sâmbătă, 26 decembrie 2015

"Silmarillion" de J.R.R. Tolkien

M-am ferit de cartea asta, cred, un an întreg. Pentru că trilogia Stăpânul inlelor mi s-a părut totuși greu de citit, atât de mult pe cât mi-a plăcut, acțiunea din cartea de față având loc înainte de evenimentele cu Frodo și compania, am fost intimidată de ea. Mai ales că am citit multe recenzii pe Goodreads în care se spunea că e de fapt o carte de istorie a Middle Earth. Dar până la urmă am avut starea de spirit necesară pentru a o începe, iar acum se numără printre cărțile mele preferate!
Sunt de acord cu recenziile pe care le-am citit, asta este de fapt un fel de istorie a Middle Earth, de la începuturile lumii și până la distrugerea Inelelor Puterii din LOTR. Primele câteva capitole sunt ceva mai dificil de citit, au rezonanța unei lecții de istorie. Nu e plictisitor neapărat, e foarte interesant în sine, dar un pic dificil de parcurs. Însă după ce se ajunge la partea numită Quenta Silmarillion povestea începe să devină mai ușor de parcurs, iar pentru mine acela a fost momentul în care m-a prins și aș fi putut citi în continuu dacă nu ar fi trebuit să dorm sau dacă perioada asta nu ar fi fost un pic mai agitată pentru mine. Aș fi tentată să zic că seamănă cu stilul din LOTR, dar nu cred că e complet adevărat, pentru că această carte mi-a luat mult mai puțin timp pentru a o termina decât oricare dintre volumele trilogiei mai sus menționate. Ceea ce m-a uimit, pentru că acest volum umărește atât de multe personaje, pe o perioadă de sute de ani, încât sunt surprinsă că nu m-am pierdut foarte tare printre tot ce se întâmpla. 
Un lucru pe care trebuie să îl spun este că aici sunt cumva adunate la un loc mai multe povești separate, dar ordonate de așa natură încât la final se poate spune că a existat un fir narativ. Am citit că poveștile au fost legate de către fiul lui Tolkien, și trebuie să spun că mă bucur. Este o poveste de-a dreptul fascinantă, iar faptul că un om a avut atât de multă imaginație încât să creeze un univers atât de complex... uau! 
Mi-a plăcut foarte mult să urmăresc povestea chiar de la începuturi și până la ceea ce știam din trilogie. Mi-a plăcut să îi urmăresc pe Valari construind lucruri minunate, chiar dacă Melkor nu avea deloc de gând să le dea pace, și modul în care ei reacționau la ceea ce se petrecea. Mi-a plăcut și să descopăr cum au apărut elfii și mai apoi oamenii și despre tot ceea ce au făcut ei, și cum au apărut și dispărut regate și persoane de pe Pământul de Mijloc. Primul război din perioada aceea a fost mai dur decât m-aș fi așteptat. Păcat însă că lucrurile nu s-au terminat acolo.
Poveștile care mi-au rămas în minte cel mai mult după ce am terminat de citit au fost ale creării Silmarillilor și ce s-a întâmplat cu ei, despre Feanor și fii lui, a ceea ce au jurat ei, care mai apoi le-a adus numai necazuri, ceea ce e trist, pentru că totul a pornit de la niște intenții cât se poate de bune, dar au fost orbiți de egoism și de dorința de a avea putere pentru ei. După aceea a fost foarte interesant de urmărit cum s-au format diverse regate și cum au continuat ele să existe, cu moștenitori și toate lucrurile care s-au petrecut în acele vremuri. 
Printre poveștile care mi-au frânt pur și simplu inima sunt cea despre copiii lui Hurin(acum vreau să citesc și cartea aceea, unde presupun că sunt mai multe detalii) și cea despre Beren și Luthien. Amândouă sunt atât de triste și pare atât de nedrept ceea ce li se întâmplă personajelor încât mi-au dat lacrimile la finalul fiecăreia dintre ele. Mai ales povestea lui Beren și Luthien mi s-a părut atât de frumoasă și de tristă în același timp, fiind și o poveste de dragoste la mijloc. Dintre toate, astea două m-au impresionat cel mai mult. 
De altfel, pe parcurs multe personaje au ajuns să îmi fie foate simpatice, asta deși eram conșitentă că vor dispărea la un moment dat, cum povestea în sine nu urmărește un personaj anume și aventurile lui, ci creează o întreagă mitologie și istorie. Și totul pare atât de real la un moment dat! 
O să mă opresc aici, pentru că aș putea vorbi ore în șir despre cartea asta și ce se petrece în ea, dar nu vreau să spun prea multe. Totuși, dacă vreți să începeți să citiți Tolkien, nu cred că ăsta e cel mai bun loc. Teoretic asta e prima carte din punct de vedere cronologic, dar cred că e mai bine să o citiți după o altă carte de Tolkien. Eu cred că cel mai bine ar fi să începeți cu Hobbitul, apoi LOTR și, dacă vă place mult universul creat de autor, citiți și asta. 

2 comentarii:

  1. Sincer, Silmarillion este motivul numărul 1 pentru care vreau să citesc și restul cărților lui Tolkien, iar acum că mi-ai dat și o direcție (în sfârșit, știu și eu cu ce să încep!), ar cam trebui să încerc măcar să intru și eu în lumea asta fantastică. Oricum, sunt foarte convinsă că trebuie să citesc și eu cartea asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că am putut fi de ajutor și sper să îți placă cărțile lui Tolkien. Eu sunt hotărâtă să citesc tot ce a scris, în timp. Nu sunt cele mai ușor de citit cărți, dar merită!

      Ștergere