vineri, 24 aprilie 2015

Avengers: Age of Ultron

Încă țin minte că la scurt timp după ce am văzut filmul din 2012 a fost anunțat că ăsta va apărea în 2015, iar la momentul acela mi se părea foarte departe anul. Și iată-ne în 2015, abia așteptam să văd filmul ăsta, și nu m-a dezamăgit.
După ce recuperează sceptrul lui Loki, Tony are ocazia de a îl analiza câteva zile, până când Thor îl va duce într-un loc sigur. În timpul ăsta, planul lui este să creeze un sistem de apărare a Pământului din calea forțelor extraterestre care ar putea să-l amenințe. Doar că ceva nu merge cu trebuie, iar Ultron, programul respectiv, decide că singura cale de a obține pacea e distrugerea echipei Avengers, iar în contextul ăsta a întregii omeniri. E de datoria lor să îl oprească, dar trebuie să se confrunte în același timp cu doi gemeni cu puteri mai speciale, anume Quick Silver și The Scarlet Witch.
Nu m-am așteptat deloc la ce avea filmul ăsta pregătit. Mereu am avut senzația că alt grup de extratereștri va încerca să atace Pământul, pentru a-l cuceri. Niciodată nu mi-am închipuit că amenințarea avea să vină din partea unui program ce avea ca principal scop menținerea păcii. Iar asta face ca întreg filmul să fie cu atât mai interesant. Pentru că Tony Stark e cel care a creat acest nou pericol, iar acum ei trebuie să îl oprească, ceea ce se dovedește destul de greu de făcut, cu atât mai mult atunci când cineva se joacă un pic cu mințile lor. Și cred că asta e ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la filmul de față, faptul că ei trebuie să se confrunte cu mai mulți inamici.
Un mare plus al filmului de față este faptul că fiecare personaj are ocazia de a se afla cumva în centrul acțiunii. niciunul nu e lăsat mai deoparte. Iar atunci când personajele principale sunt multe, cred că ăsta e un lucru important. Cred că cel mai mult mi-a plăcut ceea ce am aflat despre Hawkeye în filmul ăsta, pentru că el mereu mi s-a părut mai, nu neapărat lăsat deoparte, dar nici nu pot spune că mă impresionase în vreun fel. Adică, pe lângă toți ceilalți, cu toate abilitățile și gadgeturile lor, el nu era chiar cine știe ce. Aici pe de altă parte mi-a plăcut mult mai mult de el, mai ales că știind cum e cu controlul minții îi ajută într-un fel pe ceilalți. Dacă în primul film mai mult încercau să se obișnuiască unii cu alții, în ăsta se vede că sunt o echipă. Unii au mai multe avantaje decât alții, dar se ajută reciproc pentru a rezolva problemele cu care se confruntă pe parcurs.
Despre Quick Silver și Scarlet Witch vreau să vorbesc separat. Ei sunt numiți într-un anumit fel în film, dar am uitat cuvântul exact. Ideea e că ei au acceptat să se implice într-un experiment cu scopul de a se răzbuna, iar în felul ăsta ajung să lucreze cu Ultron. Ce mi se pare interesant la ei este faptul că evoluează destul pe parcurs, și având în vedere că nu sunt personaje principale, nu chiar, asta mi se pare ceva. Dintre ei doi cel mai mult mi-a plăcut Scarlet Witch, asta mai ales datorită a ceea ce putea să facă, deși o să recunosc că am o slăbiciune pentru tot ce se apropie de magie. Bine, știu că nu asta e ceea ce poate ea să facă, dar nu o pot descrie altfel.
Am avut parte de multe surprize în timp ce am văzut filmul, și îmi place că nimic nu e previzibil, până în punctul în care ajunsesem să mă întreb dacă ei chiar vor câștiga lupta la final. De obicei la filmele cu super eroi am certitudinea că vor câștiga, cred că asta e unul din puținele care m-a făcut să-mi pun semnul ăsta de întrebare. În parte pentru că de data asta pericolul nu mai vine din afară, ci pornește chiar de la ei.
Mi se pare interesant de văzut cum Marvel a făcut în așa fel încât toate filmele în care apar acești super-eroi separat să ajungă să se intersecteze, în lipsa unui cuvânt mai bun. Apar aici și unele personaje pe care le știu din filmele individuale, și nu mă refer neapărat la ultimele apărute(Iron Man 3, Captain America 2 etc). Plus că îmi place mereu umorul pe care îl folosește în filme, am sesizat asta la fiecare film de la Iron Man încoace, și e unul din multele lucruri care fac ca filmele lor să îmi placă atât de mult. Cred că am râs de cel puțin cinci ori pe parcurs.
Ca să nu mă mai lungesc, mi-a plăcut extrem de mult. Am avut așteptări destul de mari de la film și nu am fost deloc dezamăgită. Chiar cred că ăsta se poate să-mi fi plăcut un pic mai mult decât primul. Și mă bucur că am putut să-l văd în Imax, e cu totul altfel față de 3D, chiar dacă nu aș ști să explic cum. Recomand!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu