miercuri, 7 octombrie 2015

"Zeii pedepselor cerești" de Jennifer Cody Epstein

După câteva ore în care m-am tot gândit cum să scriu recenzia asta, am ajuns la concluzia că mai bine mă apuc și văd eu ce o ieși. Ceea ce mi se pare că face dificilă recenzia asta e faptul că romanul e despre al doilea război mondial, iar subiectul mi se pare deprimant în general, motiv pentru care mereu sunt surprinsă când romanele cu un asemenea subiect îmi plac mult.
Cartea de față, așa cum am zis și mai sus, are ca subiect al doilea război mondial. Povestea urmărește mai multe personaje, destul de variate, înainte, în timpul, și după ce războiul i-a sfârșit, prezentând modul în care viețile lor se schimbă radical din cauza acestui eveniment.
Primul lucru care mi-a plăcut la cartea asta a fost faptul că se concentrează mai mult pe viețile individuale ale personajelor decât pe război în sine. Vedem lucrurile și din perspectiva unor soldați, al unor oameni obișnuiți, dar și al anumitor persoane care sunt implicate cumva în armată, chiar dacă mai indirect față de cei care poată luptele.
Trebuie totuși să recunosc că a fost un moment în care m-am gândit că nu mi-am ales bine cartea. Deși descrierile despre războiul propriu-zis nu sunt foarte multe, doar citind despre viețile unor persoane care nu sunt implicate în război, dar care ajung victime ale lui... m-au cam deprimat. Ăsta e unul din motivele pentru care evit genul ăsta de romane, mai ales că nu sunt greu de impresionat, iar cele două războaie mi se par pur și simplu oribile. Și totuși nu am putut să nu termin cartea asta. E într-un fel și ciudat să spun că mi-a plăcut, pentru că e totuși destul de tristă. Nu există niciun final fericit după război, nici măcar pentru cei care sunt considerați învingători la final.
Trecând la personaje, mi-a plăcut că a ajuns să îmi pese de toate, indiferent de care parte a războiului s-ar fi aflat. Și ăsta e un alt punct forte al cărții: prezintă ambele părți și evenimentele prin care trec, și e imposibil să iei partea cuiva, nu poți spune că unii sunt mai buni decât ceilalți. Ceea ce eu cred că e adevărat.
Mi-a plăcut și faptul că viețile personajelor urmărite s-au intersectat în anumite momente ale cărții, uneori direct, alteori indirect. Nu s-au întâlnit unii cu alții neapărat, dar există momente în care ceea ce se întâmplă e cumva ironic, într-un mod trist.
Nu știu ce să mai zic. Cred că e o carte reușită și aș recomanda-o, dacă citiți genul ăsta de cărți. Eu una acum știu sigur că aș vrea să mai citesc romane ale autoarei, dacă voi reuși să mai fac rost de ele în viitor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu