luni, 2 martie 2015

February favorites

Hai că am adunat totuși câteva chestii despre care să vorbesc în postarea asta. Nu am fost prea sigură atunci când m-am apucat de rubrica asta dacă voi posta constant, și asta nu e decât a doua lună, dar nu arată rău. O luăm cronologic.

Primul lucru despre care voi vorbi e muzică. Am două melodii pe care le-am ascultat destul de mult luna asta. E vorba de Classic a trupei MKTO și Norwegian wood, cântată de Beatles. Îmi plac atât versurile, cât și melodia, pentru ambele. Nu am pus video-urile pentru că nu îmi apar la preview, iar chestia asta nu îmi place.

Am și un joc despre care să vorbesc, pentru că mereu se găsește câte unul pe telefon care să nu-mi dea pace. De data asta e vorba despre Double Candy. E destul de simplu, ca idee, sunt două bomboane, iar de sus coboară exact genul ăla de bomboane, iar scopul e să le învârți astfel încât fiecare să nimerească pe modelul potrivit. Nu știu cât de bine am explicat. Și pare simplu, dar nu e. Bine, nu e la fel de aiurea și annoying ca Flappy Bird, dar e genul ăla de joc al cărui unic scop e să îți depășești recordul. eu sunt pe la 100 și un pic, asta că nu am avut ce face la un moment dat.
Încă mă mai joc cu Sims Freeplay, destul de des, pentru că pare că are multe de oferit și mereu găsesc câte o chestie nouă prin el care îmi place.

Următorul lucru e lumânarea cu miros de vanilie, despre care am mai vorbit după vacanța de Crăciun. O am de la finalul lui decembrie, dar abia în februarie am început să o las să ardă, iar camera miroase așa frumos!
Voiam neapărat o poză, și asta a ieșit mai bine decât m-aș fi așteptat. Mi-am dat seama că îmi place să fotografiez cam tot ce mi se pare interesant, ceea ce înseamnă că adun multe poze. Numai pe memoria vechiului telefon aveam vreo 400 de poze, care au ajuns pe laptop.

Mai departe va fi ceva despre care nu credeam că voi vorbi pe aici. Ciocolată. Asta pentru că eu nu sunt cel mai mare fan al produsului. Îmi place, dar nu mănânc prea des. Totuși, există o marcă de ciocolată care mie îmi place foarte mult, dar de care am parte rar, din cauza prețului.
Eu am o glumă pe care o folosesc, apropo de motivele pentru care nu mănânc anumite chestii prea des, gluma e că îngrașă. E o glumă, pentru că eu cred că ar trebui să cântăresc cu cel puțin cinci kilograme mai mult, dar nu-mi iese asta cu îngrășatul. Chestia asta îl enervează uneori pe fratimiu, dar și se face mișto de mine, acasă, pe chestia asta :)) Bine, nu pot să zic că mă chinui foarte tare în scopul ăsta, so... 
They're gone now, dar am făcut poza asta pentru că nu m-am putut abține. Sunt așa bune!!!

Voi menționa și un film despre care nu am vorbit pe blog, dar care îmi place mult, e unul din filmele mele favorite cu Jim Carrey. E vorba despre Bruce Almighty, în care personajul jucat de Carrey, care se consideră ghinionist și care crede că lui Dumnezeu nu-i pasă deloc de el, se trezește față în față cu Dumnezeu, care îi oferă posibilitatea de a prelua slujba asta. Ce îmi place mult la filmul ăsta e că, pe lângă umorul clasic lui Jim Carrey, are lecția aia că oamenii se pot descurca și singuri și că miracolele sunt posibile. M-a făcut să zâmbesc la final, iar Morgan Freeman mi se pare în continuare genial. Sunt câteva citate care îmi plac mult în filmul ăsta.

God: Parting your soup is not a miracle, Bruce. It's a magic trick. A single mom who's working two jobs and still finds time to take her kid to soccer practice, that's a miracle. A teenager who says "no" to drugs and "yes" to an education, that's a miracle. People want me to do everything for them. But what they don't realize is *they* have the power. You want to see a miracle, son? Be the miracle.

God: No matter how filthy something gets, you can always clean it right up.

God: Grace. You want her back?
Bruce: No. I want her to be happy, no matter what that means. I want her to find someone who will treat her with all the love she deserved from me. I want her to meet someone who will see her always as I do now, through Your eyes.
God: Now THAT'S a prayer.


Și dacă tot ziceam la începutul postării de muzică, voi adăuga aici ceva ce tot zic de ceva timp că voi pune pe blog, dar am tot uitat. 
Acum câțiva ani, am uitat câți, într-o vacanță de iarnă, cineva tot punea video-uri cu Toma Caragiu pe o tabletă, sau telefon, și am râs cu lacrimi. Clip-ul de mai sus mi-a fost arătat vara trecută, și am tot ascultat-o în ultimele luni. Așa că a ajuns și în postarea cu favorite :)

Anime. Nu credeam că voi include vreun anime aici, dar m-a învins curiozitatea pe la finalul lunii și m-am apucat de unul pe care eram convinsă că nu o să vreau vreodată să-l văd. Titlul e Junketsu no Maria.
How do I put this? Titlul în engleză e Maria the virgin witch, vorbesc cât se poate de serios. Iar premisa, atunci când am citit-o pe Myanimelist, nu mi s-a părut ceva ce ar putea să-mi placă. Povestea se desfășoară în Franța medievală, în timpul unui război între țara asta și Anglia. În lumea asta, există vrăjitoare, iar una dintre ele, anume Maria, urăște războiul, iar scopul ei în viață e acela de a-l opri. Practic, consideră că lumea ar fi un loc mai bun fără războaie. Dar nu toată lumea e de acord cu ea, iar într-o bună zi, din cauza modului în care se implică, dă de necaz cu Arhanghelul Mihail, concluzia fiind că atunci când își va pierde virginitate își va pierde și puterile magice. Asta suna așa... ciudat ca premisă pentru un anime, că la început nici nu am vrut să văd primul episod, dar un tip de pe youtube pe care îl urmăresc tot spunea lucruri bune despre serie și m-am gândit, eh, ce se poate întâmpla? Erau doar 7 episoade care fuseseră scoase, nu prea aveam nimic de pierdut. Și trebuie să spun că anime-ul ăsta e mult mai bun decât m-aș fi așteptat, dat fiind titlul și toată povestea. E amuzant, dar e și deep în anumite episoade, personajele sunt simpatice, chiar îmi place, mai ales că nu se insistă pe toată chestia cu virginitatea, așa cum m-aș fi așteptat. Povestea nu se rezumă la atât. E totuși violent, că na, evul mediu, și nu aș recomanda chiar oricui, dar nu e excesiv de violent, ceea ce e un lucru bun. Acum, o să recunosc că motivul pentru care am continuat după ce am văzut episodul trei a fost pentru următoarele motive: biserică+vrăjitoare+Maria+virgină, combinația asta trebuia să fie amuzantă, iar unul dintre preoți chiar face un fel de criză de nervi când află de secretul cu pierderea puterilor magice, that was so fun to watch :)) Îi scriu o recenzie completă după ce se termină, e on-going, dar trebuia menționat aici. Serios, chiar e bun!

Asta ar fi pe luna asta, cred că postarea asta e mai lungă decât cea din ianuarie, ceea ce e ciudat având în vedere că luna februarie e scurtă, but oh well.

4 comentarii:

  1. Mamaaa bomboanele alea <3 <3 <3 Geniale si minunate intr-adevar.
    Cat despre anime, tipa aia seamana din descrierea ta cu Ioana D'Arc, stii cumva daca exista vreo sansa ca cei care au creat anime-ul sa se fi inspirat vreun pic si din istorie? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din câte am citit despre anime, se pare că e destul de accurate din punct de vedere istoric, iar Ioana D'Arc chiar e menționată în primul episod(parcă era primul episod). Maria zice despre ea că a salvat multe, iar apoi ăia au luat-o drept vrăjitoare și au ars-o pe rug.

      Ștergere
  2. Jur, ciocolata aia! Toată lumea o adoră (incluzându-mă și pe mine) și înțeleg din plin de ce apare în rubrica asta. Îmi plac și citatele cu Dumnezeu, iar anime-ul ăsta chiar îmi face cu ochiul. Sper că voi apuca să-l văd, pentru că chiar mă simt vinovată, nu m-am mai uitat la un anime cap-coadă de mult prea mult timp ;;
    Aaadooor melodia Classic, it's my jam. Adică mereu când o aud îmi vine să sar și să dansez.
    Sper ca luna martie să-ți aducă și mai multe preferate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E una din cele mai bune ciocolate pe care le-am mâncat!
      Sper să-ți placă, dacă te vei uita la el, și dacă te uiți aș fi curioasă și de o părere :) Nu am găsit prea multe păreri pe net(chiar dacă toate au fost bune).
      Merci, vom vedea la finalul lunii ce s-a mai adunat :)

      Ștergere