luni, 5 ianuarie 2015

Impresiile mele din vacanță

Așa cum am zis, postarea despre vacanța mea. S-ar putea să iasă una destul de mare, cum am multe de zis, dar nu suficient cât să scriu mai mult de o postare pe subiectul ăsta. Nu va fi cât cea cu review-ul pe 2014, cred, dar nici scurtă nu va fi, sunt destul de sigură. 
O voi lua strategic, și oarecum cronologic. 
În primul rând, motivul principal pentru care am fost plecată: schiul. Nu știu dacă am mai menționat pe aici, dar eu schiez de ceva ani, tata îmi spune că de pe la cinci sau șase ani. Îl cred, cum eu nu-mi amintesc. Cred că am schiat aproape în fiecare an, iar acum am ajuns în Austria, mai exact lângă Schladming, într-un fel de sătuc care se numește Ramsau am Dachstein(sper că am scris corect). Cred că e a doua oară când ajung aici, după câțiva ani în care nu am mai ieșit din țară. Am fost un grup destul de mare, ceea ce mie mi-a dat ceva emoții, cum eu și grupurile mari de persoane nu prea ne intersectăm. Dar a fost ok până la urmă.
Ce mi s-a părut tare, pe lângă pârtii, au fost autobuzele lor, care sunt practic autocare, și care duc schiorii, dar nu numai, în diverse puncte, între mai multe localități apropiate.
Dar să revin la capitolul schi. Prima zi mi s-a părut de departe cea mai bună, zăpada a fost super, și am stat până la finalul programului. Toate instalațiile de cablu se închid la patru după-amiaza, și după mai există niște last patrols, ca să se asigure că nu mai e vreun rătăcit pe pârtie. Noi(eu, fratele meu, un unchi și fata lui de 10 ani) ne-am hotărât în ziua respectivă să coborâm la finalul zilei până jos, de unde pornea cabina care ducea pe vârful muntelui. Pârtia care ducea jos era neagră, ceea ce înseamnă dificilă. Nu chiar, a fost ok, până la ultima sută de metri, care era formată din dâmburi de zăpadă, gheață, și mai mergeau și tunurile de zăpadă, ca să nu mai zic că în punctul ăla începuse să se întunece. Se cădea acolo într-o veselie, am crezut că o să-mi las picioarele pe acolo. Nu le-am lăsat, dar m-am ales cu ditai febra musculară. Ziua a doua ar fi fost ok, dacă nu mi-aș fi uitat genunchierele de dimineață. A fost ok, până la ultima coborâre, în care mi-a trosnit ceva la genunchiul drept, ceea ce a fost nașpa, iar următoarea zi nu prea m-am simțit sigură pe el pentru a schia prea mult. Din fericire, am avut un gel pentru așa ceva, și în ultima zi am fost ok. Problema atunci a fost că pârtiile erau pline de gheață, și mai era și cald, și unde nu era gheață zăpada era topită. Eh, ce să-i faci? Dar m-am dat la un moment dat pe o pârtie cu zăpadă proaspătă și pufoasă, ceea ce mi-a plăcut muuult.


Între cele patru zile în care am schiat, două m-am plimbat cu ai mei. Și m-am agățat de câteva lucruri, dar nu voi vorbi decât despre câteva, pentru că două sunt haine. Prima chestie de care nu m-am putut despărți a fost o lumânare parfumată, cu miros de vanilie, pe care am găsit-o într-un magazin care se chema Belaflora. Aveau, pe lângă plante, tot felul de decorațiuni și săpunuri și chestii, iar mie mi s-a pus pata pe lumânare, pentru că miroase mult mai bine decât cele de vanilie pe care le-am văzut prin România.



Apoi, eram într-un magazin care se numea Bipa, dacă nu mă înșel, care e unul specific țării. Și mă uitam pe acolo și am ajuns la rujuri și glosuri. Și m-am agățat de un glos, pentru că vreau să nu îmi mai rup buzele. Se crapă, iar dacă se crapă mai mult ca sigur eu le voi rupe, ceea ce nu e deloc bine. Vreau să mă las de obiceiul ăsta prost. Și ce mod mai bun decât a nu le lăsa să se mai crape, nu?
Asta e o marcă pe care eu nu am văzut-o în România, și m-am gândit că nu are cum să strice. L-am folosit de câteva ori și îmi place, se simte plăcut pe buze și rezistă câteva ore bune. Hopefully, asta mă va motiva să îmi las buzele în pace.

Mai am un pic, bear with me.
Ultimul lucru pe care l-am vizitat vacanța asta a fost momentul pe care l-am așteptat cel mai mult. Pentru că are legătură cu Sissi, împărăteasa Austriei, pentru care am o mică obsesie. E vorba despre castelul pe care l-au primit cei doi cadou când au fost numiți regii Ungariei, castel care se află la Godollo.
Am avut ceva emoții, pentru că Schimbrunn-ul mi s-a părut dezamăgitor, la interior mă refer. Totuși, castelul ăsta mi s-a părut mult mai frumos. Chiar mi-a plăcut foarte mult. Am avut ghid audio, pentru care era disponibilă și limba română, și mi s-a părut foarte interesant. E adevărat că pe mine Sissi mă interesa, dar și celelalte lucruri despre castel mi s-au părut interesante, mai ales despre împărații care au trăit acolo de-a lungul timpului. În special Maria Tereza. Nu se spuneau prea multe lucruri despre ea, dar puținul pe care l-am aflat m-a făcut să-mi doresc să aflu mai multe despre ea. Trebuie să existe o carte despre viața ei pe undeva, nu? A, și până nu uit, printre obiecte se afla și o rochie care apare în tablourile cu Maria Tereza, care mi s-a părut superbă. Acum, nu știu dacă aceea era cea originală, dar asta contează mai puțin, până la urmă multe lucruri din interiorul castelului erau de fapt refăcute, așa cum se spunea în ghid. Dar am văzut și suficiente obiecte originale din castel, cred că mai ales sobele, dar mi s-au părut superbe, sunt decorate într-un fel anume, și sunt foarte frumoase.
Printre tablourile de pe pereți, pe lângă cele cu Sissi și Franz Joseph, erau și unele cu copii lor. Și trebuie să spun că Rudolph era destul de arătos. Mă simt un pic ciudat zicând asta, având în vedere că nu mai trăiește de mult, dar asta cred. Mai erau multe alte tablouri, și exista câtea un capitol în ghid despre fiecare, dar nu am avut timp să ascult tot, nu mai ieșeam de acolo și mai trebuia să ajungem și acasă.
Dar nu am putut pleca de acolo fără un suvenir, mai ales că magazinul sărea în ochi. Erau o grămadă de lucruri acolo cu poza lui Sissi pe ele, printre care tocuri pentru ochelari, breloace, magneți de frigider, plus multe altele, dar m-am limitat la a lua o cărticică despre Elisabeta, pentru că de mult tot caut să mai citesc o carte despre ea și nu găsesc.
Prețul a fost destul de mărișor, având în vedere cât au fost biletele, dar eu cred că a meritat. Și era singura în engleză de acolo despre ea care părea mai interesantă. A răsfoit-o mama și mi-a zis că prea multe lucruri noi nu voi afla despre Sissi, față de ce am citit în cartea lui Jean des Cars, dar pe mine nu mă deranjează. Plus că are multe poze frumoase. I regret nothing.

Singurul mare punct negativ în vacanța asta a fost că nu prea am dormit. Pentru că se pare că eu am un somn superficial, mă trezesc la orice zgomot, iar fratimiu se foiește cam mult noaptea. Asta și drumul lung dus-întors, care e oricum obositor.
Dar, trăgând linie, a fost frumos, mă bucur că am avut ocazia asta.

Și era cât pe ce să uit. Cea mai tare chestie pe care am văzut-o e de departe asta:
Pufuleți Gusto la supermarket în Austria! Mai să nu cred când am văzut.

Gata, am terminat. V-am zis că va fi o postare lungă :)) So, dacă ați citit până la sfârșit, mulțumesc pentru răbdare! 

2 comentarii:

  1. Se pare că ai avut o vacanță foarte frumoasă. Mă bucur mult pentru tine! :) Mai ales că ai mers în Austria, și se știe că acolo sunt printre cele mai bune pârtii. Și eu am o mare obsesie pentru toate produsele care conțin vanilie. De la bețișoare parfumate, până la parfumuri și creme. :D
    Castelul mi s-a părut nespus de frumos! Atât cât am putut vedea din poza pe care ai făcut-o tu. Când am văzut pe Goodreads că citești altă carte cu prințesa Elisabeth, mă așteptam să aibă altă copertă. Dar văd că s-a respectat aceeași ca și la cartea lui Jean des Cars. Eu, una, mă bucur deoarece parcă ar fi o tradiție sau cam așa ceva.
    În afara acelui mic inconvenient pe care l-ai avut cu somnul (și eu mai am problema asta, mă trezesc foarte ușor, doar că nu de fiecare dată. Probabil la mine e vorba doar de locație, încă nu am stat să mă gândesc la chestia asta, sinceră să fiu) Oricum, cum spuneam, în afara acelei mici probleme, sper să ai parte și în continuare de vacanțe la fel sau chiar și mai frumoase. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Austria clar e locul cel mai bun din punct de vedere al pârtiilor :)
      Asta e prima dată când chiar nu am vrut să plec fără lumânarea aceea, de obicei nu prea sunt eu cu lucruri de genul, dar totul are un început, nu?
      Aș fi făcut poze și în interior, dar nu era permis, din păcate. Cred că imaginea e una populară a ei, că am tot văzut-o, cel puțin asta e poza care apărea cam pe toate suvenirurile.
      Și eu sper, dar cum anul ăsta termin cu facultatea nu știu exact la ce să mă aștept. Oricum, pot măcar să încerc să gândesc pozitiv(zice balanța, care e pesimistă în majoritatea timpului :))).

      Ștergere