duminică, 28 iunie 2015

Plastic memories

Am văzut ultimul episod azi și am sentimente contradictorii când vine vorba de anume-ul ăsta. Pe de o parte, e emoționant, iar relațiile dintre Giftia și oameni mi s-au părut foarte interesante, dar pe de altă parte multe lucruri sunt lăsate complet în aer. 
Povestea are loc într-un viitor în care există așa numitele Giftia, ce sunt roboți cu inteligență artificială, care chiar au sentimente. Giftia pot fi cumpărate de către oamenii care își doresc asta, dar au o viață de nouă ani, după care moment trebuie recuperați de către companie. La departamentul care se ocupă cu asta ajunge angajat Tsukasa, care o va avea ca partener pe Isla.
Ziceam că am sentimente contradictorii. Totuși, voi începe cu părțile bune. Ideea cu Giftia și modul în care a fost folosită mi-a plăcut. Adică, ele sunt luate de către persoane care fie sunt singure, fie au pierdut pe cineva drag, lucruri de genul ăsta, iar ideea asta chiar mi-a plăcut mult. Și era trist să îi vezi despărțindu-se unii de alții. Aceste Giftia având sentimente, se puteau atașa de cei cu care stăteau și vice-versa, iar asta făcea ca despărțirile să fie foarte triste, mai ales că ei știau de la bun început detaliile. Următorul punct de plus este un personaj, anume Michiru. Pare ea genul de persoană care e ușor de enervat, dar adevărul e că îi pasă mult de cei din jur, iar modul în care tot vrea să facă să pară că nu-i pasă e foarte simpatic. Și de Isla mi-a plăcut, așa mai neîndemânatică cum e. Totuși, e bună la ceea ce face și mi-a plăcut evoluția ei pe parcursul celor treisprezece episoade ale anime-ului. Alt personaj care chiar mi-a fost simpatic e Kazuki.
Trecând la părțile negative. Cel mai mult m-a deranjat faptul că sunt multe lucruri interesante care apar pe parcurs care sunt pur și simplu lăsate în aer în favoarea unei povești de dragoste între Tsukasa și Isla. Nu că nu mi-ar fi păsat de ei, dar aș fi vrut să aflu mai multe și despre celelalte lucruri. Nici despre Giftia nu am prea aflat cine știe ce pe parcurs și ăsta era unul din lucrurile care voiam mult să se întâmple.
Ultimele trei episoade, mai puțin finalul propriu-zis, nu mi s-au părut a se ridica la nivelul celorlalte, mai ales ale celor de început. Aveam cu totul alte așteptări de la acest anime, și am rămas un pic dezamăgită la final. Nu extrem de mult, dar nici mulțumită pe deplin nu am fost.
Motivul pentru care aș recomanda acest anime ar fi mai ales pentru mesaj. E un fel de "viața e scurtă și ar trebui să ne bucurăm de ea". Altfel, nu aș zice că e unul din cele mai bune anime-uri pe care le-am văzut de-a lungul timpului. E cumva pe la mijloc în clasament. Per total, nu regret că l-am văzut, a avut un echilibru destul de bun între comedie și lucruri mai triste, iar animația e destul de bună și mi-au plăcut relațiile dintre personaje, chiar dacă pe final relația dintre Tsukasa și Isla m-a lăsat un pic rece. A fost ok în principiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu