duminică, 6 decembrie 2015

"Ozz" de Ștefana Czeller

Primul meu gând după ce am terminat cartea asta, pe la doișpe jumate noaptea, a fost ceva de genul: what did I just read? Încep să fiu tot mai convinsă că autorii români au idei mai bizare decât cei din afară, și nu o zic în sensul rău, dar trebuia să o spun.
În orașul Ozz, detectivul particular H.L. Simons este angajat pentru a găsi o fată care se presupune că a fugit de acasă, dar află că de fapt aceasta se înhăitase cu vampirii din oraș, iar de aici, în încercarea lui de a afla mai multe, ajunge să fie forțat în a se supune lor, iar de aici ajunge să aibă tot felul de probleme. Plus că vampirii și răpitorul fetei nu vor fi singurele lui probleme. Mai apar și niște tipi care vor să îi distrugă pe vampiri și încearcă să îl convingă să îi ajute.
Primul lucru care m-a atras la cartea asta a fost titlul și faptul că pe spate scrie ceva despre Oz, povestea cu Dorothy si compania, pe care cred că am citit-o când eram copil. Nu m-am așteptat să fie retelling, și nu a fost, dar au existat pe parcurs referințe la poveste, ceea ce mi s-a părut foarte interesant. Al doilea lucru care m-a determinat să continui să citesc a fost faptul că în lumea asta, în orașul ăsta mai exact, există vampiri. Nu știu de ce, dar ideea asta în sine mi s-a părut foarte tare. Și ideea unei povești thriller în mijlocul unei lumi a vampirilor, și a unor entități care să vrea să îi elimine, pur și simplu m-a atras imediat. Mai ales că nu cred că am mai citit ceva asemănător până acum.
Încă de la început, totul pare să fie destul de întortocheat, în sensul că povestea pornește cumva exact din punctul în care te-ai aștepta mai puțin, iar abia apoi încep să apară explicațiile referitoare la de ce s-a ajuns acolo și să se formeze un plan pentru a rezolva întregul mister al fetei răpite. Dar problemele nu se opresc aici, ar fi fost prea simplu, și se mai adaugă și grupul care vrea să îl convingă pe H.L. să își trădeze stăpânul, anume pe Julien. Pentru că o poveste despre o posibilă crimă într-o lume a vampirilor nu era destul de complicată. Și să nu mă înțelegeți greșit, nu mă plâng. Mai ales că așa lucrurile nu pot deveni decât mai complicate și mai interesante pentru cititor, asta dacă nu vă pierdeți în genul ăsta de povești. Mie una mi s-a părut o poveste intrigantă, cu atât mai mult cu cât la un moment dat devine foarte greu să alegi între cine e bun și cine e rău în povestea asta, în afară de răpitorul de la început evident, și chestia asta mie mi-a plăcut foarte mult. Pentru că într-un fel am înțeles și punctul de vedere al vampirilor, cât și pe cel al celor care încercau să îi elimine, și cu cât afli mai multe cu atât e mai dificil să alegi un favorit, iar eu găsesc genul ăsta de situații mult mai interesant de urmărit.
Revenind la vampiri, mi s-a părut interesant modul în care autoarea i-a prezentat, nu sunt doar niște monștri care beau sânge, nu chiar, ci fac și niște lucruri pozitive pentru oraș. Și au tot sistemul ăsta al lor, care pare să funcționeze destul de bine, asta până când intră și H.L. în ecuație, moment în care anumite aspecte nu mai merg chiar la fel. Pentru că H.L. e un tip destul de încăpățânat, cu niște idei un pic preconcepute despre vampiri, iar când e prins fără voia lui în lumea asta... ei bine, se ajunge la niște situații destul de distractive. Mai ales pentru că relația dintre el și Julien o pornește cu stângul de la început, iar apariția lui Kat și felul în care ea încearcă să îl ajute doar complică și mai mult întreaga situație. Trebuie să recunosc că tot dute-vino-ul dintre ăștia trei m-a distrat destul de tare, cu tot cu unele violențe care apar din când în când. Dar nimc exagerat totuși.
Și că tot ziceam de personaje mai devreme, majoritatea sunt destul de ușor de plăcut, chiar Julien și Marcel, care nu sunt chiar cei mai drăguți doi tipi din lume, dar am înțeles destul de repede de ce sunt așa, iar după aceea au fost interesant de urmărit. H.L. a avut vreo două momente când m-a enervat, dar în rest e un personaj destul de simpatic, și cu un simț al umorului care nu îl ajută prea mult, dar care e foarte distractiv de urmărit prin poveste. Iar Julien m-a surprins de câteva ori, în sensul bun.
Acum, ar fi o singură chestie care m-a sâcâit un pic la romanul ăsta, un lucru care se întâmplă la final. Nu că nu m-aș fi bucurat pentru Julien și H.L., dar, nu știu, parcă prea s-a potrivit la fix tot finalul ăla. Aș fi zis că prea e roz, dar nu e nimic roz la cartea asta, deci o las așa. Și povestea romantică m-a cam lăsat rece, dar eram atât de prinsă în povestea principală, și toate celelalte sub-plot-uri, încât nu mă interesa nimic altceva.
Per total, e o carte care mie mi-a plăcut și o recomand, dacă sună ca ceva ce v-ar plăcea, pentru că e ceva ce nu cred că e pentru toată lumea, dar poate îi dați o șansă?

2 comentarii:

  1. Acum trebuie să am și să citesc cartea asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că te-am convins și chiar sper să îți placă! :D

      Ștergere