mailul de la ei l-am primit tot azi, în care îmi spuneau că volumul e indisponibil - 31.03.2014...), ci și pentru că o altă carte, pe care am comandat-o pentru altcineva, din colet e zgâriată destul de urât pe cotor. De asemenea, în trecut, un colet comandat tot de la ei nu l-am mai primit, și aici se mai adaugă și experiența mea cu acel ebook(dacă e cineva curios, povestea în întregime pe subiectul ăsta e aici). Până la urmă, prefer să plătesc un pic mai mult, dar să știu că voi primi exact ce am comandat, fără surprize neplăcute.
Scuzați rant-ul, dar simțeam nevoia să mă descarc.