sâmbătă, 30 mai 2015

"Viață dublă la Veneția" de Monica Ramirez

În punctul ăsta deja eram obișnuită cu acțiunea din cărțile autoarei, agenți secreți și tot ce cuprinde subiectul ăsta, dar cartea asta are un cu totul alt subiect. Nu știu de ce tot aveam impresia că ar fi tot ceva cu spioni. Nu este, dar este la fel de interesantă ca și celelalte cărți și pe mine m-a ținut cu sufletul la gură.
Kate Martin este atrasă în Veneția de către niște viziuni ciudate care tot revin, din perioada renascentistă. Fiind la Veneția, ajunge să cumpere un pandantiv cu o piatră foarte prețioasă de la un anticariat, bijuterie care ajunge să îi dea toată viața peste cap. Curând în întâlnește pe Patrick Stone, care nu e străin senzațiilor ciudate de deja-vu pe care le are Kate, iar cei doi se trezesc atrași într-o lume surprinzătoare, trecutul și prezentul părând să coincidă în anumite momente.
Având în vedere că eu tot susțin de câteva luni că m-am plictisit de povești de dragoste, cea din cartea asta chiar mi-a plăcut foarte mult. Nu cred în reîncarnare, dar mereu ajung să cred în poveștile de genul celei din cartea asta, nu aș putea să explic de ce. Poate că aici are un rol și partea aia a mea care se consideră o romantică incurabilă, din când în când, dar îmi plac poveștile de dragoste în care se sfidează foarte multe reguli. Genul ăsta de iubiri îmi încălzesc inima și mă ajută să cred că poate lumea asta nu e chiar așa neagră cum poate părea uneori. Dar să revin la carte.
De Kate mi-a plăcut încă de când am cunoscut-o, iar la final mi-a stat un pic inima, întrebându-mă cum avea să se termine totul. Povestea ei de dragoste cu Patrick, în paralel cu cea din secolul șaisprezece, mi s-a părut foarte frumoasă, mai ales având în vedere modul în care s-a întâmplat să se întâlnească și lucrurile prin care au trecut amândoi. Recunosc că a fost un moment în care și eu am pierdut un pic linia dintre trecut și prezent, așa cum au pățit și personajele, ceea ce mi s-a părut interesant, și a făcut lectura cu atât mai bună pentru mine.
Povestea din trecut cred că mi-a plăcut totuși mai mult decât cea din prezent, deși aici cred că e mai ales vorba despre faptul că lucrurile erau mult mai complicate atunci, iar în prezent nu se mai ține cont de multe lucruri care erau atunci regulă. Cred că mereu mi se va părea mai interesantă o poveste de dragoste într-o perioadă în care mai totul le e potrivnic celor doi, din diverse considerente, majoritatea sociale, face ca totul să fie mai complicat și interesant. Nu că povestea din prezent ar fi fost simplă, nici nu se pune problema. Atunci când multe părți urmăresc același pandantiv, și când ar fi în stare de orice pentru a pune mâna pe el, lucrurile numai simple nu au cum să fie.
Au fost suficiente lucruri care m-au luat prin surprindere în timp ce citeam. Nimic nu e ceea ce pare, personaje care par la început nu prea de încredere ajung să surprindă în mod plăcut, și vice-versa. Nici nu mai știam la ce să mă aștept să se întâmple, exact când aveam impresia că am înțeles care sunt personajele bune și care sunt cele rele, mai aflam câte un amănunt care îmi schimba complet opinia. Asta nu e valabil pentru toate personajele, dar câteva intră în categoria asta.
Ceva ce mi s-a părut interesant a fost că la un moment dat, tot citind despre Veneția și despre clădiri și festivaluri, am ajuns să cred că e un oraș frumos. E interesant pentru mine pentru că am văzut Veneția, chiar dacă am petrecut doar câteva ore acolo, și nu mi-a plăcut, toată apa aia și clădirile care nu arătau foarte bine, mi-au dat o senzație tare ciudată, nu cred că rezistam prea bine dacă ar fi trebuit să stau mai mult acolo decât am făcut-o. Asta ca o tangentă, pentru că nu credeam că m-ar mai putea convinge cineva că Veneția e un oraș așa frumos cum se zice.
O poveste foarte reușită despre iubire și barierele pe care le poate depăși, chiar atunci când pare că nu mai există nicio speranță, și cu acțiunea antrenantă, care ține cu sufletul la gură. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu