miercuri, 29 iulie 2015

Familia Belier

Uite o situație la care nu m-am așteptat: m-am dus să văd filmul ăsta pentru că voiam pur și simplu să văd unul, iar ăsta era singurul care părea ok, iar acum e clar filmul meu preferat! 
Povestea e una destul de simplă. Paula este singura persoană care poate auzi dintr-o familie de surdo-muți, context în care ea funcționează ca un fel de traducător pentru ei, cât și ajutor la fermă. Decide să se înscrie la corul școlii ei, moment în care profesorul ei descoperă că ea are o voce minunată și o încureajează să exerseze, chiar îi oferă o mare oportunitate pentru ea. Problema este că e greu să explice familiei de ce cântatul e așa important pentru ea.
Da, știu că povestea pare foarte simplă, și eu am gândit același lucru, dar este mult mai mult decât povestea fetei care descoperă că are un talent. E și despre persoanele cu handicap, în contextul ăsta cei care sunt surzi, cum îi văd ei pe cei care aud și vice-versa și aș putea continua, dar nu cred că m-aș mai opri. 
Nu cred că aș putea găsi sufieciente cuvinte cu care să laud filmul ăsta. A fost ceva complet neașteptat pentru mine, mai ales că nu auzisem niciodată de el, iar acum sigur îl voi menționa ori de câte ori va fi posibil.
Un lucru pe care vreau neapărat să-l menționez este că actorii au făcut o treabă a-ntâia! Să fii actor mie oricum mi se pare ceva complicat, iar trei dintre ei jucau surdo-muți într-un mod foarte convingător. Pe mine chiar m-ar fi păcălit cu asta. Am tot respectul pentru genul ăsta de oameni.
Încă un aspect care mi-a plăcut mult la acest film au fost melodiile alese. Paula fiind într-un cor, eu m-am așteptat să fie și câtece pe acolo, și nu am fost dezamăgită. Ca să nu mai zic că Paula(sau în cazul ăsta actrița) are o voce superbă! Și, da, chiar ea cântă, am căutat pe youtube și am găsit multe piese cântate de ea. Inclusiv din film, ceea ce m-a făcut extrem de fericită, le ascult pe repeat de câteva ore bune.
Totuși, deși personajele au problemele pe care le au, aș zice că filmul este și comedie. M-am trezit râzând în hohote de multe ori pe parcurs, are glume foarte bune și unele chiar subtile, am rata vreo două. A fost într-un fel distractiv să îi vezi interacționând între ei, ca și fețele uimite ale celor care abia aflau că familai Paulei are asemenea probleme. Iar familia ei mi s-a părut foarte simpatică, foarte veseli, în ciuda greutăților datorate handicapului. Mi-a plăcut mult asta.
Dar nu totul este roz și sunt momente emoționante pe parcurs, mai ales spre final. Cred de asemenea că totul a fost realist, chiar dacă eu nu am fost de acord și nu am înțeles complet unele dintre reacțiile părinților Paulei, legat de decizia ei de a își încerca norocul la un concurs pentru o școală la Paris. Deși bănuiesc că nici familia ei nu era pregătită pentru un copil care e diferit de ei. În fine, asta e o discuție lungă, dar mi-a plăcut cum au evoluat lucrurile în interiorul familiei lor până la final.
Și cred că asta e prima dată când mi se întâmplă să îmi dea lacrimile la o piesă. Au mai fost cântece care să mă emoționeze, dar nu cred că am mai plâns la unul până acum. Finalul a fost foarte frumos, mi-a plăcut foarte, foarte mult!
Îl recomand tuturor, chiar merită!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu