sâmbătă, 3 octombrie 2015

Atelier de confecționat povești fantastice #3

Am ratat a doua întâlnire a acestui atelier, dar am ajuns la a treia întâlnire și trebuie să spun că mă bucur că am făcut-o. Hm, poate că îmi voi depăși timiditatea până la urmă... fingers crossed.
Revenind la subiect, cred că atelierul acesta devine din ce în ce mai interesant și întâlnirea asta mi s-a părut mai bună decât precedenta la care am fost. De data aceasta scheletul poveștii a apărut mai repede, și a avut și o temă ceva mai serioasă, și parcă creatul întregului schelet, de la personaje la plot-ul poveștii, a fost mai simplu de realizat și cred că la final a ieșit ceea ce ar putea fi o poveste foarte interesantă. Eu cel puțin știu că aș citi-o dacă cineva ar pune-o pe hârtie.
Povestea aceasta e mai ancorată în realitate, spre deosebire de celelalte două, urmărind două personaje... și un cadavru. Ajung imediat și acolo.
Primul personaj creat a fost Seraphina, o tânără de 19 ani, cu o șuviță albă în păr, care trăiește într-un bordei de la marginea unui sat, sau păduri, nu mai țin minte exact partea asta. Printre hobby-urile ei se numără colecționarea plantelor în ghiveci, cititul și are o pisică care îi ține companie. Ea a trebuit să preia activitatea răposatei ei mame, aceea de a îmbălsăma morții. Ziceam că e o povestea ceva mai ancorată în realitate față de celelalte, dar și asta are un twist. În lumea asta, oamenii se tem de moarte, iar doar femeile pot îmbălsăma morții, Seraphina fiind singura din sat care are această îndeletnicire. Din acest motiv sătenii se tem de ea, iar morții sunt lăsați la o distanță de locuința ei, ea trebuind apoi să îi aducă înăuntru pentru ritual. În punctul ăsta se discutase despre o scenă în care ea face asta, pe o vreme furtunoasă, dar nu o să mă bag acolo.
Totul este destul de monoton în viața ei, până când într-o zi îi bate la ușă domnul Corbu. El este un personaj care vine dintr-un mediu mult mai înstărit decât Seraphina, are 42 de ani, cu imaginație bogată, care tinde să mintă un pic, genul ăla de white lies. Înalt, solid și atletic, ciacâr, un ochi verde și unul negru, și câteva cicatrici pe față. Corbu vine la Seraphina deoarece crede că a văzut tot ce se poate vedea în viață, trecuse prin toate și vrea să moară. Și dorește ca Seraphina să îl îmbălsămeze... asta deși el de fapt nu e mort.
Ziceam mai devreme de un cadavru. Este vorba despre cadavrul unei femei din sat, de care Seraphina se ocupa atunci când Corbu i-a bătut la ușă, tanti Maria, care a murit de ceva atac cerebral/de inimă la vârsta de 56 de ani.
Mai departe de punctul ăsta nu pot povesti, deoarece aici s-au pus în scenă câteva scenete cu discuția dintre Corbu și Seraphina în momentul în care i-a apărut la ușă pentru cererea de îmbălsămare. Dacă nu mă înșală memoria au fost trei în total, câțiva din cei prezenți oferindu-se să joace rolul celor trei personaje. Da, inclusiv a moartei tanti Maria. Cred că asta a fost una din părțile mele preferate din întâlnire, am ascultat niște dialoguri absolut geniale! Și tot aici a fost momentul în care s-a ajuns la concluzia că întâlnirile astea au nevoie de un cameraman.
Nu țin minte când a fost ultima dată când m-am distrat atât de tare, sau când nu m-am simțit complet awkward într-un grup mai mare de persoane. Chiar mă bucur că am decis să mai merg, și abia aștept următoarea întâlnire!
Cred că ce îmi place cel mai mult la atelierul ăsta e că atmosfera e chill, scopul e ca toți să se simtă bine și la final ies niște povești destul de interesante, cred eu. Looking forward to the next one.

Un comentariu:

  1. ce tare este atelierul de creatie. Imi place povetea care v-a iesit si mi-ar placea sa o citesc daca ar fi pusa pe hartie.

    RăspundețiȘtergere