joi, 31 iulie 2014

Summer read-a-thon: ziua 3

Tot Cântul vrăjitoarelor vol 3 îl citesc. Îmi place mult, dar parcă nu vreau să o termin prea repede, deși vreau să știu cum anume se va termina. The irony :))
Oricum, ieri am citit, conform calculelor mele, 148 de pagini din ea. E ok, din punctul meu de vedere.

Voi cum stați?

miercuri, 30 iulie 2014

Summer read-a-thon: ziua 2

În a doua zi a maratonului am decis să mă apuc de ultimul volum al trilogiei Cântul vrăjitoarelor de Mireille Calmel, pentru că voiam neapărat să aflu ce anume se va întâmpla cu personajele. Seria mi se pare super! Nu m-am așteptat să o termin, pentru că are totuși 441 pagini, ceea ce pentru mine e mult de citit într-o singură zi. Planul era să citesc cât mai mult din ea. Și cred că aș fi reușit să citesc mai multe pagini, dar când am aflat că se dă un film despre Sissi, împărăteasa Austriei nu am putut rezista, a trebuit să mă uit. Am admirat cam fiecare rochie pe care am văzut-o, am ceva cu moda de la vremea aia, deși știu că rochiile alea nu erau chiar cele mai comode.
În cele din urmă, am citit 139 de pagini din ea, ceea ce mi se pare ok, oricum, îmi place mult până acum, abia aștept să continui :)

marți, 29 iulie 2014

"Prizonierul cerului(Cimitirul cărților uitate #3)" de Carlos Ruiz Zafon

Încă mai diger la cartea asta, dar trebuie să îmi pun gândurile și impresiile în scris. Cred că e deja evident că Zafon mi se pare un autor minunat, se numără printre preferații mei acum.
Dacă celelalte două cărți din această serie se puteau citi și separat, cred că pentru a o înțelege pe asta trebuie să le citiți și pe celelalte, are mai mult sens în capul meu așa. Pentru că aici viețile personajelor din cele două volume se intersectează cumva. Iar asta mi s-a părut foarte frumos, mai ales că am citit cărțile astea recent și mi-am amintit de ce mi-au plăcut așa mult.
Practic, povestea din cartea asta îl are în centru pe Fermin Romero de Tores, personaj pe care eu l-am îndrăgit foarte mult în timp ce citeam Umbra vântului. Tocmai de aceea m-am bucurat că am ajuns să aflu mai multe despre el și despre trecutul lui și am ajuns să îl îndrăgesc și mai mult. Și chiar m-am bucurat pentru el, având în vedere toate lucrurile prin care a trecut, a ajuns totuși să aibă o viață relativ normală. Dar chiar mi-a fost milă de săracul de el, nu o fi el ușă de Biserică, dar nici nu cred că merita soarta pe care a avut-o. Povestea lui mi s-a părut tristă.
Un alt lucru care mi-a plăcut a fost că am aflat mai multe lucruri și despre Isabella, mama lui Daniel, și despre scriitorul David Martin. Recunosc că la început am fost confuză pentru că ceea ce se povestește aici la un moment dat e ușor în contradicție cu ce îmi aminteam de la finalul cărții Jocul îngerului, dar până la final m-am lămurit, iar totul are sens în mintea mea acum. Totuși, asta schimbă total modul în care mi l-am închipuit pe David, nu în rău sau în bine, pur și simplu văd lucrurile diferit acum, și parcă tot volumul doi are mai mult sens acum că am mai aflat niște lucruri.
Nu am foarte multe de zis despre cartea asta, în principiu pentru că a fost destul de scurtă prin comparație cu celelalte două volume. Dar mi-a plăcut foarte mult, mai ales că am reîntâlnit toate personajele care mi-au plăcut atât de mult în timp ce citeam celelalte două volume din serie, chiar dacă unele au apărut foarte puțin, au fost totuși acolo. Plus că îmi place acel aer al Barcelonei cum îl descrie autorul, parcă are ceva magic.
Singura mea nelămurire acum este dacă va mai urma un volum după toate astea. Citind recenzii pe Goodreads, am observat că mulți spun că va urma un volum patru, care ar fi și ultimul. Ar avea sens să mai existe unul, ținând cont de modul în care s-a sfârșit cartea asta, dar nu găsesc nimic oficial.

În acei ani, Crăciunul își mai păstra încă aerul de magie și taină. Lumina prăfoasă de iarnă, privirea și năzuința unor oameni care trăiau printre umbre și tăceri confereau acelui decor un ușor parfum de adevăr, în care măcar copiii și cei ce învățaseră să uite mai puteau crede încă.

- Nebunul crede întotdeauna că ceilalți sunt nebuni.

- Uneori te saturi să tot fugi. Lumea e foarte mică atunci când n-ai unde să te duci.

Sunt vremuri și locuri în care să fii nimeni e mai onorabil decât să fii cineva.

Un bun mincinos știe că minciuna cea mai bună e întotdeauna un adevăr din care s-a sustras piesa-cheie.

- Într-o zi îți dai seama că tinerețea a zburat, știi, și că trenul s-a dus.

luni, 28 iulie 2014

Summer read-a-thon: ziua 1

M-am hotărât să fac și chestia asta, pentru că de ce nu? Dar înainte să zic ce am citit azi, mai vreau să spun un lucru, pentru că mă simt super că am făcut-o și pe asta. Mi-am făcut în sfârșit ordine în bibliotecă, acum stau și cărțile alea într-un fel mai ordonat și pe serii și autori, plus că acum am un spațiu mare în care să mai depozitez alte cărți. Practic, tot spațiul unde fuseseră toate cărțile înghesuite e acum gol, pentru că am făcut loc pe alte două rafturi și toate cărțile au ajuns acolo. Nu mai trebuie să îmi fac griji că nu am unde pune alte cărți, yay!

Ok, acum trecând la scopul acestei postări, azi am început să citesc Prizonierul cerului de Carlos Ruiz Zafon, asta e a treia carte din seria Cimitirul cărților uitate. 
Am și terminat-o de altfel, nu mă așteptam. Am citit toate cele 246 de pagini ale cărții într-o singură zi, nu mă așteptam să reușesc, sincer, dar mă bucur. Mi-a plăcut muuuult cartea asta! Atât zic momentan, urmează o recenzie curând în care voi vorbi mai pe larg despre ea. Oricum, Zafon mi se pare genial, abia aștept să pun mâna pe alte cărți ale lui. Și asta completează provocarea de a citi o carte scurtă, știu că trișez puțin, dar eu tot o consider.
Asta e tot ce am citit azi, am terminat cartea acum câteva minute și nu mă simt în stare să încep alta în momentul ăsta. Mai e și mâine o zi.

duminică, 27 iulie 2014

Brave

Am găsit melodia asta pe blogul lui Ghanda și m-am îndrăgostit instant de ea, drept pentru care am zis că trebuia să o pun și aici, pentru cei care nu au auzit-o :) 
Are o voce superbă :x

joi, 24 iulie 2014

Leapșă: summer in a bag of books

Leapșa mi-a fost pasată de către Lupu Diana și Furelise și Anca(nu am văzut prima dată, sorry :))). Mulțumesc! Asta e prima dată când primesc o leapșă de la două trei persoane în același timp :)

Reguli:
- selectaţi în tag cărți citite recent (în ultimii 1-2 ani)
- incorporaţi în postare imaginea tag-ului  

- dați tag-ul mai departe 

1. Drumul către mareo carte pe care ai așteptat de mult să o citești. 
Requiem de Lauren Oliver. Mi se pare una din cele mai bune distopii pe care le-am citit, iar la momentul în care le-am citit pe primele două, a treia încă nu era pe piață și a trebuit să aștept vreun an, a fost grooozanic.

2. Răsărit de soarecartea la a cărei lectură abia așteptai să te întorci după ce te trezeai dimineața.
The night circus de Erin Morgenstern. Am iubit tot la cartea asta!

3. Apus de soareo carte pe care ai stat să o citești noaptea. 
Citesc multe noaptea, dar pentru asta voi alege Jocul secretelor de Adina Speteanu. Mai aveam vreo câteva zeci de pagini, era 11 noaptea, dar a trebuit să o termin.

4. Perla din scoică: o carte de la care nu aveai mari așteptări, dar pe care ai considerat-o excepțională după ce ai terminat-o.
Cântul vrăjitoarelor de Mireille Calmel. Mă așteptasem la ceva YA destul de prost, dar a fost complet opusul, nu are nicio legătură cu genul YA, și e bestială seria.

5. Arsură de soare: o carte care te-a enervat rău, cu care ai avut o experiență neplăcută.
Cinder de Marissa Meyer. M-a enervat mai ales faptul că a fost extrem de previzibilă, plus că personajul principal dădea dovadă de prostie absolută și prea multe chestii au fost amestecate în cartea asta, niciunul nefiind explorat calumea.
  
6. Valurile mării: o carte care a fost multă vreme pe val și care ți-a plăcut și ție.
The book thief de Markus Zusak. Nu m-aș fi așteptat să îmi placă atât de mult, dar acum se numără printre preferatele mele.

7. Caniculă: o carte care ți-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu.
Frăția inelului de J.R.R. Tolkien. Nu mă înțelegeți greșit, cartea e epică, dar mi s-a părut greu de citit, mi-a trebuit o lună să o termin. A meritat din plin la final, dar Tolkien e în mintea mea un autor destul de greu de citit.

8. Briza mării: O carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanță. 
Bărbați și alte catastrofe de Kerstin Gier. Pur și simplu o carte veselă și amuzantă, aș zice eu, de la început până la sfârșit.

9Bronz: o carte care a lăsat o amprentă asupra ta.
Fetița prietenei mele de Dorothy Koomson. Mi s-a părut emoționantă, și transmite foarte multe mesaje, mi-a plăcut mult.

10. Vacanța de vară: o carte care ți-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o așa repede. 
Contesa Aneke de Anna Vary. Are un aer magic și misterios, nu m-aș fi așteptat absolut deloc, mai ales că am început-o fiind extrem de sceptică.

Leapșa o poate lua oricine, dar eu o voi da totuși următoarelor persoane: Chucky, Andreea, Sara, Ghanda.

miercuri, 23 iulie 2014

"Iubita mea, Sputnik" de Haruki Murakami

Asta e a doua carte de Murakami pe care am citit-o și trebuie să spun că, în final, nu m-a dezamăgit. A fost un pic mai greu să mă obișnuiesc cu povestea la început, dar când am terminat-o am rămas cu un sentiment de satisfacție.
Povestea aceasta urmărește în principiu trei personaje: pe Sumire, o fată de douăzeci și doi de ani, cu aspirații de a deveni scriitoare; pe Miu, o femeie de treizeci și nouă de ani, care o angajează drept secretară și de care Sumire se îndrăgostește; și pe K., singurul prieten al lui Sumire, profesor de douăzeci și patru de ani, care este îndrăgostit de aceasta, și care și spune întreaga poveste. Ca să nu zic prea multe, important de știut este că la un moment dat, Sumire, care se afla împreună cu Miu în Grecia, dispare fără urmă.
Recunosc că mi-a luat cam până la final ca să înțeleg ce e cu povestea asta de fapt. Pentru că de la început am avut senzația că toată povestea asta e spusă cu un scop. Iar la final cred că am înțeles. Mi s-a părut a fi o poveste despre iubire și prietenie, și cum anume ne afectează dispariția unei persoane la care ținem, atunci când suntem convinși că nu o vom mai vedea. Cel puțin cu asta am rămas eu după ce am închis cartea asta.
Personajele mie mi-au plăcut destul de mult, cred că mai ales mi-a plăcut modul în care au fost arătate relațiile dintre ele și cam ce anume gândeau în anumite momente. Sumire mi s-a părut foarte simpatică, dacă un pic naivă, dar am apreciat la ea mai ales modul în care învăța să se descurce în diverse situații, faptul că reușea să se adapteze destul de repede și că era directă. K. mi s-a părut un prieten foarte bun pentru Sumire, mai ai ales că o cunoștea foarte bine și a știut când trebuia să se abțină, deși era foarte îndrăgostit de ea. Miu mi s-a părut ok, a fost sinceră și în final mi-a plăcut de ea ca personaj, dar mai puțin față de ceilalți doi.
Aici contactul cu fantasticul al personajelor a fost direct, față de cealaltă carte a lui pe care am citit-o în care exista un element fantastic, dar personajele principale nu prea intrau în contact cu el și părea cumva pus acolo ca nuca în perete, dar în același timp parcă se potrivea. Aici lucrurile stau destul de diferit, pentru că viețile personajelor sunt direct afectate de acest element fantastic, în niște moduri destul de inedite, aș zice eu. În final, mi s-a părut că asta i-a ajutat pe fiecare să se cunoască pe el însuși mai bine și să realizeze ce este mai important pentru ei. Cred că există și o excepție, dar cam ăsta e sentimentul cu care am rămas eu la sfârșit.
Și trebuie neapărat să spun următorul lucru: cred că asta e prima carte pe care o citesc în care personajul principal e o lesbiană, și recunosc că am avut ceva emoții când am început să o citesc, dar e scrisă de Murakami, și pot să zic că mi s-a părut o chestie interesantă după ce am citit-o. Dacă tot sunt aici, mai spun că această carte conține niște scene descrise detaliat, ușor erotice, aș spune, doar ca să știți în cazul în care genul ăsta de lucruri vă deranjează, sau dacă sunteți mai tineri, cred că e important de știut.
E o carte frumoasă, eu o recomand, de fapt, îl recomand pe Murakami ca autor, pentru că are un stil de a scrie care mi se pare fascinant de unul singur, la care se adaugă niște povești și personaje foarte interesante. A ajuns destul de repede să fie unul din autorii mei preferați și am în plan să citesc fiecare carte a lui tradusă și la noi.

- Indiferent de ce este vorba, întotdeauna lucrurile cele mai folositoare și pe care le ținem minte cel mai bine sunt cele pe care le-am aflat din propria noastră experiență, plătind noi înșine, și nu cele învățate din cărți.

Pentru fiecare dintre noi există unele lucruri pe care le putem avea numai într-o anumită perioadă a vieții. Aceste lucruri sunt aidoma unei flăcări. Unii oameni, cei norocoși, reușesc să o protejeze ca pe ceva prețios și o fac să crească, folosindu-se de ea ca de o torță pentru a-și lumina drumul în viață. Dar flacăra, o dată stinsă, nu mai poate fi aprinsă din nou.

De ce suntem atât de singuri? De ce trebuie să fim atât de singuri? Suntem atât de mulți oameni în lumea asta, toți avem nevoie de altcineva și totuși ne izolăm.

Așa ne ducem noi viața mai departe. Oricât de profundă e pierderea pe care o suferim, oricât de important e lucrul care ni se interzice, chiar dacă suntem complet schimbați și nu ne-a mai rămas decât stratul fin de piele din exterior, reușim să ne ducem viața mai departe, în tăcere. 

duminică, 20 iulie 2014

Summer read-a-thon TBR

Nu sunt eu cea mai bună când vine vorba de respectat liste, dar am zis să mai fac o încercare. Am ales așa:
  • o carte scurtă: Jocul îngerului de Carlos Ruiz Zafon; are peste 200 de pagini(246, ca să fiu mai exactă), dar am decis să o aleg pentru provocarea asta oricum, pentru că nu e mare diferență, iar sub 200 de pagini nu am nimic ce să nu fi citit deja
  • o carte lungă: Cântul vrăjitoarelor volumul 3 de Mireille Calmel; asta are peste 400 de pagini
  • o carte scrisă de un autor român: Specimenul de Andrei Trifănescu; clasici români eu nu mai citesc, iar asta e singura pe care o am de un autor român pe care să nu o fi citit
  • o carte de care vreau să mă apuc de mult: The man in the iron mask de Alexandre Dumas; o am de câteva luni și tot nu am citit-o, habar nu am de ce. Totuși, dacă nu voi avea starea necesară să o citesc, am mai ales și Fetele de înghețată de Dorothy Koomson, pe care o tot vreau de luni de zile
La drept vorbind, nu sunt convinsă că le voi putea citi pe toate, dar merită să încerc. Personal, dacă citesc trei dintre ele, pentru mine maratonul va fi un succes.

sâmbătă, 19 iulie 2014

"Jocul îngerului(Cimitirul cărților uitate #2)" de Carlos Ruiz Zafon

În sfârșit am terminat cartea asta, nu-mi vine să cred cât de mult mi-a luat, mai ales că mi-a plăcut foarte mult. Pot spune că m-am îndrăgostit iremediabil de stilul lui Zafon.
Povestea aceasta are loc înainte de cea din primul volum al trilogiei, dar prin aceleași zone ale Barcelonei, ba chiar reîntâlnim Cimitirul Cărților Uitate și chiar și librăria "Sempere și fii". În acest volum îl urmărim pe scriitorul David Martin căruia un editor misterios din Paris îi face o ofertă pe care nu o poate refuza în schimbul scrierii unei anume cărți. David acceptă, dar curând se trezește prins în mijlocul unor evenimente ciudate, cărora încearcă să le dea de capăt.
Recunosc că mi-a luat ceva timp pentru a mă obișnui cu nou personaj principal, cum e prima dată când citesc o astfel de trilogie, plus că mi-a fost dor de Daniel, dar în cele din urmă m-am obișnuit, iar apoi singurul lucru care m-a oprit din a termina cartea asta mai repede a fost lipsa chefului de citit, și de făcut orice de altfel, ceea ce a fost trist. Dar asta nu a afectat plăcerea citirii acestei cărți. Nu știu cum să descriu exact, dar Zafon are un stil deosebit, iar poveștile lui au ceva care te face să vrei să continui să citești, chiar și atunci când nu se întâmplă nimic ieșit din comun. Iar asta apreciez eu foarte mult la el, deoarece consider că trebuie talent pentru a face ca și cele mai obișnuite lucruri să pară interesante pentru cititor, nu doar cele ieșite din comun.
Ca și în Umbra vântului, în poveste există acel mister pe care personajul principal încearcă să îl dezlege și care devine din ce în ce mai interesant cu cât afli mai multe, sau crezi că afli, iar eu am fost foarte interesată de cum anume se va termina totul. Și pot spune că am fost extrem de surprinsă. Mai ales că, de fapt, nu totul este explicat la sfârșit și am rămas ușor confuză, dar în același timp asta nu m-a deranjat. Adică, da, aș fi vrut să știu, dar am impresia că dacă aș fi aflat, cumva, toată magia din jurul evenimentelor ar fi dispărut, ceea ce ar fi fost trist, pentru că exact acea magie face ca toată această poveste să fie atât de deosebită.
Ca personaje, preferata mea a fost de departe Isabella. Am îndrăgit-o din prima clipă în care am întâlnit-o pentru că e genul de persoană hotărâtă, care nu pare să se lase intimidată și descurajată de nimic, iar fără ea cred că această carte nu ar fi fost la fel. Mi-a plăcut mult relația de prietenie care s-a format între ea și David, care ar fi dus-o mult mai rău fără ea, sunt convinsă. Plus că dialogurile dintre cei doi mi s-au părut mortale. Și de David mi-a plăcut, dar nu m-am atașat de el la fel de repede ca de Isabella. E al doilea pe lista mea de personaje preferate din cartea asta. Cel mai mult la el mi-a plăcut faptul că avea simțul umorului chiar și în cele mai negre și lipsite de speranță împrejurări. Mi se pare mare lucru să mai poți glumi când totul e pe cale să se prăbușească în jurul rău.
Iar ăsta e un alt plus al cărții, umorul. Îmi place să râd, iar cartea nu a dus lipsă de astfel de momente. Dar are și scene la care mi-au dat lacrimile, și momente înduioșătoare, cam toată gama de sentimente aș putea spune, nu le mai înșir aici.
Cred că e deja evident cât de mult îl apreciez pe acest autor, cred că l-am menționat foarte mult pe blog, deci mai spun doar atât: citiți-l!

Un scriitor nu uită niciodată momentul când, pentru prima oară, primește câțiva bănuți sau un elogiu în schimbul unei povești. Nu uită niciodată momentul când, pentru prima oară, simte în sânge dulcea otravă a vanității și crede că, dacă izbutește să facă astfel încât nimeni să nu-i descopere lipsa de talent, visul literaturii va fi în măsură să-i aducă un acoperiș deasupra capului, o masă caldă la sfârșitul zilei și lucrul la care râvnește cel mai abitir: un nume tipărit pe o biată bucată de hârtie, care cu siguranță va trăi mai mult decât el. Un scriitor e condamnat să-și amintească acest moment, fiindcă în clipa aceea e deja pierdut, iar sufletul său are deja un preț.

Acolo unde colegii mei vedeau dâre de cerneală pe niște pagini de neînțeles, eu vedeam lumină, străzi și oameni. Cuvintele și misterul științei lor oculte mă fascinau și îmi păreau a fi o cheie cu care se putea deschide o lumea infinită, la adăpost de acea casă, de acele străzi și de acele zile tulburi în care chiar și eu puteam intui că mă așteaptă o soartă nu tocmai strălucită.

În lumea mea, marile speranțe trăiau doar în paginile unei cărți.

- Uneori există prețuri care nu se pot plăti cu bani.

Chiar și veștile cele mai proaste sunt o alinare atunci când nu fac altceva decât să confirme acel lucru pe care îl știai, deși nu voiai să-l știi.

- Cu timpul, singurătatea îți pătrunde în suflet și nu se mai duce.

- Eu nu știu dacă am talent. Știu doar că îmi place să scriu. Sau, mai bine zis, că am nevoie să scriu.

- Știi care-i partea cea mai bună cu inimile frânte? Că nu se pot frânge cu adevărat decât o singură dată. Restul sunt zgârieturi.

Am intrat în librărie și am respirat acel parfum de hârtie și magie pe care, în mod inexplicabil, nimănui nu i-a trecut prin minte să-l îmbutelieze.

- Pedro spune întotdeauna că singurul mod de a cunoaște cu adevărat un scriitor este prin dâra de cerneală pe care o lasă în urma lui, că omul pe care credem că-l vedem nu-i decât un personaj gol pe dinăuntru și că adevărul se ascunde întotdeauna în ficțiune.

vineri, 18 iulie 2014

Summer read-a-thon


Chiar speram că cineva să găzduiască un maraton de lectură. Acesta e organizat de Anddeea, și se desfășoară în perioada 28 iulie - 2 august. Dacă nu știți, deși bănuiesc că da, scopul acestui eveniment este acela de a citi cât mai mult într-o anumită perioadă de timp, în cazul ăsta o săptămână. Personal, mie îmi plac genul ăsta de chestii pentru că îmi oferă motivația necesară pentru a citi atunci când ea cam lipsește, cum se întâmplă la momentul actual. E adevărat că mai este până atunci, dar nu contează, eu tot sunt încântată de idee.
Și, ca totul să fie și mai interesant, Anddeea a creat și niște obiective pentru acest read-a-thon, anume:
  • să citești o carte scurtă (sub 200 de pagini)
  • să citești o carte lungă (peste 400 de pagini)
  • să citești o carte scrisă de un autor român/să citești un clasic român
  • să citești o carte pe care ai vrut să o citești de mult, dar de care nu te-ai apucat niciodată
Eu aș vrea să încerc să ating toate obiectivele, deși la cartea sub 200 de pagini s-ar putea să am o problemă, nu prea am cărți așa scurte, dar mă descurc eu cumva, trișez un pic, dar e ok, nu? Până la urmă, scopul e cititul, și să ne simțim bine. 
S-ar putea să fac și o listă cu cărțile pe care vreau să le citesc pentru maratonul ăsta, pe care o voi posta ceva mai încolo. Sigur voi scrie o postare la sfârșit cu cât de mult și ce am citit, dacă m-am ținut sau nu de listă(dacă mă hotărăsc să fac una), și s-ar putea să scriu și o astfel de postare în fiecare zi, cu progresul, dar încă nu m-am hotărât, vom vedea.
Dacă vreți să participați și voi, tot ce trebuie să faceți este să lăsați un comentariu aici, zicând că participați, și să lăsați tot acolo un link cu postarea de pe blogul vostru în care anunțați asta.

miercuri, 16 iulie 2014

Nou la mine în bibliotecă(28)

I think I should feel bad for this, but I don't, not really.
Ok, gata, română. Uhm, de fapt, nu regret nimic, pentru că toate cărțile de mai jos mi le doream foarte mult și majoritatea sunt parte din serii pe care trebuie să le termin și scrise de autori pe care i-am mai citit și mi-au plăcut, so...

Jocul îngerului de Carlos Ruiz Zafon
Nu m-am putut abține, trebuia. Știam că de fapt povestea urmărește un cu totul alt personaj, prin anii 1920, dar e Zafon, mi-am propus să citesc tot ce a fost tradus la noi de acest autor. Am început-o și e superbă! Mai am vreo 140 de pagini, sau ceva de genul ăsta, îmi place mult.

Fetele de înghețată de Dorothy Koomson
Mă tot uit după cartea asta de doi ani de zile deja, și am cedat într-un final și mi-am luat-o din Diverta. Am citit tot de această autoare Fetița prietenei mele, care mi-a plăcut foarte mult!

Cântul vrăjitoarelor volumul 3 de Mireille Calmel
Trebuie să aflu cum se termină, și apoi reducerile de pe Libris mi-au dat prilejul perfect pentru a o lua, la jumătate de preț.

Prizonierul cerului de Carlos Ruiz Zafon
Ultima carte din trilogia Cimitirul cărților uitate. Am zis la un moment dat că aștept să termin al doilea volum înainte de a o lua, dar îmi place prea mult cum scrie Zafon.

Iubita mea, Sputnik de Haruki Murakami
Dacă tot făceam comandă pe Libris, am zis că aș putea să iau și ceva de Murakami, pot spune că m-am îndrăgostit de felul în care scrie, asta deși am citit o singură carte a lui și mai încă una în bibliotecă, but oh well.

Și asta e tot, pentru o perioadă mai lungă de timp, sper, simt că am exagerat un pic recent cu cumpăratul cărților și ar trebui să mă opresc, mai ales că m-a apucat lenea și mă chinui să citesc o carte care îmi place mult, e chiar trist. Mereu se întâmplă așa în vacanță, am o grămadă de timp liber, dar exact atunci tot cheful meu de făcut absolut orice se duce pe apa sâmbetei :))

marți, 15 iulie 2014

Kyousougiga

Din nou, merci Sara pentru recomandare! Sunt convinsă că acum voi vedea fiecare din anime-urile recomandate de tine, pentru că avem gusturi foarte similare.
Ok, să trec la subiect. Anime-ul de față o are în centrul acțiunii pe Koto, care ajunge într-un Kyoto dintr-un fel de univers paralel, împreună cu frații ei, A și Un, iar împreună se află în căutarea a ceva important pentru ei. Ajunși în acest univers misterios încep să facă ceea ce orice om normal ar face, nu-i așa? Nu! În schimb se apucă să creeze dezastru pe acolo. Atât pot zice fără să existe spoilere.
În primul rând, am îndrăgit-o pe Koto încă de când am întâlnit-o pentru prima oară. E așa simpatică și plină de viață și chestii, e imposibil să nu o fi îndrăgit imediat. Practic, fără ea anime-ul ăsta nu ar fi fost la fel. Și frații ei sunt interesanți, dar pe ei îi vedem mai puțin.
În majoritatea lui, e un anime super amuzant, nu o singură dată m-am trezit râzând în hohote, ceea ce nu fac foarte des, mai ales când mă uit singură la ceva. Mi-a plăcut mult și lumea în care se desfășoară povestea, acea Mirror Capital, cum o numesc ei. E plină de tot felul de surprize și, deși nu e totul chiar explicat sută la sută, nu e greu de înțeles cum stau lucrurile după ce le vezi și mai au loc niște discuții. Mi s-a părut a fi cu adevărat un loc magic.
Dar trebuie să spun că direcția pe care a luat-o la un moment dat m-a surprins complet, iar la final am rămas cu gândul de: ce super a fost asta! Adică, începe așa vesel și amuzant și chestii, aparent fiind un anime ce își propune doar să îl distreze pe cel care se uită, iar la final îți dai seama că transmite totuși niște mesaje destul de puternice, cel puțin din punctul meu de vedere, mai ales legate de familie și de importanța ei. Și aici am ajuns să o iubesc și mai multe pe Koto și să îl iert un pic pe tatăl ei pentru toate greșelile lui, pentru că în final cred că a găsit și el ce căuta și nu cred că ar fi reușit fără Koto și ceilalți și îmi place să cred că a învățat ceva important de la ei. Chiar și cei mai puternici au îndoieli câteodată și au nevoie de ajutor, chiar dacă nu vor să o recunoască.
Nu știu ce să mai zic, mi-a plăcut de la un capăt la celălalt, chiar dacă începutul e cam confuz, dar majoritatea anime-urilor sunt așa, din experiența mea proprie; toate personajele mi s-au părut foarte simpatice, și la final am descoperit în el mult mai mult decât m-am așteptat, am primit cam toate explicațiile necesare și m-am trezit zâmbind ușor la sfârșit, mulțumită cu modul în care totul s-a terminat. Iar cu cât mă gândesc mai mult la el, pentru că e cam imposibil să nu o fac, îmi dau seama că îmi place din ce în ce mai mult. Totuși, nu pot scăpa de senzația aia sâcâitoare de "și eu ce ar trebui să fac acum cu viața mea?".

luni, 14 iulie 2014

Recomandări 2014: partea întâi

Am văzut genul ăsta de postare pe blogul lui Dubhe și mi s-a părut interesantă ideea, deci am zis că de ce să nu fac și eu așa ceva? Cum a trecut jumătate de an, să fac și eu niște recomandări din ce am citit momentan. Goal-ul meu pe Goodreads e să citesc 50 de cărți anul ăsta, din care am citit 21, ceea ce înseamnă, conform site-ului, că sunt cu 5 cărți în urmă, dar nu-mi pasă, provocarea e mai mult pentru amuzament decât pentru orice altceva. Dacă vreți să vedeți tot ce am citit anul ăsta, găsiți aici.
M-am tot uitat, încercând să mă hotărăsc câte să recomand, Dubhe a avut 10 cărți, dar nu am putut să adun atâtea și am hotărât să fac un top 5. Și aici nu voi include Stăpânul inelelor pentru că toți știți cu siguranță despre trilogia asta și ați auzit cu siguranță și despre cât de epică e până acum. 
Dar să trecem la subiect. Nu vor fi într-o ordine anume.


Destine pierdute de Adina Speteanu

Toată seria de fapt, urmează să apară volumul trei săptămâna viitoare, abia aștept!
Seria e despre vampiri și strigoi, și se folosește de legendele de la noi din țară, într-un mod foarte original, zic eu. Povestea este una mult mai complexă și mai complicată decât mi-aș fi închipuit atunci când am început să o citesc, iar asta e prima serie cu vampiri care îmi place și care nu mă enervează la culme pe care am citit-o în mulți ani. Iar dacă după primul volum nu am fost eu tocmai convinsă, după ce l-am terminat pe al doilea nu mai am aceeași părere; chiar merită.

Recenzii: volumul 1 și volumul 2






The night circus de Erin Morgenstern

E o carte care mie mi s-a părut pur și simplu magică, de la început până la sfârșit, am iubit totul la cartea asta, de la personaje la circul în sine și până la toate trucurile care apar pe parcursul poveștii.
E una din cărțile mele preferate.









Cântul vrăjitoarelor de Mireille Calmel

Ignorați coperțile absolut oribile, vă rog. Ăsta e până acum cel mai bun exemplu a zicalei "nu judeca o carte după copertă". Trilogia aceasta urmărește viețile mai multor personaje, ale căror destine nu se află deloc în mâinile lor, deși încă nu o știu, dar cărora soarta le-a pregătit ceva măreț, cred eu. Am citit primele două volume și pot spune că seria m-a uimit în mod plăcut din foarte multe puncte de vedere. 
Nu spun mai multe, pentru că nu vreau să dau spoilere, dar vă încurajez să îi dați o șansă.

Recenzii: volumul 1 și volumul 2.






Ultimul avanpost de Lavinia Călina

Ca să o descriu cât mai scurt posibil, aceasta este o distopie care se petrece în România prin anul 2046, sper să nu greșesc, cu reținutul anilor stau mai prost. Dar nu respectă tiparul multora dintre distopiile existente, ci vine cu o poveste și niște întorsături de situație foarte originale.
Aștept acel volum doi, despre care autoarea ne-a asigurat în mai multe interviuri că va exista, abia aștept să văd ce anume se va petrece mai departe și sper să apară mai repede.








Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon

Este un roman cu adevărat special în mintea mea, care reușește să urmărească poveștile a doi tineri ce au trăit în perioade diferite, fiind o poveste într-o altă poveste, fără ca una să pară mai interesantă decât cealaltă. Cred că este mai ales o carte pentru cei care citesc relativ mult, iar la final am rămas cu suficiente citate deosebite din ea.





Acestea ar fi momentan. Nu sunt singurele cărți citite care mi-au plăcut mult, dar sunt cele care mi s-au părut mie a fi cele mai bune dintre toate cele 21 citite până acum. 

duminică, 13 iulie 2014

Desenele copilăriei mele(#2)

Că tot am descoperit că îmi place să fac liste, și cum nu am mai terminat nicio carte, am zis să mai îmi storc un pic creierul să văd la ce mă mai uitam acum mulți ani. Și sunt mai multe decât credeam :)) 

1) Viața cu Louie

2) Copii de la 402

3) Bibi Blocksberg

4) Jim Button

5) Familia Addams(nu e desen animat, dar trebuia)

6) Familia Tofu

7) Tutenstein

8) Prințesa Sissi

9) Sonic X

10) Wunchpunch

Încă citesc Jocul îngerului de Carlos Ruiz Zafon și am început și Chirurgul de Tess Gerritsen, dar nu știu când le voi termina, în principiu pentru că am dat-o în anime-uri, am început să mă uit la Kyousougiga, cred că o să mă distrez destul de mult cu el. Bine, am văzut doar primul episod până acum, dar asta e senzația mea.

sâmbătă, 12 iulie 2014

Gatchaman Crowds

Merci Sara pentru recomandare! Mai am vreo câteva postări scrise prin ciorne, dar vreau neapărat să vorbesc despre anime-ul ăsta.
Povestea în sine e una destul de ciudată, cred eu, dar e ceva de genul: extratereștri preiau controlul oamenilor, cu scopul de a crea daune, iar un grup, denumit Gatchaman, are sarcina de a proteja planeta de ei, pentru ca aceasta să nu fie distrusă. Cel mai nou membru este Hajime, o fată extrem de optimistă, pe care niciunul din ceilalți membri nu o consideră cine știe ce la început, dar care ascunde nenumărate surprize pentru ei.
Regula mea de bază legat de anime-uri mai nou, urmând sfatul cuiva, e să mă uit la cinci episoade înainte de a mă hotărâ dacă merită sau nu. Începutul acestuia e extrem de ciudat și un pic cam greu de înghițit pentru mine, dar nu m-am lăsat, și am și ajuns la final. Ideea e că începe să aibă mai mult sens după primele cinci episoade, pentru că te cam aruncă undeva prin mijlocul acțiunii și la început nu se înțelege mare lucru din ce vrea el de fapt.
La final pot spune că mi-a plăcut, mai ales pentru mesajul pe care vrea să îl transmită, cel puțin în mintea mea. Mi-a plăcut că a arătat că oricine poate fi erou, că nu e neapărat nevoie de puteri și abilități speciale pentru a face ceva ce să schimbe cumva lucrurile, mai ales dacă oamenii reușesc să treacă peste diferențele dintre ei și să lucreze împreună. Asta apreciez cel mai mult la acest anime. Cât despre modul în care a fost transmis mesajul ăsta, nu-s chiar cel mai mare fan al lui, dar a fost ok până la urmă, și cumva comic.
Personajele ajung să fie foarte simpatice după ce am ajuns să le mai cunosc, cred că preferatul meu e O.D, deși și de Utsutsu mi-a plăcut destul de mult. Hajime e genul ăla de persoană super optimistă, pe care la un moment dat nu am mai înțeles-o, pentru că eu nu am fost niciodată așa și nici nu voi fi, dar ceva din acel optimism cred că mi s-a transmis și mie, deci nu am de ce să mă plâng. Totuși chiar mi-a plăcut modul în care alesese ea să vadă lumea, și o admir într-un fel pentru că reușea să mențină acea viziune, mai ales în mijlocul tuturor lucrurilor care se întâmplau în jurul ei.
Mi-a plăcut finalul, și nu chiar. Adică, prea s-a terminat brusc și o anumită chestie pe care voiam să o văd, legată de O.D., nici nu a fost acolo, ceea ce mi s-a părut ciudat, cred că ar fi trebuit să existe. Cealaltă plângere a mea e faptul că o anume chestie nu mi s-a părut a fi explicată complet, ceea ce m-a lăsat cu niște nelămuriri. Bine, nu prea am fost eu fan nici al animației prea tare, dar am văzut și mai rele, deci a fost ok în cele din urmă, m-am obișnuit.
Ca și concluzie, pot spune că mi-a plăcut, nu a fost chiar ce mă așteptam, dar mi-a captat suficient interesul pentru a vedea toate episoadele. E o chestie mult mai veselă decât m-aș fi așteptat, oricum, ceea ce nu e un lucru rău, m-a lăsat cu un sentiment plăcut la final. 

vineri, 11 iulie 2014

Anime-uri văzute de-a lungul timpului

Pentru că why not?
Eu am descoperit anime-urile în jurul vârstei de 11 ani, când după terminarea programului de pe Minimax începea A+(parcă) și într-o zi s-a întâmplat să văd și eu niște secvențe dintr-un episod și m-a lovit curiozitatea, mă uitam la chestii interzise sub 12 ani, la vârsta de 11, ce badass eram, nu? :))
Ordinea va fi aproximativ cronologică, sper.
Cred că primul anime pe care l-am văzut vreodată a fost Kiddy Grade, încă nu sunt sigură dacă l-am văzut vreodată pe tot, cel mai probabil nu. Tot pe atunci mă uitam la Inuyasha - am văzut episoade în reluare la un moment dat, mi-a plăcut așa muuult, dar tot nu știu cum se termină; Yu Yu Hakusho - ăsta l-am văzut de la un cap la celălalt, de două ori, dacă îmi amintesc bine, încă mi se pare tare, și încă mi-l amintesc pe tipul ăla cu părul roși, care fusese ceva demon, i-am uitat numele, dar era favoritul meu; Slayers - vrăjitoare, yay, cât îl așteptam pe ăsta! Deși nu știu dacă l-au dat pe tot atunci, dar la un moment dat nu m-am mai uitat; Captain Tsubasha - mi se pare funny acum că mă uitam, pentru că nu-s fan fotbal, dar bănuiesc că nu era chiar fotbal 100%, nu îmi amintesc ce m-a atras, dar l-am văzut și pe ăsta de vreo două ori, că dădeau episoade în reluare. Tot pe canalul ăsta, care ulterior a devenit Animax, am mai văzut D.I.C.E - mi-a plăcut atunci, dar nu l-aș mai revedea acum. Kaleido Star, ăsta mi-a plăcut enorm, că doar era cu un circ, iar personajul principal era foarte simpatic; Tokio Mew Mew - varianta de la TV știu că era în engleză, și se oprea după un anume episod, cu ditai cliffhagerul, ceea ce mă enerva, iar prin liceu, cred, l-am văzut pe tot în japoneză și chiar mi-a plăcut; Spiral - încă mă enervează că la final nu afli ce s-a întâmplat cu fratele personajului principal, altfel a fost frumos, for what it is. Știu că se dădea la un moment dat și Read or die, pe care vreau să-l revăd vara asta, pentru că nu cred că am văzut toate episoadele și știu că mi-a plăcut destul de mult atunci. Am mai văzut și Shaman king, o dată pe Jetix, cred, în română, și apoi l-am mai văzut o dată, cred că în engleză pe net, dacă nu în japoneză, nu îmi amintesc exact. A, și a mai fost și Yu-gi-oh GX, care a început pe canalul ăsta și pe care am continuat să-l văd online după un timp, mi s-a bun atunci, dar nu și după ce m-am uitat la Yu-gi-oh, ăla primul, original, care e muuult mai bun.
După aceea nu am mai prins Animax, ceea ce mi s-a părut foarte trist, dar am descoperit apoi anime-urile online, deci n-a fost chiar așa rău. Primul pe care l-am văzut așa sunt destul de sigură că a fost Naruto, pentru că îl dădeau în română, dar la un moment dat episoadele au început să se repete și eu voiam să știu ce se întâmpla mai departe. Am renunțat până la episodul 200 pentru că deja devenise prea ciudat și nu mai avea niciun sens în capul meu, iar acum are prea multe episoade ca să îmi mai doresc să continui. Am mai văzut, în perioada în care o dădusem în vampiri, Vampire knight, care încă cred că e foarte bun, încă am ceva cu un anume tip, dar i-am uitat numele. Moving on.  După aceea sunt destul de sigură că a urmat Full Metal Alchemist, care mi-a plăcut enorm, încă are un loc special în mintea mea. La un moment dat am descoperit Ultra maniac, care acum nu pot spune decât că a fost drăguț; Black Cat - ahh, cum îl chema pe tipul principal? La naiba. Eh, mie mi-a plăcut oricum, deși nu îmi pot aminti finalul. La un moment dat am văzut și toate cele 200 de episoade din Sailor Moon, recunosc că unele mai pe sărite, ca să ajung la părțile mai interesante, dar tot e un anime special pentru mine, iar acum mă uit la remake, despre care am mai vorbit, sunt super încântată. Nu mai știu cum, dar am găsit la un moment dat Card captor Sakura, simpatic anime. Și nu în cele din urmă Shugo Chara, la care nu pot spune decât Ikuto(!); revenind, chiar mi-a plăcut mult(de la el a pornit povestea "Joker" dacă țin bine minte), încă mă mai gândesc la el.
Și ar mai fi de menționat cele văzute relativ recent, despre care am vorbit pe blog: Sword art online, Kid the phantom thief, Darker than black, Angel Beats! și DN Angel.
Cam pe astea mi le amintesc, sunt convinsă că mai sunt vreo două, dar nu mai știu cum se numeau și nu au fost chiar cine știe ce, și am mai văzut și tot felul de episoade din alte anime-uri. Acum că le-am pus pe hârtie, îmi dau seama că nu am văzut chiar atât de multe pe cât îmi închipuia, iar în ultimii ani nu m-am mai uitat chiar atât de mult la anime-uri, sper să mai văd câteva anul ăsta. Dacă aveți recomandări, mi-ar plăcea să le aud.

miercuri, 9 iulie 2014

"Cântul vrăjitoarelor volumul 2" de Mireille Calmel

Where do I begin? A, da, vreau neapărat volumul trei! Seria asta mi se pare prea tare deja și mă bucur enorm că am citit undeva recenzia ei și am decis să o citesc, aș fi pierdut o poveste foarte bună altfel. Coperțile sunt oribile, în afară de culori, dar povestea e una mult mai bună.
Nu îi pot face rezumat, pentru că toată cartea urmărește poveștile mai multor personaje, care în final sunt convinsă că se vor întâlni, dacă nu în persoană, măcar destinele lor. Iar ăsta e unul din lucrurile pe care le apreciez enorm la trilogia asta, faptul că toată povestea, în sine, e mult mai complicată decât mi-aș fi putut închipui. Pe mine cel puțin m-a ținut cu sufletul la gură în permanență în timp ce o citeam. Mi se par foarte interesante genul ăsta de povești și cred că asta e una din acele serii care va avea complet sens doar atunci când voi termina și ultimul volum, de care sper să fac rost curând.
Mai întâi, trebuie să mai zic despre personaje. Mi se par toate atât de bine construite pentru ceea ce trebuie să facă, pentru rolul lor în poveste, încât există momente destule pe parcurs în care m-am trezit sperând că vor fi bine și că vor reuși să ajungă acolo unde vor și că vor reuși să fie fericite. Deși la final realizez că ele nu există, dar nu mă pot abține să nu le încurajez cumva. Asta nu e valabil pentru toate cărțile pe care le citesc, de aceea apreciez când se întâmplă.
Autoarea chiar a reușit, cred eu, să surprindă foarte bine perioada în care are loc acțiunea cărții, chiar am avut impresia că sunt acolo. Plângerea mea de la recenzia primului volum o mențin, dar nu mă deranjează atât de mult pentru că realizez că lucrurile cam așa se petreceau în vremurile acelea și nu face decât ca totul să pară mai credibil în mintea mea. Dacă acele lucruri s-ar fi petrecut într-o carte cu acțiunea în prezent, aș fi aruncat-o de mult pe geam. Așa, însă, se acceptă. M-au frustrat toate acele scene și nedreptăți, adevărat, dar nu suficient cât să strice plăcerea lecturii. Ca să fie clar, mă refer aici la multele scene sexuale, cât și un pic la toată situația creată de religia creștină în carte, cu care nu prea sunt eu de acord. Din primul motiv, nu aș recomanda cartea decât după o anumită vârstă, să zicem 15 ani. Bine, a existat un anume moment în care mi-a trecut prin cap ceva de genul "dafuq am I reading?", dar am trecut peste. Chestia e așa ciudată cum e pusă acolo, dar cumva o înțeleg, e complicat, simțeam totuși nevoia să menționez asta.
Îmi place în continuare de Algonde, parcă a devenit și mai puternică și mai sigură pe ea în volumul ăsta, în ciuda a tot ceea ce i se întâmpla, sau poate tocmai de aceea; îmi plac genul ăsta de personaje. De fapt, mi-au plăcut toate personajele pozitive, iar pe cele negative le apreciez pentru modul în care au fost construite.
Încă îmi vine în minte faza cu "ironia sorții", pentru că se întâmplă atât de multe lucruri aici care exact așa par, deși personajele încă nu o știu. Mi s-a părut de asemenea interesant cum totul pare să se lege din ce în ce mia mult și am început să înțeleg de ce anumite personaje sunt acolo, de ce sunt în centrul acțiunii, unele mai mult ca altele, și alte chestii, chiar sunt curioasă să aflu cum anume se va termina totul.
Recomand trilogia, cu mențiunea de mai sus, cea legată de vârstă.

- În asta constă magia amintirii. Redă iluzia lucrurilor.

"Destinul este influențat și de hotărârile pe care le ia fiecare."

- La ce bun să reînvii o speranță care ar putea muri încă înainte de a se naște?

- Oare poți înlocui vreodată ceea ce inima ta a iubit?

- Când iubești pe cineva, trebuie să-l lași să-și aleagă singur destinul. Libertatea este un dar prețios.

marți, 8 iulie 2014

Random stuff

Pentru că mă simt relativ prost și pentru că tot nu am nimic mai bun de făcut, am zis că aș putea scrie despre asta, și alte chestii. Mă simt prost pentru că dentist și pentru că am jumate de față amorțită în secunda asta și nu am chef de absolut nimic. Și ce mod mai bun de a pierde timpul decât internetul și blogul, nu? 

Îmi propusesem să termin "Cântul vrăjitoarelor volumul 2" azi, mai am vreo 100 de pagini, dar nu știu dacă se va întâmpla. S-ar putea să nu. Îmi place mult, dar nu mai am starea necesară pentru a o citi, și decât să stric experiența, mai bine mai aștept un pic. Oricum, chiar recomand seria, e prea tare, și totul începe să se lege din ce în ce mai mult. Tot în contextul ăsta, am început să citesc și "Jocul îngerului", următorul volum din trilogia Cimitirul cărților uitate, dar am pus-o deoparte din același motiv. Dar mă bucur enorm că o am!

În altă ordine de idei, ieri am văzut primul episod din Sailor Moon Crystal, pe care îl aștept de când am citit știrea, acum vreo lună. Mi-a plăcut, recunosc că seamănă la perfecție aproape cu primul episod din anime-ul din 1992 și cu prima parte din primul volum, cel în care e introdusă Usagi, dar nu mă deranjează, chiar m-am bucurat. Sigur, știam ce se întâmplă și chestii, și poate că dacă nu ar fi fost nostalgia la mijloc nu mi s-ar fi părut cine știe ce, dar așa chiar mi s-a părut drăguț. Am citit primele două volume din manga, și habar n-am dacă voi continua. Are ceva care determină să continui, și e drăguț, nu pot să zic că nu îmi place, dar în același timp realizez că e super cheeesy, e extrem de evident. Dar voi continua să mă uit la anime, din câte am înțeles nu sunt planificate decât 26 de episoade. Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost transformarea, se vede CGI-ul ăla de la o poștă, dar m-am împăcat cu noul design, chiar îmi place mai mult cum arată Tuxedo Mask în varianta asta. Voiam să zic ceva despre asta, dar nu voiam să fac o postare doar pentru asta, voi scrie una probabil după ce văd toate episoadele.

O chestie de care mă simt oarecum mândră: am reușit în sfârșit să fac ordine în etichetele de pe blog! De mult îmi propusesem, că unele nu-și mai aveau rostul și cumva postările fuseseră la un moment dat împărțite ciudat între etichete și chestia asta mă deranja. Dar am rezolvat în sfârșit. Și cred că e mult mai bine acum. 

What else? Și eu care ziceam că termin cu rongleza, pe naiba...
And... I have no idea what this is anymore, but I'm gonna post it anyway, I guess...
Anyway, o zi frumoasă vă doresc! 

sâmbătă, 5 iulie 2014

"Mai puternic decât frica" de Marc Levy

Motivul pentru care am vrut să citesc cartea asta e pentru că am aflat că ar fi continuarea unei alte cărți a lui care mi-a plăcut mult, anume "Și dacă aș mai trăi o dată". Din păcate, asta nu a fost nici pe departe la fel de bună. Îmi dau seama acum că Marc Levy e un autor care îmi place tot mai puțin, și devin din ce în ce mai puțin interesată de cărțile lui.
Asta e într-adevăr o continuare, iar totul poate fi puțin confuz dacă nu ați citit-o pe prima, dar nu foarte mult. Chiar și așa, eu tot am avut un moment în care am rămas confuză, dar a trecut repede. În cartea asta îl reîntâlnim pe Andrew Stilman, care acceptă să o ajute pe Suzie Baker să scoată la lumină un anume adevăr despre bunica ei, despre care se crede de ani de zile că a vrut să-și trădeze țara.
Mda, nu mi-a plăcut, și am fost convinsă de asta cam din primele două-trei capitole. Pentru că o întâlnim prima dată pe Suzie, care face o chestie care mi s-a părut a fi o prostie pură și a avut consecințe oribile și pentru alții. Și tot nu se învață minte și îl mai atrage în asta și pe Andrew, nici el nu e genul care să se învețe minte, deși mai avea un pic și își pierdea viața cu vreo trei luni în urmă, din cauza unui articol al lui.
După ce am citit despre ceea ce a făcut Suzie la început, am fost ferm convinsă că nu îmi va plăcea și că mă voi opri fix acolo. Apoi a apărut și Andrew Stilman, am avut un moment de "ce naiba mai e și asta?", mi-am revenit repede după, iar apoi au urmat câteva capitole chiar interesante. Totul însă a luat-o în jos definitiv după ce Suzie i-a explicat lui Andrew de ce are nevoie exact de ajutorul lui, iar când cartea a dat-o un pic în teoriile conspirației, deși asta e o mică exagerare, am început să o iau pe sărite până la final, doar ca să aflu și eu care e faza. Și a fost o dezamăgire maximă. Nu știu, dar totul prea a părut cusut cu ață albă, ceva din toată povestea pur și simplu nu m-a convins, mereu a existat un acel ceva ce nu mi se părea deloc credibil.
Nu mai zic altceva, că nu aș vrea să mă apuc să scriu spoilere pe aici. Dezamăgitor rău, din păcate. Cred că nu am mai scris de ceva timp o recenzie atât de scurtă.

Uneori, e de-ajuns un gest oarecare sau o atenție, ca să te încredințezi că l-ai găsit pe acel altul ce-ți este atât de asemănător.

- Sunt unele locuri care-ți răscolesc amintirile.

- Curajul e doar un sentiment mai puternic decât frica.

vineri, 4 iulie 2014

Biblioteca mea

Am văzut asta recent pe blogul Sarei și mi s-a părut foarte drăguț. Îmi plac chestiile astea, și am văzut și pe alte bloguri cu ceva timp în urmă și m-am gândit că de ce să nu fac și eu așa ceva?
Bine, biblioteca mea nu e chiar mare lucru, cât de curând rămân și fără spațiu de depozitare, dar mi-e drag să mă uit la ea, sunt cărți cumpărate de mine, majoritatea, și sunt fericită că le am.
Cam așa arată per ansamblu(scuzați calitatea, dar e pusă cumva de nu prea bate lumina bine acolo):
Spațiul de jos e locul unde obișnuia să fie televizorul, dar am renunțat să mă uit acum ceva timp, așa că a ajuns spațiu de depozitat cărți. Din fericire, e înalt, că altfel rămâneam fără spațiu cum mult timp în urmă :))
La ăsta pot să zic că e aranjat în funcție de înălțimea cărților, dar cam atât :))
De la dreapta la stânga, ce am citit va fi cu o culoare:
Hex Hall de Rachel Hawkins 
Jurnalele vampirilor vol 1-4 
Înainte să adorm de S.J. Watson 
Insomnia de Charlie Huston 
Călătorii în timp(antologie) 
Magazinul de sinucideri de Jean Teule 
Memoriile unei gheișe de Arthur Golden 
Pictorița din Shanghai de Jennifer Cody Epstein 
Poveste pentru timpul prezent de Ruth Ozeki 
Fallen de Lauren Kate(am rezistat circa 30 de pagini) 
Crimă la timpul trecut de Adina Speteanu 
Orele astrale ale omenirii de Stefan Sweig 
Și după de Guillaume Musso 
Arthur și piatra magică și La răscruce de Kevin Crossley-Holland 
Mărturia de Anita Shreve 
Un tip mortal de Marian Keyes 
A doua șansă de Jane Green 
Cum să scap de Matthew de Jane Fallon 
Flacăra iubirii de Nicholas Evans
În primul rând, gheișa, o ador, am primit-o cadou Crăciunul trecut de la părinți, de fapt eram cu mama și cumpăram cadouri și am văzut gheișe într-o vitrină și mi-au plăcut enorm și cum și așa nu știa ce să îmi ia, m-am ales cu asta. O admir zilnic. În dreapta mai e un semn de carte, kindle-ul, iar sub el e "O scurtă istorie povestită celor tineri" de Neagu Djuvara pe care am împrumutat-o de la cineva și trebuie să o înapoiez curând. Am încercat să o citesc, dar nu mi-a ieșit.
Cărțile astea nu pot spune că sunt aranjate într-un mod anume, singura regulă e că cele citite ajung în partea de jos a teancului, iar cele necitite sunt mai sus. Mai există și excepții, dar cam asta ar fi regula pentru cele așezate unele peste altele. Iar "Stăpânul inelelor" e așa pentru că am vrut neapărat să fie la vedere, am un drag de trilogia asta. Alea două înalte mă enervează groaznic, că nu se potrivesc cu nimic, și mai era loc pentru încă o carte, iar aceea s-a potrivit perfect acolo. 
Din stânga, de jos în sus:
Ura de Anne Holt
Prime time de Liza Marklund
Al patrulea de Kjell Ola Dahl
Starters de Lissa Price
Poker în infern de Florian Lafany și Gautier Renault
Sissi de Jean des Cars
Saga dinastiei Romanov de Jean des Cars
Flashforward de Robert J. Sawyer
După șapte ani de Guillaume Musso
Dacă citești asta înseamnă că am murit de Andrew Nicoll
Concert în memoria unui înger de Eric Emmanuel-Schmitt
Let it snow de John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle
Regatul umbrelor de Leigh Bardugo
Nisipurile Sakkarei de Glenn Meade
Tronul de cleștar și Crown of midnight de Sarah J Maas
Conflicte care au schimbat lumea de Rodney Castleden
Cântul vrăjitoarelor vol 1 de Mireille Calmel 
Scrisoare deschisă către un tânăr de Andre Maurois
Reflecții asupra revoluției franceze de Francois Furet
Destine pierdute de Adina Speteanu
Jocul secretelor de Adina Speteanu
Alter.ego de Ana Mănescu
Enders de Lissa Price
Numere de Rachel Ward
Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon
Jocul de Anders de la Motte
Numele vântului de Patrick Rothfuss
Lumea de ieri de Stefan Sweig
Jumătatea rea de Sally Green
Xenos. Contact între civilizații(antologie)
Dragă viață de Alice Munro
Everville de Clive Barker
Cântul vrăjitoarelor vol 2 de Mireille Calmel
Trilogia Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien(am citit primul volum)
Chirurgul de Tess Gerritsen
Clubul Mefisto de Tess Gerritsen
Dispariția de Tess Gerritsen
Dublura de Tess Gerritsen
Păcătoasa de Tess Gerritsen
Ucenicul de Tess Gerritsen
Contesa Aneke de Anna Vary
Mathias de Anna Vary
Ne vedem pe net de Leslie Oren
Casa scorpionului de Nancy Farmer
În noapte de Haruki Murakami
The night circus de Erin Morgenstern
Ultimul avanpost de Lavinia Călina
Acluofobia de A.R. Deleanu
The man in the iron mask de Alexandre Dumas
A game of thrones de Geroge R.R. Martin
Cronica păsării-arc de Haruki Murakami
Specimenul de Andrei Trifănescu
Călătorie în trecut de Vera Cowie
Magic de Melissa Bank

Iar chestia de deasupra e supracoperta de la "Mai puternic decât frica" de Marc Levy, pe care o citesc momentan. Și asta ar fi. Ziceam că nu am multe cărți, dar chiar și așa mi s-a părut că a durat ceva până să le scriu pe toate. Sper că nu v-am plictisit prea tare cu postarea asta, dar am vrut neapărat să fac și eu așa ceva :)