marți, 30 decembrie 2014

Goodbye 2014

Another year gone by... 
Postarea asta va fi scrisă pe același model ca cea din 2013, cu mici modificări pe ici pe colo. Vă avertizez că va fi o postare lungă, pentru că vreau să vorbesc despre mai multe lucruri aici. Vreau să vorbesc despre rezoluțiile pe care le-am stabilit în 2013, și dacă am reușit să le ating sau nu, despre 2014 în general, și apoi despre dorințele mele pentru 2015.

2014
----------

Blog
Sunt în continuare aici, yay! Și încă cu 22 de urmăritori în plus față de aceeași perioadă a anului trecut. Thank you so much! În momentul ăsta am 92 de urmăritori pe blog și 162 de like-uri pe facebook.
A, și anul ăsta cred că am postat destul de puține chestii preluate de pe alte site-uri de pe net, majoritatea postărilor sunt din capul meu, ceea ce pentru mine a devenit destul de important în ultimul timp.

Cărți
Nu am citit mai mult decât în 2013, am citit chiar mai puțin. Deși, to be fair, am citit câteva cărți destul de groase anul ăsta, pentru care a fost nevoie de mai mult timp pentru a le finaliza, so I don't feel too bad about that. Și apoi, majoritatea cărților pe care le-am citit au fost bune, thumbs up for that. Un alt lucru pe care mi-l propusesem a fost să citesc mai multe cărți istorice, ceea ce nu s-a întâmplat. Și nici challengul de 50 de cărți de pe Goodreads nu l-am atins. Oh well... Statistica oficială, oferită de Goodreads, se găsește aici. În total, am citit 46 de cărți.
Iar lista pe care mi-o creasem anul trecut a sfârșit cam așa(cele colorate sunt citite, cele tăiate sunt cele la care am renunțat pe parcurs, iar cele nemodificate sunt cele pentru care mi-am pierdut interesul, if not specified otherwise):
  1. Regatul umbrelor de Leigh Bardugo
  2. Tronul de cleștar de Sarah J. Maas
  3. Destine pierdute de Adina Speteanu
  4. The hero of ages de Brandon Sanderson
  5. Casa scorpionului de Nancy Farmer
  6. Inheritance de Christopher Paolini(aici am citit pe scurt ce se întâmplă de pe un site, și m-am decis că nu merită)
  7. The man in the iron mask de Alexandre Dumas
  8. Cântul vrăjitoarelor de Mireille Calmel
  9. Conflicte care au schimbat lumea de Rodney Castleden
  10. Un atlas al dorințelor zadarnice de Anuradha Roy
  11. Reflecții asupra revoluției franceze de Francois Furet
  12. Nisipurile Sakkarei de Glenn Meade
  13. Albastru de safir și Verde de smarald de Kerstin Gier
  14. Mai puternic decât frica de Marc Levy
  15. Ucenicul și Păcătoasa de Tess Gerritsen(se mută pe 2015)
  16. Celelalte volume din seria Melania Lupu de Rodica Ojog-Brașoveanu(se mută pe 2015)
  17. Alexandra de Anna Vary(dacă apare în 2014, ceea ce sper să se întâmple) - nu a apărut, which is annoying
Cred că e destul de bine, adică măcar am încercat să le citesc pe majoritatea.

Topul cărților citite în 2014(in no particular order):
  1. Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon
  2. The night circus de Erin Morgenstern
  3. Cronica păsării-arc de Haruki Murakami
  4. Cântul vrăjitoarelor de Mireille Calmel
  5. Mic dejun la Tiffany de Truman Capote
Și am cam exagerat cu cumpăratul cărților anul ăsta, pur și simplu nu m-am putut abține, iar în prezent am în bibliotecă încă suficiente cărți necitite. Nu îmi pare rău că le am, dar au ajuns să fie mai multe decât mi-ar plăcea. 

Scris
Planul meu pentru 2014 a fost să nu mai am mai mult de două povești începute, ceea ce nu s-a întâmplat. În majoritatea timpului îmi învârteam atenția pe trei(cifra magică trei, ha, ha). Pe la finalul anului, însă, am obosit să trebuiască să îmi tot împart atenția între ele, și am rămas cu una singură. Nu am abandonat nimic de fapt, doar am renunțat la încercarea să rescriu prima mea poveste, pentru că mi s-a părut că mai mult o stric, și am lăsat-o în varianta din 2012; iar cealaltă poveste e una la care mereu ajungeam într-un mare dead end, iar după vreo două sau trei încercări nereușite de a o duce la capăt, mi-a venit o altă idee și am transformat-o într-un short story, cu ideea de a o dezvolta într-o bună zi, poate. Dar am terminat prima mea încercare la o poveste cu detectivi, și am primit păreri bune referitoare la ea, dar a fost a naibii de greu de scris.
M-am apucat să țin socoteala a ceea ce am scris într-un document word, așa e mai ușor de urmărit totul. Aș fi pierdut șirul de mult dacă nu făceam asta. Și e interesant de văzut ce a ieșit din hobby-ul ăsta de-a lungul anilor, cred că sunt patru, apparently scrisul și blogul au apărut în același an.

Other stuff

Ăsta a fost, per total, un an ciudat pentru mine. Ca balanța ce sunt, nu puteam eu să nu mă răsucesc, din mai multe puncte de vedere. Anul ăsta am tot trecut între pesimism și optimism. Dar am făcut câteva chestii super în 2014. Cel mai important lucru e că mi-am scos fundul din casă și am început să particip la tot felul de evenimente, printre care lansări de carte, unde am întâlnit mai mulți autori români, am avut ocazia de a întâlni un autor străin, și particip la un club de promovare a lecturii. I had so much fun with that! Am întâlnit multe persoane de treabă în 2014. În plus, anul ăsta, în septembrie dacă nu mă înșală memoria, am avut ocazia de a vedea locuri frumoase din țara asta a noastră, which was great! Anul II s-a terminat cu bine, sunt în continuare la buget, dar anul III nu e prea frumos și nici nu am speranțe că va deveni mai bine în semestrul al doilea. Nu că anul II ar fi fost extraordinar. Iar anul ăsta îmi dau licența. Și s-a terminat și facultatea... Nu știu dacă să mă bucur sau să plâng. Moving on.
Îmi propusesem să îmi găsesc un job în vara lui 2014, dar nu s-a întâmplat. Am căutat, am avut și un interviu prin telefon, dar în cele din urmă nu am lucrat. Ceea ce nu regret neapărat, pentru că 2014 a fost ultima mea vară ca studentă, so... yeah. 
O altă chestie e că am descoperit aplicația asta care se cheamă Duolingo, care ajută la învățatul unei limbi străine. Eu încerc să învăț franceză de câțiva ani. Am studiat în generală, moment în care mai știam câte ceva, dar după ce s-a terminat generala nu am mai făcut franceză calumea, și îmi intrase în cap că nu-mi place. Totuși, m-am hotărât că vreau să o învăț, am încercat cu un curs oferit online, adică am plătit pentru o carte în pdf și un soundtrack cu lecții. Erau 100 în total, eu am ajuns pe la 30 și mi-am dat seama că nu-mi place modelul respectiv de a învăța. Iar acum am ajuns la aplicația asta, care pare ok. O ia practic de la zero, te învață cuvinte, expresii, are și audio, și sunt exerciții la care trebuie să scrii în franceză. Pare un mod amuzant de a învăța o limbă străină. Singurul punct minus e că din română nu se poate învăța decât engleză. Eu învăț franceza din engleză, ceea ce s-a dovedit a fi destul de interesant, exersez pe două limbi străine în același timp. Sper ca metoda asta să funcționeze.

2015
----------


Dorințe pe 2015, let's see.

Blog
În principiu, marea dorință aici ar fi să mai existe și după încă 365 de zile, și să continui să postez constant, adică nu vreau să am o perioadă mai lungă de o săptămână fără măcar o postare. And, you know, dacă cred că ceva trebuie îmbunătățit... I'll do that. Ăsta e singurul meu goal când vine vorba de blog, pentru că e partea pe care eu o pot controla. 

Cărți
În afară de goal-ul evident de a le citi pe cele care încă așteaptă la rând, ultima chestie care mi s-a năzărit e că vreau să nu mai cumpăr nicio carte până la Bookfest, care e în iunie în București în fiecare an. Exceptând lansările de carte, pentru că dacă tot mă duc la lansarea unei cărți, înseamnă că mi-o doresc mult, deci are sens să o cumpăr. 
Mda, știu, până și eu cred că asta e un pic cam mult, având în vedere modul în care a evoluat obiceiul meu de a cumpăra cărți în 2014, dar hei, pot încerca. Faptul că nu mă crede nimeni în stare de a mă abține atâta timp e cu totul altă poveste.

Cărți la care sper să ajung în 2015:

  1. Numele vântului de Patrick Rothfuss
  2. Întoarcerea regelui de J.R.R. Tolkien
  3. Ucenicul de Tess Gerritsen
  4. Păcătoasa de Tess Gerritsen
  5. Clubul Mefisto de Tess Gerritsen 
  6. A game of thrones de Geroge R.R. Martin
  7. Călătorie în trecut de Vera Cowie
  8. Anima Templi de Robin Young
  9. Evantaiul lui Yasumi de Jocelyne Godard
  10. Orfani în Brooklyn de Jonathan Lethem
  11. Oameni, îngeri și demoni de Lina Moacă
  12. Petru cel Mare de Henri Troyat
  13. 1Q84 de Haruki Murakami
  14. Balanța puterii de Monica Ramirez
  15. Bariere de fum de Monica Ramirez
  16. Abis de Monica Ramirez
  17. Traficantul de umbre de Monica Ramirez
  18. Pădurea norvegiană de Haruki Murakami
  19. Jocul umbrelor de Mireille Calmel
  20. La capătul curcubeului de Vernor Vinge
  21. Silmarillion de J.R.R. Tolkien
  22. Neamul corbilor de Lavinia Călina
  23. Endgame de James Frey și Nils Johnson-Shelton
Wishlist pentru 2015(cărți pe care mi le doresc):
  1. Zei americani de Neil Gaiman
  2. Numărătoarea inversă de Eugen Lenghel
  3. Urme de sfinți de Dănuț Ungureanu
  4. Pânză de păianjen de Lucian Dragoș Bogdan
  5. Vraciul de pe norul interior de Lucian Dragoș Bogdan
  6. Taxidermie de Narcisa Stoica
  7. A opta zi e-n fiecare noapte de Eugen Cadaru
  8. Nume de cod: Arkon de Anamaria Ionescu
  9. Mâine de Guillaume Musso
  10. Poveste de iarnă de Mark Helprin
  11. Trilogia Prințul din negură de Carlos Ruiz Zafon, care conține cărțile Prințul din negură, Palatul de la miazănoapte și Luminile din septembrie(le-am comandat, ăsta a fost cadoul de Crăciun de la ai mei, dar va sta pe lista asta până când va ajunge în posesia mea)
  12. orice carte de Haruki Murakami pe care pot pune mâna
  13. Am murit, din fericire de Theo Anghel
  14. Provocarea(vol 1+vol 2) de Simona Stoica
  15. O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell
  16. Diavolul se îmbracă de la Prada de Lauren Weisberger
  17. Rendez-vous cu Rama de Arthur C. Clarke
Știu că lista asta se va mări pe măsură ce găsesc noi cărți, care sună interesant, și pe măsură ce mai apar continuări pe seriile pe care le citesc, dar astea ar fi momentan.
Cât despre numărul de cărți pe care aș vrea să-l citesc, nu m-am hotărât încă, cred că între 40 și 50, o să îl setez pe Goodreads după ce mă decid. Dacă mă decid că vreau să mai fac chestia cu challenge-ul. Sau se poate să nu fac challenge-ul anul viitor, cine știe?
Și îmi doresc să citesc mai mulți autori români. Anul ăsta am citit câțiva, dar vreau să citesc mai mulți, pentru că mi-au demonstrat că sunt buni și foarte buni, cred că ar putea concura cu cei din străinătate foarte ușor.

Scris
În primul rând, vreau să continui să fac asta. Îmi tot pun goal-ul ăsta pentru că la finalul lui 2013 mi se pusese pata că nu mai vreau să scriu. Nu m-a ținut în cele din urmă, dar vreau să îmi pun cumva în cap să nu renunț. M-am gândit la asta de câteva ori anul ăsta, iar asta nu-mi place. Scrisul e important pentru mine, m-a ajutat în nenumărate rânduri, și am senzația că dacă aș renunța aș pierde foarte multe lucruri, și ar fi trist pentru mine.
Mă gândeam să îmi mai încerc norocul la a scrie continuări, nu prea am încercat asta și vreau să scap de ideea că nu îmi vor ieși. That would be a nice exercise. Plus că nu mai am nicio idee nouă pe care să o dezvolt, dar am câteva pentru unele dintre poveștile care sunt oficial terminate. Ce ar putea merge prost, nu?

Other stuff
  • să termin anul fără restanțe și cu note acceptabile
  • să iau măcar nota 8 în licență
  • să îmi iau diploma de la IBR pentru cursul Certificat Bancar European
  • să-mi găsesc un job, anul ăsta trebuie neapărat să găsesc unul, măcar part time
  • să continui cu franceza, aș vrea să o ajung măcar la nivel mediu
And that's it. Postare kilometrică. Mulțumesc dacă ați rezistat până la final.


Happy New Year!

luni, 29 decembrie 2014

Leapșă: Let it snow

Am primit leapșa asta de la Reading addict și Ghanda, mulțumesc amândurora :) Mă dor toți mușchii și nu prea aveam ce face, așa că am zis să scriu leapșa asta acum cât mai e spiritul sărbătorilor pe aici.

1. Ce carte te introduce cel mai bine în spiritul sărbătorilor de iarnă? 
Eu sunt în spiritul sărbătorilor de iarnă de când începe luna decembrie, dar dacă ar fi să aleg o carte care să aibă spiritul ăla, aceea ar fi Let it snow, care știu că a fost tradusă la noi, dar nu mai știu titlul și mi-e prea lene să caut.

2. Afară este viscol iar tu ai rămas blocat/ă în casă din cauza nămeților. Ce personaj ai prefera să iți țină companie? 
Tudor din seria Dincolo de moarte clar! Pentru că e optimist și eu am nevoie de așa ceva.

3. Participi la o bătaie cu bulgări. Pe care personaj cu inima înghețată l-ai lovi primul?
Nu prea pricep cum vine asta exact, dar voi alege tot un personaj din seria Dincolo de moarte, anume Andrei. Nu că ar avea inima de gheață, dar prea face el pe durul uneori.

4. Cu ce familie ficțională ți-ai petrece sărbătorile? 
Ăăăă... poate cu familia Weasley, din Harry Potter. Am uitat multe lucruri din seria aia, dar unul din lucrurile care mi-au rămas în minte e momentul în care Harry petrece Crăciunul cu familia lui Ron.

5. Cu cine ai vrea să te săruți sub vâsc? 
Mă abțin aici. 

6. Ce personaj a fost pe lista celor răi, dar a reușit până la urmă să ajungă pe lista celor buni?
Răspunsul evident ar fi Snape, dar o să îl menționez și pe personajul negativ din Ultimul imperiu, nu știu cum îi zice în română, dar era The Lord Ruler.

7. Ești singur/ă acasă când 2 hoți se strecoară înăuntru. Ce personaj ai prefera să te ajute să scapi de ei?
Zero, tot din Dincolo de moarte. E a treia oară când menționez seria în tag-ul ăsta :)) Dar merge și Alex din seria Alina Marinescu, it would pe fun to watch, ăia doi nu ar ști ce i-a lovit :))

8. Canalul Hallmark găzduiește un maraton cu filme specifice sărbătorilor. Ce carte are cea mai cheesiest copertă?
A trebuit să mă uit pe Goodreads, dar am găsit până la urmă una: Refugiul de Nicholas Sparks. Nu știu dacă e cea mai, dar e prima pe care am găsit-o.

9. Împrăștie spiritul sărbătorilor de iarnă și alege câteva persoane care să facă acest tag! 
Lets see. Dau mai departe următorilor: Andreea, Sara, Chucky, Anca, și oricine altcineva își mai dorește să o facă :)

joi, 25 decembrie 2014

Crăciun fericit! + other stuff

În primul rând, Crăciun fericit tuturor! Să aveți o zi frumoasă alături de cei dragi!
Crăciunul e sărbătoarea mea favorită, de fapt toată perioada asta îmi place foarte mult.

Trecând mai departe, voiam să anunț că eu voi fi plecată pentru o săptămână, plec să schiez, yay! Deci nu voi fi prea prezentă pe net în timpul ăla. Voi avea laptop-ul cu mine, și sunt destul de sigură că va exista wifi acolo unde voi fi, dar nu vreau să îmi petrec timpul prea mult pe net. 
La capitolul citit, pentru că nu pot să nu am măcar o carte cu mine, știu că nu voi citi prea mult, cum în ultimul timp nu prea am făcut-o, dar nu pot să nu am ceva la mine. Asta nu are sens, se vede că sunt obosită. Anyway, ce voiam să spun e că voi avea la mine Eon de Greg Bear. Sunt pe la pagina 250 momentan. E foarte, foarte interesantă, dar nu o pot citi foarte repede, pentru că e densă, sunt multe informații cu care trebuie să mă obișnuiesc, și mă îndoiesc că o voi termina prea curând. Dar îmi place, a ajuns într-un punct din care nu-mi pot da seama ce anume ar putea urma. E singura pe care o voi lua, pentru că dacă mai iau și altceva nu o voi mai citi pe asta, și vreau să o continui neapărat.
Asta voiam să spun, sper că aveți o vacanță frumoasă!

marți, 23 decembrie 2014

Sword Art Online II

Mi-am zis că o să scriu despre sezonul doi al anime-ului Sword Art Online de când am văzut primul episod, so here it is. Recunosc că nu m-am așteptat să existe o continuare a seriei, dar mă bucur că există. Îmi place prea mult anime-ul ăsta.
Sezonul ăsta e format din două părți, și primul a fost, dar acolo nu mi-am dat seama, știam prea puține despre serie. Revenind, prima parte se desfășoară într-un joc numit Gun Gale Online, și se investighează modul în care un jucător poate omorî pe cineva din interiorul jocului, și îl avem pe Kirito în mijlocul evenimentelor, normal. A doua parte se desfășoară mai mult offline, în viața reală, și o are ca personaj principal pe Asuna. Încă intră pe un joc, cred că e Alfheim Online, dar se pune mai mult accentul pe viața reală.
Cred că sezonul ăsta mi-a plăcut mai mult decât primul, mai ales prima parte, pentru că a fost ceva mai intensă decât a doua. E adevărat că acțiunea e mai lentă față de primul sezon, dar aici se axează ceva mai mult pe personaje, ceea ce din punctul meu de vedere e ok, îmi place să aflu mai multe despre personaje, mai ales Kirito și Asuna. Îmi plac foarte mult ăștia doi. Dar mi-au plăcut mult și noile personaje introduse, anume Sinon, și Yuki în partea a doua. Sinon mi-a plăcut totuși ceva mai mult. Per total, cred că au făcut o treabă bună cu personajele sezonul ăsta, mi-a plăcut să aflu mai multe despre ele și să le văd evoluând pe parcurs.
Bine, pentru cineva care nu a fost și nu va fi niciodată bună la jocuri, îmi place foarte mult să mă uit la alții jucându-se diverse jocuri, poate de aceea și îmi place așa mult anime-ul de față. Serios, m-am uitat pe youtube la un tip completând jocul Alien Isolation și urmăresc o tipă care joacă Sims 4. M-am jucat destul Sims, mai ales Sims 2, dar nu am fost niciodată prea bună, deși e doar un simulator și poți face tot ce te taie capul. Ideea e că nu mă joc, nu sunt bună la jocuri, mai ales la genul MMORPG(parcă), deci e mult mai haios pentru mine să mă uit la alții jucându-se decât să o fac eu.
Recunosc că a fost un moment, după ce GGO s-a terminat, când a trebuit să mă forțez să văd vreo două episoade, dar după aceea totul a devenit mult mai interesant și am început din nou să aștept următorul episod pentru o săptămână întreagă.
E un anime interesant, e distractiv de privit, mie îmi place destul de mult. Am văzut că primește multe păreri negative pe internet, în general, dar gusturile nu se discută. Nu am răbdare să citesc acele light novels pe care se bazează seria, pentru că e mai distractiv să văd ce se întâmplă prin joc, decât să citesc despre abilități și mișcări și toate cele, dar cred că mi-ar plăcea dacă aș avea răbdarea necesară. Știu că următoarea parte din serie are momentan vreo cinci volume, și mai urmează, iar din ce am citit pe internet, sună ca ceva foarte interesant, deci sper să continue cu anime-ul. Dar dacă nu, atunci pot oricând să mai încerc să citesc light novel-urile, de la punctul în care a rămas anime-ul după finalul acestui sezon. 

luni, 22 decembrie 2014

"Manuscrisul anonim" de Debra Ginsberg

Uneori îmi place să intru într-o librărie și să cumpăr o carte despre care n-am auzit niciodată până atunci, bazându-mă pe rezumatul de pe spate. Și pe preț. Cartea asta am găsit-o cu cinci lei la Kilipirim, iar descrierea suna foarte interesant, iar la prețul ăla, no harm done. Uneori găsesc câte o carte care îmi place mult, alteori sunt dezamăgită. Aici se aplică primul caz.
Personajul principal aici este Angel Robinson, iar ea e o cititoare înrăită, care ajunge să lucreze într-o agenție literară, agenție a faimoasei Lucy Fiamma. Toate bune și frumoase până când primește un manuscris anonim ale cărui detalii se potrivesc cam prea bine cu viața ei. Întrebarea evidentă e cine l-a scris și de ce?
Recunosc că nu aveam cine știe ce așteptări atunci când am început să o citesc, dar suna ca un fel de Diavolul se îmbracă de la Prada, dar într-o agenție literară. Nu am citit cartea, dar am văzut filmul. Și a fost într-un fel asta, dar a avut și diferențe, adică nu am comparat-o mereu cu filmul, în cazul ăsta. Dar mi-a plăcut cartea asta. În cele din urmă, asta e o carte despre cărți, cât de prost putea merge, nu?
Mi-a plăcut de Angel, mi s-a părut genul ăla de persoană care se poate descurca de cele mai multe ori, în situații complet neașteptate. Nu din prima neapărat, dar o scoate la capăt. Iar cu o șefă ca Lucy, a fost bine că era așa. Lucy e genul ăla de persoană care cere multe de la angajați fără să explice foarte bine ce vrea, ceea ce face pentru câteva situații amuzante prin cărticica asta. Plus că Lucy e un pic... excentrică, aș putea spune. Mi-a plăcut de ea, până aproape de final, iar la final nu mi-a mai plăcut chiar așa mult. Face ea o chestie care m-a cam sâcâit un pic. Dar per total, trecând peste ciudățeniile ei, e ok. Altfel, celelalte personaje nu prea ies în evidență, dar sunt simpatice pe parcursul poveștii.
Partea cea mai interesantă din carte e acel manuscris, căruia Angel încearcă să-i dea de cap și să își dea seama cine l-ar fi putut scrie. A fost un mister drăguț de urmărit, cu atât mai mult cu cât eu nu am putut ghici cine era scriitorul. Nu sunt eu mare detectiv sau ceva, dar au fost cărți în care totul a fost extrem de clar de la început, nu și asta, din fericire. Și a avut sens la final, adică de ce persoana respectivă a făcut chestia cu anonimatul. Mi-a plăcut momentul când Angel i-a spus că și-a dat seama. I-a luat ceva, dar hei, mai bine mai târziu decât niciodată.
Povestea a avut câteva lucruri care nu mi-au plăcut, un pic cam dramatică în anumite puncte. plus că nu mi-a plăcut deloc de iubitul lui Angel, Malcolm. E ok la început, dar face câteva lucruri care m-au făcut să-l displac pe parcurs.
Per total, e o carte simpatică, se citește repede, și e amuzantă pe ici pe colo. Eu o recomand, mai ales dacă vă plac cărțile despre cărți.

Cărțile erau singura constantă în acest iureș, așa că mă apucam să citesc atunci când simțeam nevoia de stabilitate.

Cartea asta m-a impresionat profund și m-a făcut să înțeleg că povestea unui om poate ajunge la inima multora, chiar dacă n-au trăit experiențele autorului.

Ce era cu scriitorii ăștia? Fiecare părea dus cu pluta în felul lui.

joi, 18 decembrie 2014

Nou la mine în bibliotecă(32)

Ultima postare de genul pe 2014. Ce e interesant la postarea asta e că, din cele patru cărți, niciuna nu e cumpărată de mine. Una am primit-o de la Editura All, iar celelalte trei le-am câștigat la concursuri. Ceea ce mi se pare suspect, eu nu prea câștig chestii. 

A fost odată ca niciodată de Andrew Nicholl
Am primit-o de la editura All, mulțumesc, din nou, și mi-a plăcut foarte, foarte, foarte mult. Dar cred că am vorbit destul de mult despre ea pe blog în ultimul timp, deci probabil știați deja asta :))

Neamul corbilor de Lavinia Călina
Asta am câștigat-o pe facebook, și e semnată de autoare, ceea ce e super. Nu dețin prea multe cărți semnate de autori, dar majoritatea(adică în afară de cea a lui Andrew Nicholl) sunt ale autorilor români. 

Endgame de James Frey și Nils Johnson-Shelton
Asta am câștigat-o pe blogul lui Roxtao, și abia aștept să ajung la ea. Nu știu mai nimic despre subiect, dar cumva mereu a sunat ca ceva ce mi-ar plăcea. Aș fi fotografiat-o la fel ca pe celelalte, dar cartea asta e mare, nu atât că ar fi foarte groasă, dar e înaltă.

Bizaroproze de Flavius Ardelean
Iar asta am câștigat-o pe blogul lui Ghanda, which was surprising for me. Nu m-am așteptat, mai ales că până la urmă nu a fost o alegere a lui randomorg, ci a ales autorul cărții, pe baza răspunsurilor. Trebuia să răspundem la o întrebare, pe baza unei ilustrații din carte și... sunt destul de sigură că eu am avut cel mai ciudat răspuns dintre toate cele de acolo(le-am citit pe toate). Încep să mă întreb cum naiba funcționează creierul ăsta al meu...

Ayway, astea sunt. Nu știu când voi ajunge la ele, dar le voi citi mai devreme sau mai târziu.

miercuri, 17 decembrie 2014

Campania "Citește povești"

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă campanie inițiată de Editura All și realizată în colaborare cu agenția de publicitate NEXT Advertising şi Raluca Băraru. Campania se intitulează "Citește povești" și încearcă să repună în picioare ora de lectură. Sloganul campaniei este Pentru o lume mai bună, citește-le copiilor povești! 
Cum eu sunt pasionată de citit, nu puteam să nu mă implic în campania asta. Ador campaniile prin care se încearcă încurajarea lecturii, cred că sunt foarte binevenite.
Iar partea cea mai interesantă a acestei campanii e că are și un Guvern. Da, un Guvern. Și nu orice fel de Guvern, ci unul format din personaje de poveste. Din poveștile copilăriei. 
Harap-alb este Prim-ministru, Prâslea cel Voinic este Ministrul Finanțelor Publice, Ileana Cosânzeana este Ministrul Educației Naționale, iar Făt-Frumos este Ministrul Afacerilor Externe. 

"Titlurile din programa școlară se dovedesc de multe ori neatractive, iar în scurt timp apar și comentariile sau referatele obligatorii. Confruntarea cu lista de lectură se transformă într-o probă de rezistență din care copiii ies de cele mai multe ori dezamăgiți. Ca urmare, cu greu mai deschid o carte fără strângere de inimă.
Tinerii nu mai citesc. Românii, în general, citesc puțin. 22% dintre români nu citesc niciodată o carte, iar mai mult de o treime nu cumpără niciodată cărți (se arată într-un studiu IRES)."

Iar Guvernul nou instaurat are ca principal obiectiv acela de a crește numărul paginilor citite,  dar nu numai, începând cu cei mici. Pentru că poveștile sunt importante, așa că să încurajăm asta! Bine, eu nu am cui citi povești, i-am citit la un moment dat verișoarei mele, dar între timp a învățat alfabetul și acum citește singură(are 10 ani).
Dacă vreți să urmăriți campania, aici este pagina de facebook.

marți, 16 decembrie 2014

"Fahrenheit 451" de Ray Bradbury

Recunosc că am evitat cartea asta ceva timp, pentru că mereu am știut un singur lucru despre ea: că este vorba de o societate distopică în care toate cărțile sunt arse. Iar pentru iubitoarea de cărți din mine, asta suna ca ceva mult prea trist. Și totuși iată că am citit cartea asta, și am câte ceva de spus despre ea.
Are loc în viitor, în societatea mai sus menționată, în care pompierii au rolul de a se ocupa de cărțile care au mai rămas pe fața pământului, dându-le foc. Printre ei se numără și Guy Montag. De asemena, în lumea asta, lumea e mult mai interesată de ce se petrece la televizor, și nu prea mai are cine știe ce cultură. Iar printre toate astea, Guy descoperă mai multe lucruri la care nu s-ar fi așteptat.
Acum, cartea asta nu e chiar ce m-am așteptat să fie. Pentru că nu e chiar despre cum cărțile sunt interzise, ci despre faptul că tehnologia a adus lumea în punctul ăla, și mai e și un război pe cale să înceapă. Plus că aparent omenirea singură a ales să renunțe la cărți.
Am sentimente contradictorii când vine vorba de poveste. Pe de o parte, există aspecte ale acestei povești care mi-au plăcut, mai ales cele legate de cărți și de importanța lor, dar au fost și alte aspecte care nu mi-au plăcut. Mai ales faptul că nu vezi mai nimic din lumea creată de autor. Am rămas la final cu senzația că lumea aceea ar fi putut fi una foarte interesantă, dar nu primim suficiente informații despre ea pentru a putea forma o imagine concretă a ei. Povestea pare cumva incompletă la final. Am de asemenea sentimentul că de fapt nu știu nimic despre niciunul dintre personaje, ceea ce e un mare punct negativ pentru mine. Personajele sunt cele mai importante lucruri pentru mine într-o poveste, iar în asta nu sunt portretizate foarte bine, așa puține cum sunt.
Să trecem la părțile mai bune. Cred că arată destul de bine faptul că lumea ar putea ajunge să se îndobitocească singură, deși evidența actuală nu prea susține punctul ăsta, dar trecem peste. Ăsta e motivul pentru care de multe ori dialogurile sunt super enervante, oamenii ăia sunt atât de idioți, și sistemul nu îi ajută cu nimic. Sper să nu se ajungă vreodată acolo. Alt punct pozitiv este că arată cumva care e importanța cărților, dar nu numai, pentru ca lumea să nu o ai razna. Am scos multe citate frumoase din cartea asta, nu m-aș fi așteptat, mai ales că e așa scurtă.
La final, eu zic că merită citită, dar pentru mine a fost un pic dezamăgitoare, mă așteptam la mai mult de la o carte care primește atâtea laude și care e considerată un clasic. Chestia e că nu am urât-o, pentru că m-a făcut să simt chestii pe parcurs, dar nici nu m-a dat pe spate. Ar fi fost o carte bună, dar în ultima parte, sunt trei în total, se întâmplă atâtea chestii ciudate, într-o perioadă atât de scurtă de timp, totul pare atât de grăbit și se mai termină și foarte brusc. Am înțeles ce vrea să transmită cartea, și aprob mesajul, dar povestea în sine nu pare să ajungă la niciun punct final, totul rămâne în aer, ceea cea nu mi-a plăcut deloc.

- Trebuie să fie ceva în cărțile astea, ceva pe care nu ni-l putem închipui, dacă o femeie e-n stare să rămână, de dragul lor, într-o casă în flăcări!

- M-am gândit și la cărți. Și pentru prima oară mi-am dat seama că în spatele fiecărei cărți stă un om. Un om a trebuit să o gândească pe fiecare. Și omul acela a avut nevoie de mult timp până să o aștearnă pe hârtie.

- Poate a fost nevoie de o viață de om pentru a așterne pe hârtie unele din aceste gânduri! Cutare autor s-o fi străduit toată viața să privească și să înțeleagă lumea din jurul lui și apoi vin eu și, în două minute, gata! Totul s-a terminat.

- Nu e nimic magic în cărți; magic e doar ceea ce spun cărțile și însuși faptul că în ele peticele universului sunt însăilate într-un veșmânt pe măsura noastră. [...] Scriitorii buni ating adesea viața. Cei mediocri își plimbă peste ea o mână grăbită. Iar cei proști o siluiesc și-o lasă apoi, sfâșiată, pradă muștelor.

- Asta-i și parte bună din moarte: când n-ai nimic de pierdut, nu-ți mai pasă de primejdii.

- Memoria omului e un aparat de fotografie, dar fiecare dintre noi pierde o viață întreagă învățând cum să developeze imaginile luate. 

- Dar tocmai asta e trăsătura cea mai frumoasă a omului: el nu se descurajează și nu se scârbește niciodată într-atât încât să renunțe să ia lucrurile de la început, deoarece știe că e important și merită s-o facă.

- Iar când a murit, mi-am dat seama deodată că nu plângeam defel pierderea lui, ci pierderea lucrurilor pe care obișnuia să le facă. Plângeam pentru că știam că n-o să le mai facă niciodată, n-o să mai cresteze niciodată o bucată de lemn, n-o să ne mai ajute să creștem porumbei în curtea din dos, n-o să mai cânte la vioară și nici n-o să ne mai spună povești. Fusese o parte din noi, iar când a murit, au murit toate lucrurile pe care se pricepea să le făurească și pe care nimeni altul nu le mai putea făuri în același fel. Era un om deosebit, o personalitate. Nu m-am putut împăca niciodată cu moartea lui. Mă gândesc adesea câte sculpturi admirabile n-au mai ieșit niciodată la iveală din pricina morții lui. Câte glume lipsesc din lume și câți porumbei călători au rămas neatinși de mâinile lui. El dăduse lumii o anumită formă, îi dăruise o sumedenie de lucruri. În noaptea în care a închis el ochii, lumea a pierdut mii de lucruri frumoase și-a rămas mai săracă.

- Fiecare om trebuie să lase ceva după moarte lui [...] Un lucru pe care mâna lui și-a lăsat într-un fel sau altul pecetea și la care sufletul lui se poate întoarce după moarte, astfel încât, atunci când oamenii se uită la copacul sau la floarea cu pricina, e și el prezent.

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Autori români #2

Am mai scris despre subiectul ăsta în martie, aici, și cum au trecut câteva luni de atunci, și am mai citit și alte cărți scrise de români, m-am gândit că aș putea scrie o parte a doua, în care să vorbesc despre asta. Pentru că a devenit o chestie pentru mine să încerc să conving lumea că avem și noi autori talentați. De fapt, până acum doar o singură carte nu mi-a plăcut, iar despre aceea nu voi vorbi. În rest, toate celelalte mi-au plăcut. O voi lua în ordine cronologică, pentru că e mai simplu pentru mine.

Iar prima autoare în ordinea asta este Lavinia Călina, de care sunt sigură că ați mai auzit până acum. Ea a scris cartea Ultimul avanpost, care din câte am văzut eu prin blogosferă s-a bucurat de reacții pozitive. Este o carte distopică, cu acțiunea în România. E una din distopiile mai originale pe care le-am citit, are multă acțiune și se citește repede. Dacă vă plac genul ăsta de cărți, eu zic că merită.

Următorul este A.R. Deleanu, pe numele lui real Flavius Ardelean. Am citit de el Acluofobia, o colecție de povestiri scurte, macabre. A fost... interesantă, am citit-o repede, și nu am avut vise ciudate după, asta deși anumite povestiri erau cam scârboase. Poveștile în sine sunt destul de ciudate. Nu regret că am citit-o, dar nici nu am rămas cu prea multe la final, poate doar cu câteva imagini ciudate în cap. Eu cred că merită o șansă, și vreau să mai citesc ceva scris de autor, de curiozitate.

Apoi este Andrei Trifănescu, cu cartea Specimenul, prima dintr-o serie de șase, dacă nu mă înșală memoria. Este tot o carte distopică, dar mult diferită față de cea menționată mai sus. Și nu are o locație specificată, dar asta nu are nicio importanță pentru poveste. Mie mi-a plăcut, chiar a fost un moment în care a trebuit să mă forțez să o pun jos ca să mă gândesc la ceea ce se întâmplase. Și termină cu un cliff-hanger destul de mare. Nu vă spun nimic despre subiect, pentru că e prea ușor să intru în spoilere.

Următorul este autorul Eugen Lenghel, de la care eu am citit 9 istorii reutilizate, o carte ce conține nouă povestiri scurte, din genurile SF, fantasy și cred că sunt și vreo două polițiste. E interesantă, mie mi-a plăcut. Se termină foarte brusc povestirile, dar altfel sunt niște idei interesante prezentate prin ele. Mie mi-au plăcut mai ales cele fantasy.

În ordinea asta cronologică urmează autoarea Monica Ramirez. Am citit două cărți scrise de autoare, ambele din seria Alina Marinescu. Ele sunt Asasin la feminin și Identități secrete, și pot spune că îmi place enorm seria asta. Conține agenți secreți, misiuni pe viață și pe moarte, intrigi și tot felul de secrete, what's not to like? Abia aștept să aflu ce se va întâmpla mai departe.

Lucia Verona. Am citit Crima de la jubileu, despre care nu știam absolut nimic, aveam o vagă bănuială că ar fi polițistă din titlu, dar atât. Și chiar a fost polițistă, un pic pe modelul pe care scrie Agatha Christie, dar are un twist la care nu m-am așteptat și care m-a surprins în mod plăcut. Cred că nu mi-ar fi plăcut la fel de mult fără acel twist de la final.

And last but not least, mai trebuie să o menționez pe autoarea Doina Roman. Cartea se numește Pragul și este o combinație între fantasy și SF, cu mai multe rase, care ajung să urmărească același lucru, anume o Geantă ce ar putea să salveze lumea așa cum o știu ei. Mi-a plăcut lumea și modul în care s-au desfășurat lucrurile, în cea mai mare parte a timpului. E ceva diferit de tot ce am citit eu până acum și aștept volumul doi, să văd ce anume se va mai întâmpla.

Au fost mai mulți decât m-am așteptat, ceea ce mă bucură. E un goal al meu să citesc mai mulți autori români, cum am descoperit că au idei mai originale decât cei din afară. Așteptați-vă la alte postări de genul în viitor :)

vineri, 12 decembrie 2014

Leapșă: Problemele cititorilor

Merci, Sara pentru leapșa asta :D

1. Ai sute de cărți care așteaptă să fie citite, cum naiba alegi dintre ele care să fie următoarea ta lectură?
Eu de obicei aleg ce carte voi citit bazându-mă pe chef. Pot avea o carte care stă în bibliotecă de luni de zile și să încep să citesc una pe care am cumpărat-o recent. Depinde mult de chef la mine.

2. Ești la jumătatea unei cărți și nu-ți place. O lași baltă sau continui să citești?
Depinde. Regula generală e că renunț, pentru că nu vreau să îmi petrec timpul liber citind ceva ce nu îmi place. Totuși, dacă chiar vreau să scriu despre cartea respectivă, atunci trebuie să o termin, măcar citind pe diagonală, pentru că mi-am fixat o regulă că nu voi scrie decât despre cărțile pe care le-am dus la sfârșit.

3. Vine sfârșitul anului, iar tu ești atât de aproape, dar atât de departe de a-ți atinge numărul de cărți pe care ți le-ai propus să le citești anul ăsta. Mai încerci să prinzi din urmă? Și dacă da, cum?
Eu chiar sunt în situația asta. Mai trebuie să citesc 6 cărți pentru a-mi atinge goal-ul de 50, dar cel mai probabil asta nu se va întâmpla. Pentru că am proiecte de făcut și voi fi plecată în vacanță, iar timpul meu de citit nu va fi foarte mult. Dar e ok, goal-ul a fost pus mai mult de amuzament, nu vreau să mă forțez să citesc mai mult doar pentru un goal, citesc de plăcere până la urmă.

4. Coperțile unei serii care-ți place nu se potrivesc. Cum reacționezi?
I don't really care that much. Seria să fie bună, mai departe nu mă interesează neapărat. 

5. Toată lumea iubește o carte care ție nu-ți place. Cu cine totuși împărtășești opinii asemănătoare?
În principiu voi scrie pe blog despre ea, și poate că se va găsi cineva care să-mi împărtășească opinia. Altfel, de obicei o bat pe mama la cap, pentru că e singura care ascultă chestii de genul ăsta, deși habar nu are despre ce vorbesc. 

6. Citești o carte și ești aproape de a începe să plângi în public. Ce faci?
Păi, o să plâng, sau mai degrabă o să lăcrimez, în public. Și oricum, am descoperit că lumea de la metrou nu e chiar așa atentă la cei din jur, deci e ok.

7. Ultima carte dintr-o serie care-ți place tocmai a apărut, însă nu mai ții minte nimic din volumele anterioare. Recitești volumele? Sari peste ultima carte? Cauți rezumate? Plângi în frustrare???
Dacă chiar vreau să termin seria aia, și dacă nu mi-am pierdut interesul între timp, atunci voi reciti celelalte volume, pentru că e calea cea mai sigură de a intra din nou în acea lume. Cu speranța evidentă de a îmi plăcea la fel de mult ca prima dată când am citit-o.

8. Nu vrei ca nimeni, NIMENI, să-ți împrumute cărțile. Cum le spui oamenilor, politicos, „nu” atunci când te întreabă?
Eu nu prea pot spune nu, dar pe de altă parte nu am avut nicio experiență neplăcută atunci când am împrumutat cuiva o carte. Deci probabil că aș împrumuta în continuare, dar aș ruga persoana să aibă grijă de cartea respectivă.

9. Ai început și ai lăsat baltă cinci cărți luna trecută. Cum treci peste sentimentul enervant de neputință când vine vorba de citit?
Voi căuta să citesc o carte scrisă de un autor care nu m-a dezamăgit până în prezent, e calea cea mai sigură de a trece peste o astfel de situație. 

10. Sunt atât de multe cărți care apar în această perioadă și abia aștepți să le citești! Cât de multe dintre ele chiar îți cumperi?
Cum de obicei cărțile noi sunt mai scumpe... voi aștepta să se ieftinească și apoi le voi cumpăra, dacă sunt cărți pe care mi le doresc neapărat. Dar am cam renunțat la a cumpăra cărți la preț întreg, excepție făcând autorii în care chiar am încredere că nu mă vor dezamăgi. Pentru că ar fi mai trist să fiu dezamăgită de o carte cumpărată la preț întreg, decât de una cumpărat cu 50% reducere, de exemplu.

11. După ce ți-ai cumpărat cărțile pe care abia așteptai să le citești, cât timp va mai trece până când chiar vei începe să le citești?
Depinde, oriunde între câteva zile, săptămâni sau luni. Depinde mult de cheful meu și uneori și de timp. Dar de obicei nu mă apuc niciodată de o carte imediat ce am cumpărat-o.

Dau leapșa mai departe următorilor: Andreea, Ghanda, Chucky și oricine mai vrea să o facă :)

miercuri, 10 decembrie 2014

The Hunger Games: Mockingjay part 1

Mic avertisment: asta nu va fi o recenzie propriu-zisă a filmului, ci mai mult sentimentele mele despre el, deci dacă vă așteptați la ceva coerent... îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar nu va fi asta. Pentru că filmul ăsta e doar prima parte, și fiind și cel de-al treilea, ei bine, voi vorbi mai pe general, și cred că voi face și o comparație cu ce îmi amintesc eu din carte.
În primul rând, încă sunt șocată de cât de mult mi-au plăcut cărțile și filmele din seria asta. Sunt totuși destul de violente, iar eu nu sunt fan al violenței. Iar atunci când o prietenă mi-a povestit subiectul, reacția mea a fost ceva de genul: eu nu mă ating de cărțile astea! Și, totuși, le-am citit pe toate trei și mi-au plăcut foarte mult. Asta deși după a treia carte am avut niște vise tare ciudate vreo câteva zile.
Și văzând filmul ăsta mi-am amintit de ce. Dintre toate, asta trebuie să fie cea mai violentă și ciudată și messed up parte din toate cele trei cărți/filme(4 filme în cazul ăsta). Cei care ați citit cărțile și știți finalul probabil că înțelegeți la ce mă refer. Dacă tot sunt aici, trebuie să recunosc că abia acum puțin timp am reușit să înțeleg de ce cartea s-a terminat așa cum a  făcut-o, pentru că la momentul ăla finalul m-a luat complet pe nepregătite și nu am înțeles chiar tot. Dar încă țin minte finalul și am început să înțeleg de ce Katniss a luat decizia aceea atunci.
Dar să mă întorc la subiect. Eu consider că filmul e foarte bine făcut. Adică am stat cred că două ore în cinema, știind că de fapt lucrurile cele mai interesante se vor petrece în partea a doua, și nu m-am plictisit nicio secundă. E ceva la tot acel drum spre pornirea revoluției propriu-zise care mie mi s-a părut foarte interesant. Arată ideea că oamenii pot suporta doar atât de multe până să se sature și să decidă că ceva trebuie schimbat. Nu e nevoie decât de o mică scânteie pentru ca totul să o ia razna. Aici mi-a plăcut foarte mult ceea ce a spus Katniss, mai ales fraza "If we burn, you burn with us". Cred că reflectă foarte bine ceea ce se întâmplă în carte și în film dealtfel.
Nu o să mint, mi-au dat lacrimile de câteva ori pe parcursul filmului, sunt câteva scene destul de emoționante pe acolo zic eu.
Totuși, momentul pe care l-am așteptat eu cel mai mult s-a petrecut pe la finalul primei părți, și eram destul de convinsă că pe acolo pe undeva se va și încheia, pentru că e un punct în care unele lucruri se schimbă mult pentru Katniss. Și cred că am fost mult prea entuziasmată să văd scena aia decât ar fi trebuit să fiu.
Și că tot ziceam de Katniss, fata a fost distrusă rău de Jocuri, mi-e milă de ea într-un fel, adică, așa cum și zice, ea nu și-a dorit niciodată să ajungă acolo. Nu și-a dorit decât să-și salveze sora și pe Peeta. E chiar trist cum au evoluat lucrurile pentru ea.
And that's it, I guess. Cam asta voiam să spun. Concluzia ar fi că mi-a plăcut mult, iar eu recomand seria asta, așa cum e ea. Nu pot spune dacă au schimbat ceva față de cărți sau nu, dar încă îmi amintesc punctele cheie, iar alea au fost toate acolo.

luni, 8 decembrie 2014

"Identități secrete(Alina Marinescu #2)" de Monica Ramirez

Părerea mea despre autorii români devine din ce în ce mai bună cu fiecare carte pe care o citesc scrisă de unul dintre ei. Dar să trec la cartea propriu-zisă.
Volumul doi din seria Alina Marinescu începe la scurt timp după terminarea primului volum, la câteva luni, poate, cred. Știu totuși că nu trece mult timp între cele două volume. Urmărim în continuare cele două personaje principale, Alex și Alina, a căror relație se complică destul de mult, până ajunge într-un punct... nu găsesc cuvântul potrivit. Oricum, în lumea lor nimic nu e simplu, iar Alina începe să își dea din ce în ce mai mult seama de asta.
Primul lucru pe care vreau să-l menționez e că volumul ăsta conține mai multă acțiune decât primul, cum deja știm povestea personajelor și relațiile dintre ele, iar asta mi-a plăcut foarte mult. E ceva la misiunile alea ale lor care mie îmi place enorm, chiar dacă îmi dau seama că ceva ar putea merge oricând prost. Îmi place să urmăresc modul în care se creează acele profile ale misiunilor și modul în care agenții își primesc echipamentul, dar și desfășurarea misiunii propriu-zise. Mi se pare interesant mai ales când apare ceva neprevăzut și trebuie să se rezolve lucrurile din mers, cred că acolo se vede cel mai bine cât de buni sunt ca agenți de fapt.
Dar cred că cel mai important element la cărțile astea sunt personajele. Cred că personajele astea fac toată povestea. Pentru că nu toți se înțeleg unii cu alții și mai apar și conflicte între ei, dar la finalul zilei cel mai mult contează misiunea și modul în care s-a sfârșit.
Și dacă tot am zis de personaje, trebuie să vorbesc despre Alex. E adevărat că e un pic... cam dur uneori, cred că ăsta e cuvântul potrivit, și pare că nu are sentimente uneori, dar asta arată cât de mult l-au distrus cei din SSO. Alex mi se pare un personaj atât de trist, chiar mi-a părut rău pentru el în anumite momente. Adică, merita mai mult de atât. E adevărat că nu îl cunoaștem mai mult decât Alina, dar exact asta e partea interesantă, nu știm totul despre el, nu cred că știm nici măcar un sfert, și totuși eu m-am atașat de personajul ăsta foarte mult. Din punctul ăsta de vedere, Alina e mai norocoasă ca el, ceea ce în cele din urmă i se datorează tot lui. Într-un fel, el mereu a protejat-o. Nu, Alina nu e slabă, dar cred că ar fi sfârșit-o cam la fel de rău ca Alex dacă îi avea ca mentori pe cei pe care i-a avut și el în SSO. Iar modul în care el pare să pună mereu fericirea Alinei pe primul loc... mi-a pus un zâmbet pe buze, zău.
Revenind la Alina, mi-a plăcut că a încercat să își creeze o viață mai normală în afara Elite, cu mai mult sau mai puțin succes, măcar a încercat. Oricum, e un personaj puternic, mai ales în situațiile date, iar aici a demonstrat că se poate descurca la fel de bine și fără Alex mereu lângă ea.
Un alt personaj care mi-a plăcut mult în volumul ăsta e Ford, un prieten mai vechi de-al lui Alex. Omul chiar are simțul umorului, mereu însenina atmosfera. E drept că mi-ar fi plăcut să-l văd mai mult, dar ce să-i faci? Cartea asta a avut mai multe momente amuzante, majoritatea datorită lui Ford. Sper să îl mai văd prin volumele următoare.
Ce ar mai fi de spus? A, da, finalul. Nu vor fi spoilere, voi zice doar că finalul ăla mi-a frânt inima, asta deși știam că acel eveniment se va întâmpla, pentru că spoilere pe internet, și tot mi-au dat lacrimile.
Așa că eu vă recomand să vă apucați de seria asta, dacă nu ați făcut-o deja.

Dragostea nu putea supraviețui în lumea lor fantomatică.

- N-ar trebui să ne gândim la ce putem avea, ci doar să ne bucurăm de prezent... atât cât ne este îngăduit.

Câteodată, la granița dintre supraviețuire și moarte se afla numai o atitudine pozitivă.

Nu era un laș din fire, însă învățate de-a lungul anilor să nu înceapă o luptă la care nu avea niciun fel de sorți de izbândă. În mod ciudat însă, exact spectrul înfrângerii îl determinase să nu abandoneze lupta.

Învățase că trebuie să ia din viață ceea ce i se oferea și să încerce să păstreze tot ce era mai bun.

duminică, 7 decembrie 2014

Recomandări 2014 - partea a doua

Am mai făcut o astfel de postare în vară, în care recomandam cinci cărți din toate cele pe care le-am citit până la momentul ăla, și am zis că voi mai scrie o astfel de postare pe la finalul anului. Și e decembrie, ce moment mai bun pentru a recomanda alte cinci cărți?
Nu vor fi într-o ordine anume.



Mic dejun la Tiffnay de Truman Capote

Deși este o cărticică foarte scurtă, nu cred că are 200 de pagini în total, e foarte bună. E adevărat că nu prea te poți identifica cu Holly, personajul principal, dar eu tot am îndrăgit-o, așa mai ciudată cum e ea. Face totuși niște lucruri pe care eu nu așa avea curajul să le fac, și în principiu știe ce vrea.
O recomand, mai ales că e și foarte ușor de citit.

Recenzia mea.







Asasin la feminin de Monica Ramirez

Ăsta e primul volum din seria Alina Marinescu, și urmărește două personaje: pe Alex și pe Alina, care ajung să fie întâi recrutați în SSO, în România comunistă, și apoi în Elite ca agenți operativi. Eu aș descrie seria ca pe una cu și despre agenți secreți, pentru că ei cam asta sunt, chiar dacă nimeni nu știe că ei există. Iar printre misiuni pe viață și pe moarte, cartea mai conține și o poveste de dragoste interzisă și imposibilă între cei doi. Mi-a plăcut mai mult decât m-aș fi așteptat, chiar dacă nu am fost cel mai mare fan al acelei povești de dragoste, totuși cei doi protagoniști mi-au plăcut foarte mult. Recomand primul volum, și sunt destul de convinsă că voi ajunge cât de curând să recomand toată seria, momentan citesc volumul doi și îmi place din ce în ce mai mult.

Recenzia mea


Cronica păsării-arc de Haruki Murakami

Dacă nu sunteți noi pe aici, atunci știți că Murakami e printre autorii mei preferați. Deși am citit doar trei cărți scrise de el, sunt convinsă că voi citi fiecare carte a lui care a fost publicată, pentru că are un mod de a scrie care pe mine mă fascinează. Pentru că, deși cărțile lui nu au acțiune, sunt totuși foarte interesante. O recomand pe asta pentru că în ea sunt dezbătute mai multe teme care eu cred că sunt importante. E adevărat că durează să fie citită, dar eu cred că merită. Este vorba despre Toru Okada, a cărui viață este dată peste cap odată cu dispariția pisicii și apoi a soției lui. Iar pe parcurs întâlnește mai multe personaje, care îl vor ajuta în final să descopere mai multe lucruri despre el.

Recenzia mea.




Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke

Nu am cuvinte ca să descriu cât de mult mi-a plăcut cartea asta. E cu atât mai interesant cu cât adaug și faptul că a fost scrisă cu foarte mult timp în urmă. Urmărește ceea ce se întâmplă atunci când o entitate extraterestră apare pe Terra cu scopul de a salva omenirea din a se distruge singură și repercursiunile acestei acțiuni. Pentru că oamenii sunt oameni.
Nu pot spune prea multe, pentru că e o carte scurtă, vă zic doar că merită din plin.

Recenzia mea.






A fost odată ca niciodată de Andrew Nicholl

Cel mai bun mod în care aș putea descrie cartea asta în câteva cuvinte e în felul următor: this was such a sweet book!
Are loc într-un orășel fictiv, numit Punct, și îi urmărește pe primar și pe secretara acestuia, de care el e îndrăgostit, dar nu are curaj să îi spună asta, mai ales că ea este căsătorită. Nefericită, dar totuși căsătorită.
Cartea asta mi-a dat un sentiment călduț și mi-a pus mai mereu un zâmbet pe buze în timp ce o citeam. E foarte frumoasă.

Recenzia mea.



Și astea ar fi, dintre cele 22 de cărți pe care le-am citit de la postarea respectivă și până acum. Știu că e doar începutul lunii decembrie, dar nu cred că voi citi prea mult luna asta, so...

miercuri, 3 decembrie 2014

Random thoughts about... stuff

Voiam să vorbesc aiurea, despre mai multe chestii, și ce loc mai potrivit pentru asta decât blogul, nu? This will range from my life to anime to books to TV shows and more, habar nu am cât de lungă va fi toată chestia la final.

Știți citatul ăla "diferența dintre ficțiune și realitate e că ficțiunea trebuie să aibă sens"? Încep să îmi dau seama câtă dreptate a avut oricine o fi spus-o. Serios, în momentul ăsta cărțile au mai mult sens decât ceea ce trebuie eu să fac uneori. Și aici mă refer și la facultate. Nu pot să înțeleg de ce trebuie să rețin anumite chestii pe de rost, mai ales că o să le uit în momentul în care examenul se va termina, de ce fac proiecte care nu au nicio legătură cu materia, și de ce naiba anumite materii au început să se repete. Și, ca să mi se demonstreze că nu doar facultatea mea are problema asta, am început să am cam aceleași gânduri despre ceea ce se cere la examenul de la acel curs pe care îl fac separat. Înțeleg că anumite chestii sunt importante, dar sunt câteva întrebări pe acolo total tâmpite(ex: pentru una trebuia să știu în ce an a fost înființată Banca Central Europeană; whyy?). Moving on.

Să trecem la anime-uri. Sunt la zi cu Sword Art Online II și trebuie să spun că îmi place mult, parcă un pic mai mult decât primul sezon, asta deși acțiunea e mai lentă. Totuși povestea se axează mult pe personaje, iar asta îmi place, să aflu mai multe despre ele. Cred că mai trebuie să apară trei episoade, abia aștept. Cred că voi scrie o recenzie după ce voi vedea tot sezonul. Alt anime pe care îl urmăresc e Magic Kaito 1412, trebuie să mai văd ultimele două episoade apărute, cred. Am mai vorbit pe blog despre un anime numit Kid the Phanton Thief, care are 12 episoade, și a fost făcut de cei care au animat și Detective Conan, dar nu a mai apărut nimic acolo din 2012, iar Magic Kaito 1412 e un anime de sine stătător, creat de altă companie. Mă bucur că a primit în sfârșit un anime! Am ce am cu personajul ăsta de când l-am văzut apărând în Detective Conan, am citit și manga, care tocmai a mai primit trei părți recent, I am so happy! E adevărat că manga primește capitole rar, dar măcar apar. Anime-ul îmi place mult, nu cred că mă voi plictisi vreodată să mă uit la el, plus că îmi place mult animația, mai mult decât cea precedentă. Și că tot suntem la capitolul anime, am scris la un moment dat aici despre remake-ul pentru Sailor Moon, denumit Sailor Moon Crystal. Eram foarte încântată când am aflat că îl vor face, doar că... entuziasmul meu s-a dus repede, la al doilea episod mai exact. Nu știu, dar nu pot să mă uit. M-am chinuit cu primele patru episoade, după care am decis să renunț, pur și simplu nu-mi place. Am încercat să citesc manga în vară, și am rezistat până la finalul volumlui doi, e super cheezy și mda...

What next? Cărți. Am început să citesc Identități secrete de Monica Ramirez, sunt pe la pagina 140, undeva pe acolo, și trebuie să spun că până acum îmi place mult mai mult decât primul volum. Poate deoarece conține mai multă acțiune și mai puțin romance, nu întrebați, eu și romance-ul nu ne înțelegem în ultima vreme. Plus că îmi place mult de Ford, e un personaj introdus în romanul ăsta, tipul e foarte simpatic! Cealaltă chestie pe care o citesc nu știu unde să o bag ca și categorie, oficial știu că îi zice light novel. Meh, o să zic că e totuși o carte. E vorba de primul volum din Sword Art Online. Sunt 14 în total și m-am hotărât că vreau să le citesc și eu. De ce nu? Nu am ajuns departe, dar cred că va fi interesant.

What else? A, da, seriale. Ultimul episod din Once upon a time mi-a frânt inima. Bine, mai nou serialul ăsta face asta foarte des, cel puțin mie. Nu mă înțelegeți greși, încă cred că e foarte bun serialul, parcă devine tot mai bun, doar că nu e tocmai vesel momentan. But I trust Emma, she's gonna solve the problem. Și apoi va apărea altă problemă, but oh well. De Big Bang nu am nimic de adăugat, cred în continuare că e amuzant, mai sunt episoade nu foarte bune, dar în general e super ok, mai ales ținând cont că s-a ajuns la sezonul opt

Ce ar mai fi? I still haven't seen Mockingjay part 1, even though I've been waiting for it for months. În punctul ăsta habar nu am dacă voi ajunge să-l văd la cinema, nu știu cum să explic, dar pur și simplu nu ajung, iar vremea nu mă ajută cu motivația de a ieși din casă.

Pe de altă parte, în sfârșit nu mai am enșpe mii de povești începute! Asta e o exagerare, nu ajunsesem decât la maxim patru, iar anul ăsta la trei. Și acum am una. Nu pentru că aș fi terminat două, ci pentru că am renunțat să o rescriu pe una din ele, pentru că nu-mi plăcea în comparație cu aia originală, iar la a doua am ajuns iar într-un mare dead end, iar în cele din urmă a devenit un short story. Iar din cea de-a treia mai am puțin de scris și am terminat, abia aștept. Habar n-am ce voi face după, dar găsesc eu ceva.

And that's it. Sper că nu v-am plictisit prea tare, dar chiar simțeam nevoia să pun toate chestiile astea undeva, și blogul e ideal pentru așa ceva. Scuzați romgleza, I can't help it.

marți, 2 decembrie 2014

4 ani... what?!

So... conform istoricului blogului, prima postare a fost scrisă pe data de 2 decembrie 2010. Ceea ce înseamnă că blogul ăsta există deja de 4 ani. Well, that's interesting for me to know. Pentru că nu aș fi crezut că va ajunge să reziste atât de mult. E drept că mai activă pe aici nu sunt decât de vreo 2 ani, dar îi număr pe toți pentru că se vede de unde am pornit și unde am ajuns. Eu una sunt destul de fericită cu progresul. Da, se mai poate mai bine, dar sunt pe drumul cel bun. Mă simt ciudat scriind articolul ăsta, pentru că e primul de genul pe care îl scriu. Pentru că e prima oară când chiar știu că a mai trecut un an, iar blogul există în continuare și... ei bine, nu prea știu ce ar trebui să spun, but here goes nothing.

Presupun că ar trebui să fiu fericită că sunt încă pe aici, că nu m-am lăsat după câteva luni și că acum postez constant, cred eu, dar sunt mai mult uimită. Eu mă plictisesc de chestii, am renunțat la hobby-uri de-a lungul timpului, printre care se numără lecțiile de pian, tenisul, patinajul, și cam astea îmi vin în minte pe moment. Faptul că în momentul ăsta nu am nicio dorință de a abandona blogul e ceva uimitor pentru mine. 

Dar să trecem la ceva mai vesel. Cred că ar trebui să vă mulțumesc vouă, care mă urmăriți și citiți ce postez eu pe aici, și care lăsați comentarii. Faptul că s-au strâns 92 de urmăritori prin GFC și 159 de like-uri pe pagina de facebook mi se pare incredibil. I have no words. Să știu că există persoane care sunt interesate de ce am eu de spus pe anumite subiecte... nu-mi vine să cred.


And that's kinda it. Nu știu ce aș mai putea spune. Aș fi vrut să spun ceva despre cum a evoluat blogul, dar am făcut-o în postarea asta, și de atunci nu s-a mai întâmplat mare lucru. De fapt, nu s-a schimbat nimic de atunci.

Nu e cine știe ce, dar voiam să marchez cumva momentul, și sper că voi mai fi pe aici și peste alte 365 de zile, hopefully.

luni, 1 decembrie 2014

Circul(short story)

Ideea asta a pornit de la concursul organizat de Ghanda(click pe link pentru detalii), pentru care trebuia să răspundem la o întrebare. Și m-am tot gândit la asta, so m-am decis că aș putea să pun ideea pe hârtie, și am ajuns la o povestire scurtă. Asta e nou pentru mine, nu prea am încercat eu să scriu povestiri scurte, dar totul are un început.
Mai jos aveți rezultatul :)
******
Fuseseră atât de aproape. După ce urmăriseră tot ceea ce se întâmplase, reușiseră în sfârșit să localizeze următorul loc unde acel circ urma să se oprească. Mai mulți s-au oferit să meargă, dar s-a decis că pe moment era mai bine dacă trimiteau doar două persoane. Toți au știut cine va fi una dintre ele. Nu aveau încredere în ea, dar era singura care părea să fi supraviețuit acelui circ blestemat și a vrăjitorilor din spatele lui. Cel puțin ei presupuneau că erau vrăjitori.
Dar asta nu fusese suficient. Cei doi reușiseră să le întrerupă spectacolul și să ajungă în „spatele” scenei, dar, așa cum ea știa că avea să se întâmple, asta nu ajutase la nimic. Tot ce reușiseră fusese să ajungă într-o zonă cu foarte multe uși și culoare și scări care nu păreau să ducă nicăieri. Tot labirintul părea să fie făcut special pentru a îi aduce înapoi în același punct. De altfel, ea renunțase după ce se lăsase târâtă prin două camere, iar la final ajunsese în același loc de unde începuseră. Dar el nu avea de gând să se lase la fel de ușor. Decisese să încerce din nou și din nou, având idioata speranță că asta ar fi folosit la ceva.
-       Hai să plecăm, i-a propus Beckie. Nu o să găsim nimic aici.
El a privit-o urât.
-       Eu nu renunț așa ușor. Nu plec de aici până nu găsesc măcar un indiciu.
Primul impuls ar fi fost să-i spună că nu va găsi nimic și că era o pierdere de timp, dar știa că el nu o va asculta. Era mult prea încăpățânat pentru propriul lui bine. Așa că s-a mulțumit să ridice din umeri și să zică:
-       Fă ce vrei. Te aștept aici.
Două ore mai târziu el încă mai rătăcea prin acel labirint, din ce în ce mai furios. Ajuns pentru a nu știu câta oară în același punct, s-a enervat văzând-o stând în același loc pe podea privind pereții, fără să pară să fie de fapt atentă la ce se petrecea în jurul ei. Asta l-a scos complet din sărite.
S-a postat în fața ei, cu mâinile încrucișate la piept, privind-o dezaprobator.
-       Atât de puțin îți pasă? A izbucnit.
-       Dacă asta vrei tu să crezi, a spus ea fără chef.
Îi venea să-i tragă o palmă, pentru a o trezi la realitate. A reușit totuși să se abțină. A respirat adânc.
-       Rebecca..., a început, dar a fost întrerupt.
-       Beckie, ți-am zis de o mie de ori să îmi spui Beckie.
-       Bine, Beckie, a spus printre dinți. Poate că încă nu ți-ai dat seama, dar foarte multe vieți sunt în pericol din cauza acestor... personaje, și e datoria noastră să dăm de cap problemei ăsteia.
-       Asta am reținut, a zis ea calmă.
-       Ok, a continuat pe cel mai calm ton de care era în stare. Și realizezi și că tu ești cea pe care ne bazăm? Deoarece...
-       ...conform datelor voastre, eu sunt singura care a avut de-a face cu personajele astea și a scăpat cu viață, a terminat propoziția în locul lui.
Se plictisise deja de discursul ăsta.
-       Și voi ar trebui să realizați faptul că vă puneți speranțele într-o persoană fără niciun fel de amintiri despre trecutul ei, în afară de numele mic.
-       Amintirile pot reveni...
S-a ridicat în picioare și l-a privit direct în ochi.
-       Cuvintele astea mi-au fost repetate de multe ori în ultimii cinci ani.
S-a întors cu spatele la el. Nu mai avea chef să stea acolo.
-       Hai să mergem.
Nu a crezut că o va urma, dar până la urmă i-a auzit pașii în urma ei.

***

-       Deci au construit un labirint pentru a ne împiedica să aflăm mai multe despre ei, asta e totuși ceva, a zis unul din principalii cercetători ai problemei acelui circ misterios.
-       Dar cum ne ajută asta pe noi? Tot nu știm mai multe despre ei decât la început, a spus Dex, cel care se aflase acolo.
-       Am putea încerca să analizăm situația, să încercăm să ne dăm seama care dintre multele drumuri ar avea șanse să ajungă undeva. Un algoritm poate.
A fost întrerupt de un pufnit, care venise chiar de la Beckie.
-       Vreo problemă? A întrebat o blondă, care nu o prea putea suferi pe fata aceea cu părul roșu pe care ei o considerau atât de importantă.
-       De fapt, da, aș avea una.
-       Asta ar fi o noutate, a spus blonda sarcastic.
-       Dacă nu vă interesează, pot foarte bine să tac, a zis Beckie fără chef.
-       Nu, nu, spune, spune, a încurajat-o cineva, unul dintre cercetători, parcă profesorul Newton îl chema.
-       Ce se știe de fapt despre circul ăsta? A întrebat.
Desigur, știa toate astea pe de rost, dar voia să mai audă totul încă o dată. Mai ales că mult timp povestea i se păruse absolut incredibilă. În teorie, existau mai multe lumi, nu se intersectau, dar după multe cercetări, și cu ajutorul donațiilor, reușiseră să găsească un mod de a călători printre ele, dar doar pe perioade determinate de timp. Ceea ce nu fusese dezvăluit publicului fusese motivul pentru care se insistase atât de mult pe acest proiect. Motivul era chiar acest circ pe care îl vizitaseră ea și cu Dex în ziua respectivă. Nimeni nu reușea să își dea seama de unde apăruse, sau când, dar reușiseră să afle ce făcea. Era format din cinci membri, și se foloseau de trucurile lor magice pentru a hipnotiza publicul, iar la final toți dispăreau, de parcă i-ar fi înghițit pământul. Corpurile lor erau apoi găsite, dar niciunul din ei nu se trezise vreodată. De aici se ajunsese la concluzia că vreun fel de vrajă fusese pusă asupra lor. Nu reușiseră să explice ce fel de vrajă ar fi putut fi aceea, sau la ce folosea. De fapt, Beckie nu știa cum ajunseseră la acea concluzie, dar nu era important. Important era că acel circ se plimba printre lumi, făcând același lucru de fiecare dată celor prezenți. Iar grupul lor trebuia să dea de cap lucrurilor și să găsească un mod de a îi vindeca cumva pe acei oameni. Rebecca ajunsese în ecuație după ce ei descoperiseră abilitatea ei de a face salturi printre lumi, fără vreun aparat special. În urma unor teste, ajunseseră la concluzia că participase la unul din acele spectacole ale circului, dar cumva scăpase nevătămată. Sau, mă rog, aproape. Nu își amintea nimic, în afara ulitimilor cinci ani, și a numelui. Nici ea nu știa de ce crezuse concluzia la care ajunseseră ei. Poate pentru că era singura pe care o primise în toți acei ani, dar îi crezuse. Mai fusese și un moment în care crezuse că va putea cumva să își amintească ce anume i se întâmplase dacă ar fi ajuns față în față cu acel circ și cu vrăjitorii din spatele lui. Nu se întâmplase așa. Nu conta, se așteptase într-un fel la asta.
Dar era dezamăgită totuși. Se presupunea că ea scăpase de efectele vrăjilor lor, oricare ar fi fost ele, dar nu știa cum, sau de ce tocmai ea. Dar se așteptau ca ea să îi ajute, când ea nu se putea ajuta nici pe sine.
-       Și voi sunteți oameni ai științei, nu? A întrebat după ce i s-a istorisit din nou totul.
-       Corect, i-a răspuns profesorul Newton.
-       Și nu vedeți care e problema aici?
S-au uitat la ea, așteptând un răspuns la întrebarea aceea.
-       Nu vi se pare că a încerca să învingeți magia prin știință e un pic... nu știu, imposibil?
-       Știința poate explica practic orice, i-a zis blonda – niciodată nu îi reținuse numele – hotărâtă.
-       A, da? Și ați reușit să explicați științific de ce toți acei oameni nu se trezesc de atâta timp? A întrebat Beckie, știind că ei nu vor avea vreun răspuns mulțumitor.
-       Lucrăm la asta.
-       Foarte frumos, a spus ea obosită. Între timp, oamenii ăia tot inconștienți sunt, familiile lor tot îngrijorate sunt, iar circul ăla face în continuare ce a făcut și până acum. Fără supărare, dar știința voastră nu pare să dea rezultate prea bune.
-       Dar astăzi am reușit să îi oprim din a-și duce actul la bun sfârșit, a spus Dex hotărât.
-       Adevărat, dar doar i-ați încetinit puțin. Nu au fost opriți.
-       Din moment ce tot pari să știi atât de multe, de ce nu propui tu ceva?  A spus Dex. De când ești aici nu ai propus absolut nimic.
-       Pentru că nu m-a întrebat nimeni.
-       Eh, uite că acum te întrebăm, a spus blonda. Sugestii?
Beckie a privit-o hotărât.
-       De ce nu mă lăsați pe mine să particip la un spectacol de-al lor? Din moment ce am supraviețuit o dată, înseamnă că aș putea să o fac din nou. Aș putea...
-       Nu avem nicio garanție că ai scăpa a doua oară, mai ales că nu știm cum ai reușit să o faci și prima dată. Și apoi, nu ar fi de niciun folos dacă ai rămâne din nou fără amintiri.
-       Dar..., a încercat ea.
-       Fără niciun „dar”, nu ne asumăm un asemenea risc.
S-a ridicat furioasă de pe scaun.
-       Voi m-ați rugat să vă ajut, dar nu mă lăsați să fac mai nimic.
-       Trebuie de asemenea să înțelegi că, fiind unica persoană care a scăpat, tu poți fi cheia întregului mister. Se poate ca tu să ai ceva special, ceva care...
-       ...să vă ajute să creați un leac? Mda, sigur, a pufnit. Ați tot încercat, nu ați găsit nimic ieșit din comun la mine, nimic care să iasă la teste cel puțin. Nu aveți nimic! Eu aș putea...
-       Tu nu ai putea nimic! Nu ne putem permite ca tu să pățești ceva.
La final, nu s-a ajuns la niciun compromis. Iar cea mai furioasă a fost tot ea. Se simțea inutilă acolo. E adevărat că la început a crezut că ei își bat joc de ea, dar de-a lungul timpului ajunsese să-și dorească să poată ajuta cumva. La ce bun să fii unic dacă asta nu ajută la nimic?
La naiba cu toate astea! Și-a zis furioasă.
Voia să le demonstreze că avea dreptate, că planul ei avea să funcționeze, dar nu știam cum anume i-ar fi putut găsi pe cei cinci, și era convinsă că acum chiar nu o voi mai scăpa din ochi. Dar avea să găsească ea un mod de a își pune planul în aplicare.

***

Asta s-a întâmplat câteva luni mai târziu. După ce fuseseră întrerupți, vrăjitorii și circul lor fuseseră absenți o vreme. Dar reușiseră să le dea din nou de urmă, și Dex și Beckie urmau să fie din nou trimiși acolo pentru a îi întrerupe, împreună cu încă trei persoane. Doar că Beckie avea propriul ei plan. S-a strecurat afară din sediul lor cu câteva ore înainte de cea stabilită și s-a îndreptat spre locul indicat. Ajunsă la destinație, a găsit doar un teren viran. Dar ceva îi spunea că asta nu era decât o iluzie.
-       Știu că sunteți aici! A țipat.
Nu știa ce o apucase, dar avea un presentiment. Și nu a fost dezamăgită. Peste câteva momente, la vreo doi metri de ea a apărut una dintre cele două fete care jucau rolul acrobatelor. Părea doar un copil, dar știa că nu trebuia să se lase păcălită de aparențe.
-       Te așteptam, i-a spus.
-       Nu zău?
-       Singura persoană care a scăpat... cum am putea să nu te așteptăm? A auzit o voce venind din spatele ei.
S-a întors pe jumătate și a văzut o matahală de om. Nu știam ce rol îndeplinea el în tot acel circ, dar trebuia să aibă grijă, ar fi putut să o strivească foarte ușor.
Nu a durat mult până să apară și ceilalți trei membri: încă o femeie și doi bărbați. Nu a stat să-i analizeze prea mult. O înconjuraseră, dar nu conta, avea un plan și pentru asta.
-       Vai, dar unde ne sunt manierele? A zis femeia mai în vârstă. Dacă tot te-ai deranjat să vii direct la noi, am putea fi politicoși. Ce-ai zice dacă ți-am răspunde la o întrebare?
Asta a luat-o prin surprindere, dar a decis că asta nu era o șansă pe care o putea irosi.
-       De ce faceți asta, care e scopul final?
-       Mă așteptam la o altfel de întrebare, i-a spus femeia. Dar bine, fie. Oamenii distrug lumile pe care trăiesc, noi nu vrem decât să îndreptăm lucrurile. Cu ei dispăruți, natura își va urma cursul normal.
-       Mda, sigur, a pufnit. Nu m-am născut ieri, știi?
-       Ei bine, mai mult de atât nu vei afla, i-a spus matahala.
-       Și acum hai să îndreptăm greșeala pe care am comis-o ultima dată când ne-am întâlnit, a zis copilul. Nu te putem lăsa să umbli nestingherită pe aici.
Beckie a zâmbit. Era nebunesc ceea ce făcuse, dar nu regreta nimic.
-       Va trebui să mă prindeți mai întâi.
Matahala a alergat sprea ea, dar era pregătită pentru asta. A sărit exact la timp și s-a sprijinit cu mâinile pe spatele lui pentru a sări peste el. A privit cu coada ochiului spre femeie, i-a zâmbit, după care a dispărut. A apărut câțiva metri mai încolo.
-       La asta nu v-ați așteptat, nu-i așa? A spus, sigură pe ea.
A văzut nemulțumirea pe fețele lor, iar asta a făcut-o să se simtă mândră de ea.
-       Micile tale trucuri nu se compară cu ceea ce putem noi să facem, a spus copilul, evident supărată.
-       Amenințările nu mă impresionează, a spus Beckie.
Atunci ceva straniu s-a întâmplat, a simțit cum pământul i se mișcă sub picioare. A privit în jos și a văzut cum picioarele i se afundau în pământ. A încercat să le tragă, dar nu reușea. Abia atunci a început să simtă frică. Se supraestimase un pic.
-       Acum nu mai scapi. Nu știu cum de de-ai ales cu abilitatea asta, dar nu are importanță.
La naiba!
Încerca din greu să scape, dar cu fiecare secundă care trecea își dădea seama că nu va reuși. Era convinsă că nu va scăpa, nu cu toți cei cinci acolo concentrându-se pe acea vrajă a lor, orice o fi fost.
La naiba, la naiba, la naiba!
A văzut o lumină puternică, și a fost convinsă că acela era sfârșitul.

***

-       Trezește-te! A auzit foarte aproape de ureche.
A sărit ca arsă. După care și-a dat seama că se afla într-o infirmerie. A privit în jur și i-a văzut pe toți cei care făceau parte din acea minunată echipă. Era confuză. Nu înțelegea ce se întâmplase.
-       Să nu mai îndrăznești să faci așa ceva! A țipat blonda la ea. De-abia am reușit să ajungem la timp acolo pentru a-ți salva pielea.
-       Ce s-a întâmplat?
-       S-a întâmplat că erai aproape inconștientă când am ajuns noi la tine, și cred că i-am oprit exact la timp, a spus Dex.
-       Nu ai goluri în memorie? A întrebat-o profesorul Newton.
-       Sunt bine, nu am mai uitat nimic, a zis.
A răsuflat ușurat. Dar ceilalți nu aveau de gând să o lase să scape la fel de ușor. Au început să îi țină morală. Din fericire, a reușit să îi reducă la tăcere povestindu-le ceea ce aflase. Nu era mult, dar era mai mult decât descoperiseră ei înainte.
-       Au spus cumva și ce anume pățesc victimele lor?  A întrebat profesorul Newton.
-       Din păcate, doar atât am aflat. Și faptul că vor să scape de mine.
Însă nu le-a spus nimic despre faptul că abilitatea ei se putea datora tot acelor vrăjitori. Preferase să țină informația aceea pentru ea.
Deci am fost normală cândva.
Și-a privit mâinile.
Ce s-a întâmplat acolo, de fapt?
Cu gândul ăsta, a adormit. Era epuizată.