luni, 30 martie 2015

"Provocarea I(Rephelimii #1)" de Simona Stoica

Încă de când am aflat că vor fi publicate cărțile astea, am vrut să le citesc. Sunau așa de fascinant pentru mine, mai ales că fantasy-ul e genul care mă atrage imediat. Apoi am văzut toate recenziile bune și mi-am zis că trebuie să citesc și eu cărțile astea. Am fost de asemenea norocoasă să le primesc de la autoare, mulțumesc din nou. Totuși, mă simt un pic prost pentru ceea ce urmează să scriu, dar nu prea am ce-i face. Nu mi-a plăcut deloc volumul ăsta și nu cred că îl voi citi pe următorul. Un alt lucru important de menționat: recenzia va conține spoilere!
Am fost convinsă că nu îmi va plăcea după primele patruzeci de pagini, am sperat să mă înșel, dar nu a fost să fie. Ideea e că descrierea promitea aventuri într-o lume fantasy nouă, cu secrete și personaje interesante și mistere. Nu am primit asta. În schimb, m-am ales cu o poveste în care niște adolescenți au rămas blocați într-un conac bântuit trei sferturi din carte. În care perioadă mai că nu s-au certat tot timpul, asta când nu fugeau să-și scape pielea. Iar conacul ăla e prima mea problemă la cartea asta. Pentru că ei ajung acolo la propunerea personajului nostru principal, Desiree, care vrea să afle adevărul din spatele legendelor despre el și despre cum a murit familia care a locuit acolo cu 150 de ani în urmă. Și nu aș fi avut nicio problemă cu asta, dar decizia asta a ei nu a fost explicată. Ok, nu trebuia să le spună prietenilor ei adevărul, dar nici măcar în narațiune nu s-a spus nimic, iar părțile lui Desiree sunt la persoana întâi. Există și unele capitole la persoana a treia, dar majoritatea sunt din punctul ei de vedere. Ceea ce mă aduce la următorul punct, care e că ea tot zice de niște coșmaruri pe care le tot are de la un timp, și e un hint cum că de aia s-a dus la conac, unul vag, dar nici acele coșmaruri nu sunt explicate, nu de către ea cel puțin. Citind pe acolo, printre mai multe coincidențe, se cam înțeleg niște lucruri, dar tot vag. Iar asta e problema mea principală cu cartea de față: explicațiile sunt foarte puține și foarte vagi. Înțeleg că nu totul trebuie să fie evident, dar măcar regulile jocului și câteva motivații acolo ar fi fost suficiente. Personajele astea au tot felul de reacții și fac tot felul de lucruri fără vreo motivație clară. Mai ales Desiree. Iar majoritatea romanului fiind la persoana întâi, asta mi se pare o problemă destul de mare.
Și că tot am ajuns aici, când vine vorba de cărți există două lucruri principale care mă pot determina să nu-mi placă: personajele de carton și plot holes. Cartea de față le are pe amândouă. Apar personaje care trăiesc de sute de ani fără să se zică cum e posibil așa ceva. Spune Viola la un moment dat ceva de sacrificii și chestii, dar explicația prorpiu-zisă e lăsată în aer. Iar asta nu face decât să inducă în eroare și mai mult. Ziceam mai devreme de personaje de carton. Eu cu asta am rămas din punct de vedere personaje din cartea asta, pentru că nu sunt nici măcar stereotipuri. Sunt cinci în grupul de prieteni ai lui Desiree(cu ea inclusiv), iar la sfârșit eu nu am ajuns să-l cunosc pe niciunul suficient de bine cât să îmi pese de ei, nu pot spune asta nici măcar despre personajele principale. Sunt multe chestii lipsite de sens în poveste, de la acțiunile unor personaje, până la modul în care unii nu reacționează în niciun fel, chiar atunci când ar fi logic să o facă, aici e mai ales vorba de ceva ce se întâmplă la începutul romanului. Dar nu mai intru în detalii, că mi-ar lua prea mult.
O altă problemă pe care am avut-o în timp ce citeam, dar asta nu-i neapărat vina autoarei, a fost cu greșelile de tipar. Parcă cartea asta nu ar fi fost corectată și de cei de la editură înainte să fie publicată. Înțeleg că mereu există scăpări, dar aici au fost prea multe.
Am priceput la final cam care era scopul poveștii, dar mi s-a părut prea mare bătaia de cap doar pentru a se ajunge în punctul ăla. Îmi pare rău să o spun, dar pentru mine poezia de la început(care din câte am înțeles e scrisă tot de autoare) a fost mult mai bună decât tot restul cărții. 

6 comentarii:

  1. În primul rând, îmi pare sincer rău că nu ți-a plăcut, deoarece eu chiar eram sigură că o să te atragă cât de cât.
    În al doilea rând, cum am spus și în recenzie, nici mie nu mi-a plăcut partea cu acel conac, deoarece mi se părea mult prea lungită, și uneori ajungea să mă plictisească. Iar greșelile, le-am sesizat și eu, dar cum nu a fost prima la care s-a greșit la editură, am încercat să trec peste. Și ca să fac o paranteză, îmi răspunsese autoarea la o întrebare, și anume de ce s-a împărțit cartea în două. Iar răspunsul a fost că așa au dorit cei de la Herg Benet. Diferența dintre primul volum și cel de-al doilea (ca acțiune, mă refer) este destul de mare, deoarece în al doilea se întâmplă mult mai multe lucruri, și se mai răspunde și la niște întrebări. Părerea mea (și nu ca să-i iau apărarea autoarei) este că acesta a fost un volum introductiv, deoarece, cum am spus mai sus, există o diferență destul de mare între acesta și acela. Cu toate că nu ți-a plăcut cam deloc cartea, eu (nu te sfătuiesc, ci-ți spun o părere) este să citești și al doilea volum. Nu acum, sau peste câteva săptămâni, ci atunci când ești pregătită. Dacă o vei face mai târziu, nu cred că vei uita lucruri din acest volum, deoarece nici nu prea s-au aflat multe.
    În rest, nu prea știu ce-aș mai putea să spun. Cum am spus, chiar îmi pare rău că nu ți-a plăcut, și dacă nu-l vei citi pe al doilea, asta e. Este decizia ta, și eu ți-o respect. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și mie îmi pare, aveam cu totul alte așteptări de la cartea asta. Acum, asta e, se mai întâmplă.
      Dacă nu ar fi fost atât de lungă și de inutilă în majoritatea ei partea cu conacul poate că părerea mea la final ar fi fost ceva mai bună. Dar tot alergatul prin conac devine obositor și confuz. Introducerea a fost cam mare, părerea mea, nu era cazul, și mă bucur că nu sunt singura care a fost sătulă de conac.
      M-am gândit să încerc cu al doilea volum la un moment dat, pentru că am avut și eu o discuție cu autoarea și se pare că ceva am presupus greșit, chestie care mai salvează ceva, nu suficient cât să-mi schimbe părerea, dar măcar nu sunt plot holes-urile așa mari cum credeam. Nu știu, mă mai gândesc la asta, momentan nu îmi vine să mă înham la al doilea volum. Într-o bună zi, poate. :)

      Ștergere
  2. Deci, si eu am trecut prin ceva similar cu cartea asta(mai precis cu primul volum). I-am dat 3 stele pe goodreads, nici recenzie nu i-am facut pe blog ca ar fi sunat la fel ca a ta. Totusi pentru ca imi cumparasem si al doilea volum am zis sa-l citesc. Partea a doua e mult mai buna.
    Sincer, toata "aventura"aia in conac putea fi spusa in mai putine pagini. La un moment nu mai intelegeam cine unde s-a dus, iar despre personaje... cred ca sunt de acord cu tine: carton.
    Eu zic sa-i dai o sansa si volumului doi, e mult mai bun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că nu sunt singura cu opinia asta, mi-am luat o piatră de pe inimă :)) Da, exact, o putea zice în câteva pagini, trecea mai departe și ar fi fost mult mai bine, e așa aiurea toată aventura aia a lor cu conacul și obositoare.
      Poate că îi voi da o șansă, dar după ce va mai trece o perioadă, că momentan sunt încă enervată pe ce s-a întâmplat în acest prim volum, dar merci mult că mi-ai spus :)

      Ștergere
  3. Sunt constienta ca am insistat foarte mult pe conac, doar ca toate acele detalii o sa aiba un rol mai tarziu, inclusiv anumite lucruri pe care le spun sau fac personajele :).
    Imi pare rau ca nu ti-a placut, dar iti multumesc pentru sinceritate!

    (Simona Stoica)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă vor avea un rol mai departe tot e bine :)
      Și mie îmi pare, și mulțumesc din nou pentru răspunsurile la întrebări :) Mult succes în continuare!

      Ștergere