duminică, 19 iulie 2015

Atelier de confecționat povești fantastice

Ieri am fost la un eveniment organizat de editura Crux Puplishing, așa cum scrie și în titlu, un atelier de creat povești, ce a fost moderat de către autorul Dan Rădoiu. Nu știam exact la ce să mă aștept, dar titlul și descrierea evenimentului m-au atras, pentru că îmi place tot ce are legătură cu poveștile, cărțile, scriitorii și autorii. 
Am rămas surprinsă de altfel atunci când am descoperit câtă lume se adunase acolo, pentru eveniment. Cred că erau vreo douăzeci de persoane. Să explic un pic ce s-a petrecut la atelier. Autorul Dan Rădoiu a povestit un pic despre modul în care creează el povești, apoi, împreună cu cei prezenți, s-a început construirea unei povești. Mie asta mi-a amintit de ceea ce se făcea pe forumuri acum câțiva ani, când fiecare utilizator adăuga câteva cuvinte, sau o propoziție, iar la final se vedea rezultatul. Nu am găsit o comparație mai bună. Mie una totul mi s-a părut frumos organizat, lumea a fost prietenoasă, dar nu sunt cel mai mare fan al modului ăsta de a crea o poveste, pare un pic haotic, deși trebuie să recunosc că ce a ieșit, povestea în sine, nu a fost chiar lispsită de sens. M-am pierdut prin ea la un moment dat, dar ca și idee de bază nu a fost rea deloc. Ciudată, da, dar altfel a fost foarte ok, cel puțin ce am auzit în cele două ore cât am stat, pentru că nu am putut rămâne până la final.
Dacă ar fi să spun ce mi-a plăcut cel mai mult la modul în care a început să se construiască întreaga poveste, acela ar fi faptul că s-a început de la personaje, apoi s-a trecut la scopul lor în toată lumea aceea imaginară în care trăiau. Mi-a plăcut și faptul că, deși se spusese cam ce vor urmări protagoniștii, accentul s-a pus mai mult pe personaje, modul în care gândesc și motivațiile din spatele acțiunilor lor. Tot pe aici autorul a dat câteva exemple de arhetipuri de personaje, care mi s-au părut foarte interesante. S-a mai spus câte ceva și despre modul în care se construiește o poveste, despre ideea de story in another story, și sunt destul de convinsă că am ratat să menționez ceva. A, da, despre câte detalii e bine să li se ofere cititorilor pe parcurs, să nu fie textul prea încărcat de lucruri necunoscute cititorilor. Și atât îmi vine în minte acum, sper că nu am uitat ceva.
Mie chiar mi s-a părut utilă experiența, chiar ținând cont că nu m-am implicat deloc în tot procesul. Timiditatea mea și frica de a nu spune vreo prostie de față cu atâta lume și-au cam spus cuvântul, dar tot sunt fericită că am fost acolo. Toată experiența mi-a mai dat ceva idei, că și așa duceam lipsă în ultima vreme. Aș mai merge la astfel de evenimente, chit că mă enervează de fiecare dată faptul că nu pot și eu să fiu mai outgoing, dar am speranța asta că dacă voi continua să ies din zona mea de confort, la un moment dat îmi voi mai depăși măcar o parte din timiditate și tot restul. I can only hope.
Aș fi vrut să spun câteva cuvinte despre povestea ce începuse să prindă formă, dar nu cred că aș putea să reproduc. Voi spune doar atât: personajul sconcsului e favoritul meu, cei care au fost acolo știu despre ce vorbesc. În retrospectivă, a fost interesant de urmărit de unde a pornit și cam pe unde a ajuns.
Ca o concluzie, eu v-aș recomanda să mergeți la astfel de evenimente, dacă nu ați mai fost, e un mod plăcut de a petrece timpul liber.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu