marți, 3 martie 2015

"Abis(Alina Marinescu #5)" de Monica Ramirez

Devine din ce în ce mai dificil să vorbesc despre seria asta, a ajuns să fie printre preferatele mele. Exact când aveam impresia că volumul ăsta nu va ajunge la nivelul celorlalte, a făcut povestea ceva și m-a lăsat cu gura căscată, nu chiar la propriu pentru că eram în public. Nu e volumul meu preferat dintre toate, acela e al treilea, dar cred că e primul la care mi-au dat un pic lacrimile.
Doar ca să se știe, nu promit că nu vor fi spoilere pe aici.
Ok, povestea. După ce Alina ajunge în posesia Al-Qaeda, care o spală un pic pe creier, Elite și CIA o recuperează, îi reamintesc cine e de fapt, doar că lucrurile nu mai au cum să fie la fel, un an mai târziu, după tot ce s-a întâmplat. Alina e cam în abis și o bună parte din roman și-o petrece încercând să se regăsească, sort of.
Iar partea aia din carte în care încearcă să își dea seama ce va face mai departe, și în care ajunge să fie cum era Alex în primul volum, e motivul pentru care volumul ăsta nu e preferatul meu. E o chestie a mea, nu mă dau în vânt după poveștile de genul, nu am nicio explicație pentru asta. Totuși, cartea de față nu e doar despre asta, iar a doua jumătate(aprox) e mult mai interesantă decât m-aș fi așteptat. Ca să nu mai zic de final și de tot complotul care a dus la acel final. Ăsta e motivul pentru care a primit scorul de pe Goodreads. Schimbă complet regulile jocului și merge în niște locuri pe care eu le-am crezut imposibile. Și m-a convins că Alex e oficial personajul meu preferat din seria asta. Cred că a fost nevoie de mult curaj din partea lui pentru a pune în aplicare planul de la final. Și nu, nu mă refer la riscuri. Practic, tipul a acceptat că a pierdut-o definitiv pe Alina, ceea ce e huge din punctul meu de vedere. Chiar cred că o iubește mult, și poate că și de aceea a decis să o salveze de Elite. Personajul ăsta mi-a frânt inima de mai multe ori de-a lungul seriei, iar aici și mai și.
Nu mai zic de alte personaje, pentru că m-aș repeta. Nu mi-am schimbat părerea despre vreunul din ei foarte tare, deși e o scenă cu Ford și Bret la final care mi-a pus un zâmbet pe buze. Ford e genial, nu credeam că cineva l-ar putea speria vreodată pe Bret, a fost așa tare scena!
Așa cum am zis, am avut câteva probleme cu volumul ăsta, au fost câteva lucruri care nu mi-au plăcut, și pățește Alina o chestie la un moment dat care m-a făcut să mă întreb la ce naiba se gândea, dar am primit o explicație pentru acel lucru, pe mine m-a convins, deci a fost ok. Am cam uitat ce exact m-a deranjat pe parcurs după ce am terminat cartea, acum că mă gândesc la asta. O să o iau ca pe un semn bun.
Mi-a plăcut să văd și cum a evoluat relația dintre Alex și Alina în volumul ăsta, Alex chiar a crescut mult în ochii mei. Și e o misiune în care dau ei doi de necaz, dar nu s-ar abandona niciodată unul pe altul. Mi-a plăcut mai ales pentru că eu cred că e important să știi că poți avea încredere în cineva să fie mereu acolo pentru tine. Asta a sunat puțin ciudat, dar mă rog.
Singura mea nedumerire acum e despre ce s-ar mai putea întâmpla în ultimul volum al seriei. Pentru că totul pare că s-a încheiat foarte bine, am impresia că tot ce ar fi fost de spus s-a spus deja. Știu că titlul ultimului volum e Recviem pentru un asasin, așa cum scrie pe ultima pagină a cărții, și sunt foarte curioasă să aflu ce anume s-ar mai putea întâmpla, mai ales după finalul liniștit de care am avut parte. Looking forward to that.

- Din păcate, nu putem da timpul înapoi. Și nu mai putem redeveni cine am fost odată.
- Corect. Însă trecutul joacă un rol important în prezent... îl poate modela, ori deforma. Dacă-i permiți, bineînțeles. Numai că vine un moment în care trebuie să privim cu toții către viitor pentru a determina cine vrem să fim cu adevărat. Până la urmă, schimbarea e inevitabilă. Chiar și pentru tine, Alex.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu