duminică, 13 septembrie 2015

"A storm of swords(A song of ice and fire #3)" de George R.R. Martin

Ăăăăh, nici nu mai știu de unde să încep să vorbesc despre cărțile din această serie. Dar zău dacă nu devin tot mai fucked-up cu fiecare volum, scuzați-mi limbajul. Mi-e și un pic frică să aflu ce se va întâmpla mai departe, dar am celelalte două volume, deci voi continua seria la un moment dat. Momentan însă am nevoie de o pauză.
Primul lucru pe care trebuie să îl spun: cred că volumul ăsta are cel mai ciudat sfârșit pe care l-am citit până acum. Exact când credeam că nu poate deveni mai ciudat de atât, Martin mi-a demonstrat că nu am dreptate. Acum nu pot decât să mă întreb unde va duce toată chestia, că am aflat că aici totul are un motiv, chiar dacă cititorii îl află mult mai târziu.
O să încerc acum să fiu mai puțin vagă, deși nu știu cât îmi va reuși, pentru că e atât de ușor să dai spoilere cu cărțile astea, se întâmplă atât de mult chestii.
Eu am ediția volumului ăsta care e împărțită în două, și cred că a doua parte mi-a plăcut mai mult decât prima, e mai interesantă, se întâmplă mai multe lucruri, majoritatea șocante, dar măcar am mai aflat câteva adevăruri despre evenimente petrecute de-a lungul seriei. Și nu mai sunt atât de supărată pe Martin după o anume moarte ce se petrece în volumul de față, care de altfel m-a făcut să zâmbesc. În sfârșit am scăpat de un personaj care mă scotea din sărite.
Dar hai să vorbim despre personaje. Tyrion și Jon sunt în continuare bătuți de soartă într-un mare fel. Serios, ăștia doi nu au parte de o pauză binemeritată, dau din lac în puț. Totuși, nu toate capitolele lui Jon mi s-au părut interesante, unele chiar m-au plictisit, ceea ce nu pot spune despre cele ale lui Tyrion, omul mi se pare absolut genial!
Alte puncte de vedere care nu sunt neapărat cele mai interesante pentru mine au fost cele ale lui Bran și Davos. Mai ales capitolele lui Bran mi s-au părut așa plictisitoare și un pic enervante, pentru că în tot volumul nu se întâmplă decât un singur lucru mai interesant cu el și și acela trece repede. Capitolele lui Davos măcar mai prezentau ce plănuiau Stanis și Melisandre. Apropo de Melisandre, femeia e creepy rău, și din păcate nu cred că va muri prea curând.
Cu Sansa sunt un pic în dubii, pentru că sunt momente foarte interesante în capitolele ei, mai ales în partea a doua a volumului. Dar începe să îmi fie tare milă de săraca fată, nici ea nu are prea mult noroc. Iar Catelyn a ajuns să mă cam enerveze, o înțeleg până la un punct, dar după... femeia asta nu ar trebui lăsată nesupravegheată, zău.
Alte puncte de vedere din volumul ăsta, noi introduse, sunt cele ale lui Sam și Jaime. Mi s-a părut foarte interesant că a fost introdus și Jaime printre personajele care vorbesc în serie, chiar aflăm niște lucruri interesante atât despre el cât și despre Cercei. Iar capitolele lui m-au făcut din nou să realizez că în lumea lui Martin nimeni nu e complet rău sau complet bun. Nu poți să spui despre un personaj că e pozitiv sau negativ. Ceea ce face cu atât mai greu alegerea unor favoriți, dar ăsta e unul din lucrurile pe care le apreciez cel mai mult la seria asta. Despre Sam nu pot spune prea multe, încă nu m-am hotărât dacă îmi plac capitolele lui sau nu.
Daenerys începe încet-încet să își facă rost de o armată, pentru a ajunge în sfârșit să aibă o șansă în războiul din care nu face încă parte. Totuși, tot nu pot să spun că partea ei de poveste e foarte interesantă și încep să cred că nu va ajunge prea curând în Westeros, ceea ce e foarte enervant.
Arya încă îmi place mult. Ajunge în niște situații foarte ciudate, din care trebuie cumva să iasă, iar povestea ei mi se pare foarte încâlcită, dar nu mă plictisesc niciodată de ea. Totuși, mi se pare că suprviețuitorii casei Stark nu se vor mai întlni niciodată unii cu alții, din păcate. Dar trebuie să citesc volumele următoare pentru a afla dacă asta va fi adevărat sau nu. Și de asemenea dacă vreunul din ei va mai fi viu la finalul seriei.
Nu am nici cea mai vagă idee încotro se îndreaptă întreaga poveste, dar cred că va deveni din ce în ce mai complicat, având în vedere tot ce s-a petrecut în aceste trei voulme.

"Love's not always wise, I've learned. It can lead us to great folly, but we follow our hearts... wherever they take us."

"The greatest fools are ofttimes more clever than the men who laugh at them."

"My queen, all you say is true. Rhaegar fought valiantly, Rhaegar fought nobly, Rhaegar fought honorably. And Rhaegar died."

"Remember Old Nan's stories Bran. Remember the way she told them, the sound of her voice. So long as you do that, part of her will always be alive in you."

"Old stories are like old friends, she used to say. You have to visit them from time to time."

"Sometimes I think everyone is just pretending to be brave, and none of us really are. Maybe pretending is how you get brave."

"When your enemies defy you, you must serve them steel and fire. When they go to their knees, however, you must help them back to their feet. Elsewise no man will ever bend the knee to you. And any man who must say 'I am the king' is no true king at all."

"Explain to me why it is more noble to kill ten thousand men in battle than a dozen at a dinner."

"Always keep your foes confused. If they are never certain who you are or what you want, they cannot know what you are like to do next. Sometimes the best way to baffle them is to make moves that have no purpose, or even seem to work against you. Remember that when you come to play the game."
"What... what game?"
"The only game. The game of thrones."

"Every man wants something. And when you know what a man wants you know who he is, and how to move him."

It all goes back and back, Tyrion thought, to our mothers and fathers and theirs before them. We are puppets dancing on the strings of those who came before us, and one day our children will take up our strings and dance in our steads.

I've lost a hand, a father, a son, a sister, and a lover and soon enough I will lose a brother. And yet they keep telling me House Lannister won this war.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu