sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Janurary wrap-up






Dacă tot e asta ultima zi a lui ianuarie, m-am gândit că aș putea posta asta, cum oricum nu am nicio șansă să mai termin o carte azi. Se vede că asta a fost lună de sesiune... Mai am 3 examene, abia aștept să se termine și să nu mai trebuiască să învăț, că deja nu mai suport. Și nu ar fi pentru că nu m-aș fi obișnuit cu sesiunile până acum, dar de data asta am avut de dat 7 examene, ceea ce a fost mai nașpa decât mi-am închipuit. Motiv pentru care nu am prea mai postat pe blog. Adică, aș fi putut, am niște postări scrise, dar pur și simplu nu am mai avut chef să stau și de blog. Dar mai am un pic și gata cu examenele, yay.
Oricum, am terminat circa 2 cărți în ianuarie, dintre care una avea 80 de pagini. Mda..


1) Elisabeth - Empress of Austria de Karl Tschuppik
A fost interesantă, dar s-a trecut prea repede prin evenimente pentru gustul meu, în anumite părți. Totuși, anumite lucruri din ea mi-au plăcut destul de mult.
Stele: 3/5
Recenzia mea.




2) Balanța puterii de Monica Ramirez
A treia carte din seria Alina Marinescu. Devine din ce în ce mai bună, serios. Și nu știu despre câte serii am spus asta de-a lungul timpului. Toată povestea a luat-o într-o direcție la care nu m-aș fi așteptat, dar îmi place mult direcția asta.
Stele: 5/5
Recenzia mea.



Și asta e tot. Asta e de departe luna în care am citit cel mai puțin, dar mă rog. Aș fi putut citi seara, dar numai de asta nu-mi ardea. În schimb, mă jucam sims pe telefon, pentru că am descoperit că există și așa ceva, and it's really fun.
Momentan citesc Pădurea norvegiană de Haruki Murakami, sunt pe la jumătate, și până acum chiar îmi place. Devine din ce în ce mai interesantă, și mi-am găsit personajul favorit, sper să nu se schimbe până la final, doar pentru că chiar îmi place mult personajul ăsta. O să o termin cu siguranță după sesiune, asta dacă nu mă pun serios pe ea într-o zi cu examen, pentru că ziua cu examen e ziua în care eu nu mai învăț, văd eu ce se mai întâmplă.

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

"Balanța puterii(Alina Marinescu #3)" de Monica Ramirez

În punctul ăsta trebuie să recunosc că sunt fericită că am început să citesc seria asta când pe piață există cinci din cele șase volume.
Acțiunea în volumul ăsta e ceva mai diferită față de primele două. Aici Elite își concentrează întreaga atenție pe un singur inamic, anume Al'Qaeda. Ce a amuzant, într-un fel, e că Elite se intersectează cu CIA, pentru că cele două organizații urmăresc același inamic, și ajung să colaboreze.
A fost distractiv să urmăresc cum cei din CIA încercau să își dea seama cine e Alina de fapt, la început. Adică, eu știam că nu aveau cum să o găsească prin baze de date și tot dădeau de dead ends și erau frustrați, a fost foarte distractivă partea aia. Iar după ce s-au înțeles unii cu alții și au decis să colaboreze, totul a devenit mult mai interesant. Pentru că urmăream atât Elite, cât și CIA, nu tot timpul în aceleași misiuni, iar cele două organizații fac lucrurile diferit, mi-a plăcut partea asta. Bine, cel mai interesant mi s-a părut când lucrau împreună, pentru că na, fiecare e obișnuit cumva altfel, iar acum s-au trezit lucrând în aceeași echipă. Dar s-au împăcat bine în cele din urmă, și cred că toată povestea a fost mult mai interesantă așa, cu două organizații anti-teroriste, urmărind aceeași persoană.
Plus că au loc tot felul de întâmplări la care nu m-aș fi așteptat nici în ruptul capului, și aflăm secrete despre unele personaje, cu precădere cei din CIA, dar tot a fost interesant. Mai ales că secretele alea au cauzat multe probleme și pentru Elite.
Dar cel mai tare mi s-a părut modul în care în cartea asta ai practic multe personaje, și bune și mai puțin bune, care se intersectează în moduri complet neașteptate, și exact când crezi că nu vei mai întâlni un anume personaj, el apare din nou pentru a da anumite informații, și toți sunt prinși cumva în plasa asta, cu Al'Qaeda cumva în mijloc. Știu că nu explic bine, dar ideea e că totul se leagă la final, și personajele care apar pe parcurs au legătură cu scopul final al poveștii din volumul ăsta. Ce vreau să zic e că nimic nu e introdus doar de dragul de a crea probleme, toate sunt legate foarte bine.
Să trecem la personaje, pentru că eu cred că ele sunt ceea ce fac cărțile astea atât de interesante. Nu cred că ar fi la fel fără ele. În primul rând, Alina. Îmi place din ce în ce mai mult personajul ăsta. O vedem complet fără Alex, și cred că abia acum încep să îmi dau seama cât de dură e și cât de multe poate face de una singură. Sigur, am văzut asta și în celelalte volume, dar parcă aici a fost mult mai evident, pentru că face câteva chestii de una singură, în niște situații pentru care nu are un profil al misiunii și se descurcă destul de bine, în situația dată. Celălalt personaj care devine central în povestea asta e Marius, agent CIA, de care Alina se îndrăgostește. Am sentimente contradictorii când vine vorba de el. E adevărat că până la final a ajuns să-mi placă și mi-a păsat dacă murea sau nu, chiar voiam să supraviețuiască. Dar nu mi-a plăcut suficient de el cât să îmi placă să îl văd îndrăgostit de Alina. Da, e foarte interesant tipul și toate cele, dar... Alex. Îmi e dor de Alex și îmi e dor de Ford. Oricum, Alex e mai interesant decât Marius, în mintea mea.
Dar mă bucur că i-am reîntâlnit pe Vallis și Jason și chiar și Brett. Brett chiar începe să-mi devină mai simpatic, nu pot explica de ce, dar mi-a plăcut mai mult de el în volumul ăsta decât în primele două. E tot el, dar parcă cumva mai diferit, în sensul bun.
Dintre personajele noi introduse, cel mai mult mi-a plăcut Kosmas, și nu intru în detalii, pentru că nu vreau să zic prea multe, dar mi-a plăcut atât de mult de el! Alte personaje care mi-au rămas în minte sunt Webb, Oliver și Theon, mai ales cel din urmă. Poate va apărea și prin volumele viitoare, cine știe? Omul știe lucruri interesante.
Nu sunt cel mai mare fan al seriilor, în general, dar sunt câteva situații în care mă bucur că o carte face parte dintr-o serie, și că voi putea să mai citesc despre personaje și lucrurile prin care trec, iar asta e una din acele situații.

- Sunt lucruri pentru care merită să trăiești, lucruri pentru care merită să mori și lucruri pentru care merită să lupți. Șmecheria constă în cum reușești să le identifici.

- În viața noastră nu există finaluri fericite. Doar finaluri.

- Sloganul nostru pe aici e: Intră, dar lasă-ți toate speranțele la intrare. Bine-ai venit la Elite.
- Cine-a spus c-aș mai avea vreo speranță?
- Înseamnă că ești de-al casei.

Acum înțelegea că cea mai mare dragoste nu era să iubești pe cineva pentru ceea ce era, ci tocmai în ciuda a ceea ce era.

miercuri, 21 ianuarie 2015

Leapșă: Ultimate book tag

Mulțumesc Sara pentru leapșă :D 

1. Ți se face rău dacă citești în mașină?
În general, nu. Doar că prefer să evit asta, pentru că și așa nu am cei mai grozavi ochi(sunt mioapă), mai bine nu îi forțez în moduri care știu că nu sunt recomandate.
2. Stilul cărui autor ți se pare unic și de ce?
Haruki Murakami, pentru că poveștile lui nu au chiar o acțiune propriu-zisă, dar nu mă plictisesc niciodată citindu-i cărțile. Cred că e nevoie de talent să scrii ceva în care nu se întâmplă mare lucru, dar care să țină cititorul interesat, mai ales că eu mă și plictisesc relativ repede.
3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive.
Harry Potter. Deși zău dacă înțeleg de ce lumea tot ține să le compare pe astea două. Sunt serii care nu au nicio legătură una cu alta. But oh well. Motive, păi doar unul pentru mine: magia e unul din lucrurile mele favorite, plus că Harry Potter înseamnă mult pentru mine, pentru că s-a întâmplat să citesc cărțile într-o perioadă nu tocmai veselă pentru mine și m-au ajutat destul de mult. Știu cum sună, dar e adevărat.
4. Cari după tine o geantă cu cărți? Dacă da, ce e în ea în afară de cărți?
Car o geantă, mai ales în timpul facultății. Acum e un ghiozdan, unul mic, dar îmi place muuult. De regulă, umblu după mine cu cartea pe care o citesc la momentul acela. În ghiozdan altfel nu e mare lucru. Am așa: un caiet studențesc(da, unul singur), vreo două pixuri, un carnețel în care notez diverse lucruri, de obicei despre proiecte și punctaje pentru materii, mai am un carnețel mai mic, cu care încă nu știu ce să fac, dar mi l-a dat mama și e adorabil, buletinul, legitimația de la facultate și cea pentru reducere la transportul în comun, și uneori foi albe, șervețele umede, strugurelul recomandat de doctor, un glos și cam atât.
5. Miroși cărți?
Nu chiar. Adică, îmi place cum miros cărțile noi, dar nu pot zice că altfel mă interesează mirosul cărților.
6. Cărți cu sau fără ilustrații?
A trecut ceva timp de când am citit ultima dată o carte cu ilustrații. Nu am nimic împotriva lor, doar că nu prea dau peste ele în general.
7. Ce carte ai iubit în timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai târziu că nu e chiar atât de grozavă?
Uhm, Twilight e cazul care îmi vine mereu în minte. Am avut o mică/mare obsesie cu cărțile alea prin clasa a noua, dar acum încep să-mi dau seama că nu sunt chiar așa grozave pe cât mi s-au părut mie atunci. Nu regret că le-am citit, mai ales că a fost una din seriile care m-au făcut să îmi doresc să citesc mai mult, dar acum nu le-aș mai recomanda.
8. Ai vreo poveste din copilăria ta care include cărți?
Mai multe. Știu că mereu rugam pe cineva să-mi citească Albă ca zăpada, și mai știu cât de încântată am fost când aproape am învățat tot alfabetul în clasa I și am încercat să citesc singură Frumoasa și bestia(nu mai știu dacă am și terminat-o). Totuși, mult timp după aceea cititul nu a fost un hobby pentru mine.
9. Cea mai subțire carte a ta?
Cea despre Sissi pe care am cumpărat-o de la Godollo. Are 80 de pagini. E cea mai subțire pe care o am în bibliotecă în prezent.
10. Scrii la fel de bine precum citești? Te vezi în viitor scriind și publicând o carte?
Urăsc întrebarea, pentru că eu sunt cel mai dur critic al meu. Dar voi încerca să fiu realistă aici. Eu scriu de pe la 16 ani, și cred că am făcut mari progrese de atunci. Adică, am mai deschis documentele cu primele chestii pe care le-am scris și... nu am rezistat mult. Cred că mă descurc mult mai bine acum, deși de cele mai multe ori nu prea îmi dau seama ce fac. I swear my stories have a mind of their own. 
Sincer, eu sunt mândră de ceea ce scriu, în majoritatea timpului, adică sunt chestii ieșite din capul meu, sunt ideile mele și reușesc să le pun pe hârtie într-o ordine coerentă. Cred că mă descurc. Nu vreau să renunț la scris, în principiu pentru că mă ajută să mă relaxez și mă face fericită. Cât despre publicat, da, am și dorința asta. Acum, dacă va deveni realitate sau nu, rămâne de văzut. I'm ok either way really.
11. Când ai devenit pasionat/ă de citit?
Asta e simplu, în clasa a cincea a fost momentul. Știu și ce carte m-a determinat să vreau să mai citesc și alte chestii, Fetița celei de-a șasea luni de Moony Witcher. Am primit-o cadou de la ai mei de Crăciun, eu care la vremea aia nu citeam, și am deschis-o(avea o copertă foarte colorată), am citit prima pagină și nu m-aș mai fi oprit. După aceea am tot căutat celelalte volume prin librării cu fiecare ocazie.
12. Cartea clasică preferată?
Jane Eyre de Charolotte Bronte. Am plâns în mai multe momente când o citeam, e printre cărțile mele preferate.
13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la școală?
Asta e o întrebare dificilă pentru mine, să explic de ce. La facultate materiile se schimbă semestrial, iar după ce dau examen cam uit ce materii am făcut exact semestrul respectiv. Totuși, voi zice că îmi place orice are legătură cu riscul, mi se pare fascinant.
14. Ai primit cadou o carte pe care ai citit-o deja și o urăști - ce faci?
Ăh, nimic? Apreciez gestul, dar dacă nu-mi place, asta e. Gusturile nu se discută, și dacă persoana m-ar întreba, i-aș răspunde sincer. Până la urmă, gestul e cel care contează.
15. Cărți asemănătoare cu Harry Potter sau Jocurile Foamei?
Cu Harry Potter ar fi cam așa: Hex Hall de Rachel Hawkins; o să includ și The night circus de Erin Morgenstern aici, pentru că magie; Cântul vrăjitoarelor de Mireille Calmel, are ceva, nu e cu școală de vrăjitorii sau chestii de genul, dar are ceva magic, și tot plotul e foarte interesant; și seria Elita întunecată de Chloe Neill cred că merge aici, asta chiar se petrece într-o școală. 
Cât despre Jocurile foamei, să vedem, eu aș recomanda așa: Delirium de Lauren Oliver; seria Starters&Enders de Lissa Price; Ultimul avanpost de Lavinia Călina; și nu mai am idei. Nu am citit chiar atât de multe distopii pe cât mi-am închipuit.
16. Obiceiuri proaste în timp ce scrii posturi pentru blog?
Îmi pierd mai mult timp căutând o poză care să se potrivească cu postarea decât scriind-o propriu-zis, ups. Și trebuie să îmi placă mie cum arată(așezare în pagină and all that) înainte de a mă încumeta să postez și tot dau preview de enșpre mii de ori.
17. Cuvântul tău preferat?
Aș fi tentată să zic "carte", dar neah, mai bine "curaj", pentru că în anumite momente îmi lipsește cu desăvârșire.
18. Vampiri sau zâne? De ce?
Ăh, zâne, pentru că magie, și pentru că m-am uitat prea mult la Once upon a time, iar zânele de acolo îmi plac prea mult.
19. Persoane care își pot schimba forma sau îngeri? De ce?
Persoane care își schimbă forma, pentru că mereu mi s-a părut o idee interesantă, cum ar fi să poți arăta diferit. Cred că ar fi tare haios uneori.
20. Spirite sau vârcolaci?
Mă sperie amândouă, dar vârcolacii sunt mai violenți, pe când un spirit poate fi și drăguț. Deci spirite.
21. Zombie sau vampiri?
Urăsc zombie, deci vampiri. Zombie mi se par scârboși, bleah.
22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisă?
Nu îmi place în mod special niciuna din cele două variante, mai ales că de cele mai multe ori chestiile de genul strică poveștile, cel puțin majoritatea celor în care am întâlnit eu genul ăsta de lucruri. Totuși, dacă toată chestia e scrisă bine, nu am nimic împotriva niciuneia din cele două variante, am dat și peste astfel de situații, în care totul e scris bine.
23. Cărți strict romantice sau cărți cu acțiune și dragoste combinate?
Prefer cu acțiune de regulă. În ultimul timp, nu mă mai dau în vânt după povești strict romantice.

Asta a fost, mi-a plăcut leapșa, chiar m-a determinat să mă gândesc la anumite chestii. Dau leapșa mai departe următorilor: Andreea, Ghanda, Anca, Furelise și oricui altcuiva își mai dorește să o facă :)

marți, 20 ianuarie 2015

Nou la mine în bibliotecă(33)

Înainte să ziceți ceva, nu, teoretic nu am eșuat(momentul ăla când trebuie să traduci din engleză în română un cuvânt, pentru că nu-l mai știi pe cel din română) deja la intenția mea de a nu mai cumpăra cărți până la Bookfest, pentru că trilogia e un fel de cadou întârziat de Crăciun și cealaltă carte a fost 10 lei, deci nu se pune. Yeah... never mind, I give up...
Moving on.
Pentru trilogia asta sunt atât de încântată!!!
E vorba despre trilogia Prințul din negură de Carlos Ruiz Zafon, pe care o caut de luni de zile. Ironic e că mereu am văzut prin librării, dar și online, volumul 3, dar niciodată celelalte două. Le-am comandat înainte de Crăciun, de pe un site, dar la începutul lui ianuarie am aflat că nu aveau în stoc fix primul volum... În cele din urmă astea le-am primit de la Diverta, după ce au făcut ei o comandă, și trebuie să recunosc că nu am avut mari speranțe. Iar când am primit azi telefon și mi-au spus că le au pe toate 3 nu îmi mai încăpeam în piele de fericire. Abia aștept să ajung la ele, Zafon e unul din autorii mei preferați, iar acum am în bibliotecă toate cărțile lui care au fost traduse la noi. Nu sunt sigură dacă a mai publicat și alte cărți, pe Goodreads nu am văzut.

Pe asta am văzut-o în Auchan, cu 10 lei, acum câteva zile. Era un loc special cu cărți la prețul ăsta și am tras și eu un ochi, că de ce nu, și asta mi-a sărit în ochi pentru că am văzut cuvântul "sushi" în titlu. Nu am auzit în viața mea de cartea asta, dar e despre patru prietene, una din ele e scriitoare, și bestseller-ul ei le are ca personaje pe prietenele ei(care au împărtășit secrete cu ea), iar viețile lor sunt date peste cap din cauza asta. How could I not? 

Anyway, sper să apară curând și recenzia la Balanța puterii de Monica Ramirez, mai am vreo 160 de pagini, cred. Chestia e că sesiunea nu-mi lasă prea mult timp liber, iar când nu învăț numai de citit nu-mi arde. Și e trist, pentru că îmi place cartea. Sper să mai citesc din ea în seara asta, dar cu mine nu se știe niciodată. Dar asta e noua serie care mă obsedează, într-un fel, devine din ce în ce mai bună, și e una din acele situații în care mă bucur că e o serie.

vineri, 16 ianuarie 2015

Produse

Unii dintre voi ați fost interesați de ideea asta, so here it is. Aici voi menționa unele din produsele cu care m-am înțeles foarte bine și de ce, and hopefully asta va conta pentru anumite persoane. Poate va fi de folos.
Voi începe cu părul. Context: eu am un păr ușor ondulat, nu foarte mult, dar e totuși ondulat. Acum, el e aspru de felul lui, iar chestia asta m-a enervat întotdeauna în generală și liceu pentru că nu stătea în niciun fel, se pieptăna greu, ce mai, îmi uram părul.
În liceu, cred, mama a găsit Syoss la ofertă în Austria, asta era în perioada în care abia apăruse și la noi și era ceva mai scump decât acum. Nu mai știu ce variantă era, dar a avut un efect instant. De atunci am folosit mai multe variante ale șamponului, Smooth, Color, iar acum folosesc Shine, cel din imagine. Nu pot să-mi dau seama care e diferența între ele, dar toate îmi fac părul să fie mult mai moale și strălucitor decât a fost pentru foarte mult timp. Plus că acum în sfârșit se așează și el frumos, în majoritatea timpului nu mă pot plânge.
Am încercat tot felul de șamponuri, dar ăsta a fost cel mai bun. Singura chestie e că nu știu dacă e și anti-mătreață. La câteva spălări, schimb cu Head&shoulders, pentru că eu fac mătreață rar, dar e bine să mai folosesc și anti-mătreață din când în când.
Următoarele produse despre care voi vorbi sunt:
Sunt două creme de mâini, una de față și un fel de strugurel(cel puțin asta cred că e). Mai întâi, trebuie să spun că eu am, de vreo câțiva ani ani, cred că de prin clasa a 11-a, o mare problemă cu pielea de pe mâini. Se cheamă cumva genul ăsta de boală, dar nu am reținut numele. Oricum, ideea e că pielea e sensibilă și, mai ales de la frig, se crapă, am răni și ustură ca naiba. Anul trecut, în disperare de cauză, am fost la un alt doctor care mi-a recomandat două creme. Bine, nu e singurul doctor la care am fost, și am folosit alte creme înainte, dar toate și-au pierdut efectul după un timp. 
Una din creme este Locobase, pe care eu o folosesc numai seara, pentru că e destul de unsuroasă și intră un pic mai greu în piele, deci e enervant să trebuiască să fac ceva după ce o folosesc. Nu știu exact ce conține, dar are efecte aproape imediate pentru mine, nu m-am așteptat ca pielea să se vindece atât de repede. Plus că m-a ținut câteva luni. Cealaltă cremă de mâini e Cicalfate, de la Avene. Cu asta mi-a fost recomandat să îmi dau pe mâini cât mai des posibil. Intră mai repede în piele decât Locobase și nici nu e așa unsuroasă. E destul de scumpă, un pic peste 50 de lei, dar având în vedere cum au fost mâinile mele, și cum sunt acum, ca să nu mai zic că la schi nu mi-au apărut răni deloc, eu zic că merită din plin prețul. Și încă nu am terminat-o și o am de ceva timp. Prefer să dau mai mult pe o cremă, dar să știu că are efect, nu mai vreau să ajung din nou cu mâinile ca acum câteva luni.
Crema din mijloc e pentru față, scrie La Roche-Posay pe ea. Și asta e un pic mai scumpă, pe undeva pe la 30 și un pic de lei, dar eu am fost mulțumită de ea. Este o cremă hidratantă care are și ceva protecție solară. Asta mi-a fost recomandată pentru că eu am pete pe față, pentru că îmi sâcâiam fața în generală, iar de la soare se văd și mai și. Momentan, mai am câteva pete pe frunte, în rest s-au vindecat. Iar crema asta chiar hidratează, nu am avut niciodată pielea de pe față așa plăcută la atingere. Eu am o piele ciudată, și foarte uscată. Crema mi s-a spus să o folosesc doar o dată, dimineața, și de obicei o folosesc înainte să plec la facultate. Chiar are efect.
Ultimul lucru din poză e acel strugurel. Ăla e pentru că îmi rup buzele. Încetasem prin liceu, dar nu știu de ce m-am apucat din nou, știu că e un obicei foarte prost, mă chinui să mă las. E tot Avene, deci mai scump, dar îmi repară buzele foarte repede. Iar peste el dau cu un glos care rezistă întreaga zi, iar dacă buzele mele nu se mai crapă, nu le mai rup. Despre glos nu voi vorbi, pentru că nu cred că e o marcă care se găsește la noi, și pare un pic pointless. Dacă e cineva totuși curios, am vorbit despre el aici.
Da, știu, obiceiuri proaste, dar primul pas spre vindecare e să admiți că ai o problemă, nu?

Trecând mai departe, Sara mi-a zis ceva de machiaj în postarea în care am întrebat dacă ar fi cineva interesat de postarea actuală. Mi-am stors un pic creierii. Eu nu prea folosesc machiaj. Îmi place în anumite situații, dar nu pot zice că sunt fan. Mai ales când vine vorba de fond de ten. Am încercat de câteva ori, nu îmi place. E drept că m-am gândit să mai încerc recent, ca să maschez un pic alea câteva pete de pe frunte, dar dacă fac asta tare mi-e că nu o să mi-o mai las în pace. Și într-un fel, mi-e cam frică să abuzez de machiaj, pentru că și așa am o piele ciudată, și știu că anumite chestii nu sunt chiar bune pentru ea.
Nu am nimic cu machiajul în general, doar că eu prefer fără, atâta tot, să nu se înțeleagă greșit.
Totuși, am ceva despre care pot să vorbesc. E vorba de un creion de ochi cu gel, sau tuș, sau cum se cheamă, habar n-am. Anyway, cred că e de la Maybeline, cel puțin așa scrie pe el. Nu mai știu exact de unde l-am luat, cred că de la Sephora. 
Nu pot să zic că l-am folosit foarte des, că nici nu sunt prea bună la capitolul ăsta, dar din câte am observat e destul de ușor de folosit, după ce te prinzi cum să faci linii și toate cele. Tot de la Sephora am mai luat un creion solid, dar nu m-am împăcat prea bine cu el, ăsta e mai ușor de folosit.

Astea sunt produsele despre care eu am o părere bună. Sper că vor fi de folos informațiile :)

joi, 15 ianuarie 2015

Biblioteca mea(2015)

Ce fac eu seara pe la miezul nopții? A, da, scriu postări. Asta făceam eu ieri seară, pentru că de ce nu? Anyway.
A lot has changed from july 2014.
Ăsta e noul meu bookshelf tour, pentru că am rearanjat toată biblioteca, de mai multe ori, până acum, și cum nu mai cumpăr cărți până la Bookfest, ăsta e momentul ideal pentru așa ceva. Bine, intenționasem să aștept să primesc trilogia lui Zafon, pe care am comandat-o înainte de Crăciun(cadoul de la ai mei), dar mi-am pierdut răbdarea.
Cam așa arată biblioteca mea acum:
Detaliez imediat, cu poze mai mari. Dar puteți da click dacă vreți să vedeți dimensiunea lor reală. Am reușit să eliberez două rafturi, care se află după ușă, și am rearanjat toată cărțile. Îmi place mult mai mult cum arată acum, plus că am mai mult spațiu. Fără alea două rafturi aș fi avut mari probleme.
Singurul raft care nu s-a schimbat e cel de sus. E exact la fel ca în vară. Voi respecta același tipar, cele citite vor fi colorate, iar cele pe care nu le-am terminat vor fi tăiate. 
Pe primul raft am așa, de la dreapta la stânga: Hex Hall de Rachel Hawkins; Jurnalele vampirilor vol 1-4Înainte să adorm de S.J. Watson; Insomnia de Charlie Huston; Călătorii în timp(antologie); Magazinul de sinucideri de Jean Teule; Memoriile unei gheișe de Arthur Golden; Pictorița din Shanghai de Jennifer Cody Epstein; Poveste pentru timpul prezent de Ruth Ozeki; Fallen de Lauren Kate; Crimă la timpul trecut de Adina Speteanu; Orele astrale ale omenirii de Stefan Sweig; Și după de Guillaume Musso; Arthur și piatra magică și La răscruce de Kevin Crossley-Holland; Mărturia de Anita Shreve; Un tip mortal de Marian Keyes, asta nici măcar nu e de fapt a mea, dar a ajuns cumva acolo. A doua șansă de Jane Green; Cum să scap de Matthew de Jane Fallon și Flacăra iubirii de Nicholas Evans
Trecând la următorul raft. Prima carte e Let it snow, care conține trei povestiri de Crăciun, e drăguță pentru sezon. Apoi am trei cărți scrise de autori nordici, anume Ura de Anne Holt, Prime time de Liza Marklund și Al patrulea de Kjell Ola Dahl, nu am reușit să o finalizez pe niciuna, nu mă înțeleg deloc cu autorii nordici. Apoi urmează o altă carte pe care nu pot spune că am terminat-o, Alter.Ego de Ana Mănescu, nu detaliez. După care am cărțile lui Carlos Ruiz Zafon, care e unul din autorii mei preferați. Am trilogia Citmitirul cărților uitate(care nu sunt sigură că va mai include și alte volume sau nu) și Marina. Urmează cele trei cărți apărute până acum din seria Dincolo de moarte de Adina Spetanu. Apoi am cele cinci cărți apărute până acum din seria Alina Marinescu de Monica Ramirez, o citesc pe a treia momentan; 9 istorii reutilizate de Eugen Lenghel; Crima de la jubileu de Lucia Verona. Xenos. Contact între civilizații este o antologie de povestiri SF. Urmează două cărți scrise de Andrew Nicoll, Dacă citești asta înseamnă că am murit și A fost odată ca niciodată. Apoi am După șapte ani de Guillaume Musso, singura carte a lui citită care m-a dezamăgit. Toate celelalte mi-au plăcut. Sunt pe biblioteca de pe hol, mereu mi-a fost prea lene să le mut, nu că aș mai avea unde, dar mă rog. Urmează Poker în infern de Florian Lafany și Gautier Renault; Concert în memoria unui înger de Eric Emmanuel-Schmitt; Scrisoare deschisă către un tânăr de Andre Maurois; Nisipurile Sakkarei de Glenn Meade; Traficantul de umbre de Monica Ramirez și Endgame de James Frey și Nils Johnson-Shelton. După care am turnulețul acela de cărți, pentru că nu am știut unde să le pun, le enumăr de jos în sus. Prima e ...și la sfârșit a rămas coșmarul de Oliviu Crâznic; Magic de Melissa Bank; Ne vedem pe net de Leslie Oren; Casa scorpionului de Nancy Farmer; două cărți scrise de Dorothy Koomson, Fetița prietenei mele și Fetele de înghețată; Everville de Clive Barker; Bizaroproze de Flavius Ardelean(prea bolnavă cartea pentru mine); Călătorie în trecut de Vera Cowie; La capătul curcubeului de Vernor Vinge și Copiii întunericului de Lavinia Călina.
Ultimele două rafturi. Personal, îmi plac mult astea două, cred că sunt preferatele mele :) Anyway.
Am aici așa: Fahrenheit 451 de Ray Bradbury; Elisabeth - Empress of Austria de Karl Tschuppik; cartea lui Cesar Millan despre câini, pentru că trebuia să găsesc un mod de a mă înțelege cu Pufi acum câteva luni. Urmează Numere de Rachel Ward; trilogia Cântul vrăjitoarelor de Mireille Calmel, ador trilogia asta. Apoi sunt cărțile scrise de Tolkien, Silmarillion și trilogia Stăpânul inelelor, din care mai trebuie să citesc ultimul volum. Am apoi Numele vântului de Patrick Rothfuss; primele două volume din seria Tronul de cleștar de Sarah J. Maas, al doilea e în engleză(le-am citit pe ambele); cele două cărți din seria Enders&Starters de Lissa Price; Flashforward de Robert J. Sawyer; Jocul de Anders de la Motte(puteam jura că e francez, după nume, dar nu, e tot autor nordic, și nu mi-a plăcut); Jumătatea rea de Sally Green; Regatul umbrelor de Leigh Bardugo; Conflicte care au schimbat lumea de Rodney Castleden; Lumea de ieri de Stefan Sweig; Reflecții asupra revoluției franceze de Francois Furet; Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke; Eon de Greg Bear și Orfani în Brooklyn de Jonathan Lethem. Următorul raft începe cu cărțile de Haruki Murakami pe care le-am achiziționat so far, anume cea care conține trilogia 1Q84 în engleză, În noapte, Iubita mea, Sputnik, Cronica păsării-arc și Pădurea norvegiană. Următoare e Manuscrisul anonim de Debra Ginsberg; cele două cărți din seria Femeia pirat de Mireille Calmel, l-am citit pe primul și a fost dezamăgitor, dar îl am și pe al doilea și mă gândeam să încerc să-l citesc la un moment dat. Speranța moare ultima. Moving on, Evantaiul lui Yasumi de Jocelyne Godard; Anima Templi de Robin Young; The man in the iron mask the Alexandre Dumas; A game of thrones de George R.R. Martin(știu, știu, shame on me că nu am citit-o încă); The night circus de Erin Morgenstern(iubesc cartea asta!); Mic dejun la Tiffany de Truman Capote; Oameni, îngeri și demoni de Lina Moacă. Și urmează partea în care am prima și a șasea carte din seria Rizolli&Isles jos, pentru că dimensiunea aia nu are sens, și restul sus, pentru că sunt varianta mică paperback. Cele două de jos sunt Chirugul și Clubul Mefisto. Din seria asta am citit până acum volumele unu, patru și cinci; da, știu cum sună asta. Deasupra lor am Specimenul de Andrei Trifănescu; Acluofobia de A.R.Deleanu; Ultimul avanpost de Lavinia Călina; primele două cărți din trilogia Ultima vrăjitoare din Transilvania(încep să mă îndoiesc că voi mai avea parte de ultimul volum, tare am senzația că nu va apărea nici anul ăsta); volumele de la doi la cinci din seria Rizolli&Isles; și Dragă viață de Alice Munro.
Asta e, am terminat. Știu că nu am scris chiar toate titlurile, dar ar fi ieșit o postare mult prea lungă. O listă a tuturor cărților o găsiți aici. Lipsesc din bibliotecă momentan următoarele cărți: cărțile lui Jean des Cars(bine, Grace de Monaco e prin casă, dar mi-e lene să o caut). Celelalte două sunt împrumutate. Și mai lipsește Petru ce Mare de Henri Troyat, pe care o citește mama de câteva luni. 
Hope you enjoyed :)

miercuri, 14 ianuarie 2015

Idei noi

I have no idea how to begin this post...
So, basically, eu de ceva timp mă tot gândesc la ce altfel de postări aș mai putea scrie pe blogul ăsta, în afară de cele pe care le fac deja on a regular basis. Mda, postarea asta o să fie plină de romgleză, pentru că eu mâine am verificarea la HR și i-am citit azi aproape toată cartea. Deci, mda.
Dar să revin la subiect. Cum ziceam, m-am tot gândit ce alt gen de postări aș mai putea crea pentru blog, pentru că a ajuns să-mi placă diversitatea, plus că de ce nu? O idee am furat-o de fapt de la Sara, e un gen de lucruri pe care le-am văzut și pe youtube, se cheamă Monthly favorites și din câte am înțeles e o rubrică în care poți spune ce lucruri ți-au plăcut, sau ți-au atras atenția, sau te-au obsedat, în luna respectivă. Pare un mod drăguț de a vedea ce anume ne mai place, în afară de cărți și filme, și orice altceva am mai menționat pe blog. Eu cred că ar fi drăguț, chiar dacă nu sunt eu convinsă că voi putea face postările astea chiar lunar, vedem.
Cealaltă postare la care m-am gândit nu e bătută în cuie, aș vrea să știu ce anume credeți voi despre ea. Mă gândeam să scriu o postare despre diversele produse care mi-au făcut mie viața mai ușoară, ca să exagerez un pic. Mă refer de exemplu la creme pentru mâini(pentru că am pielea sensibilă și se crapă groaznic, mai ales iarna, și răni și ustură ca naiba), chestii pentru păr și încă vreo două alte lucruri. Mă gândeam să fac asta pentru că eu am căutat ceva până să găsesc niște produse care să funcționeze pentru mine și pentru o perioadă lungă de timp, și mă gândeam că poate informațiile ar putea fi utile și altor persoane. Știu că mie mi-ar fi plăcut să aflu despre ele mai devreme, ar fi făcut o diferență. Dar aș vrea să știu dacă v-ar interesa o astfel de chestie, pentru că nu sunt sigură dacă e o idee bună sau nu.
Și mă gândeam că aș putea să fac un fel de updated bookshelf tour, pentru că s-au schimbat destule lucruri legate de biblioteca mea de la postarea din 2014, și m-am gândit că ar fi interesant de comparat.
Și dacă ar fi ceva ce ați vrea voi să vedeți pe blog, de la mine, puteți să-mi spuneți, and I'll see what I can do. 
So, yeah, cam asta voiam să spun. Săptămâna viitoare începe sesiunea, which sucks, iar eu mi-am ales cel mai prost moment să încep a treia carte din seria Alina Marinescu. E foarte tare până acum, dar nu am timp să stau să o citesc și vreau să știu ce se întâmplă mai departe, dar trebuie să învăț pentru că ăsta e ultimul meu an, ahhh, the strugle.
Mă opresc mai bine, că deja nu mai sunt coerentă. 

duminică, 11 ianuarie 2015

Big Hero 6

Încep să cred că în fiecare iarnă Disney scoate câte un film care e foarte drăguț, și cu mesaj. Adică, în 2012 a fost Rise of the guardians, în 2013 Frozen, iar ăsta e din 2014. Dar eu abia acum l-am văzut. Dar îl aștept de când am văzut primul trailer. I love animated movies.
Personajul principal este Hiro, un băiat de 13 ani, care e practic un geniu. Dar care nu își folosește creierul pentru lucruri prea mărețe, ci pentru chestii ca bătăliile dintre roboți, care sunt oarecum ilegale. Fratele lui, Tadashi, îl convinge să încerce să intre într-o academie de robotică, cred, și reușește asta, doar că fratele lui moare destul de devreme în film. Apoi, Hiro află că invenția lui pentru a intra în academie, niște microroboți, au ajuns în mâinile unei persoane care nu face lucruri bune cu ele, și vrea să îl oprească, convins că el e vinovat de moarte lui Tadashi. Are ca ajutoare patru prieteni ai fratelui său, și un robot construit cu principalul scop de a ajuta oamenii răniți, construit de fratele lui.
Mi-a plăcut de la primele scene. Mai ales după ce a apărut Baimax în toată chestia. Iar după aceea mi-a plăcut și mai mult. Poate pentru că mi-a amintit într-un fel de Iron Giant, dacă știe cineva de el. Cele două sunt foarte diferite, dar au ca elemente comune băiatul și robotul, care ajung într-un mare bucluc. Memories. Cred că am văzut filmul ăla de n ori, încă îmi amintesc suficiente lucruri din el. Dar să revin la filmul de față.
Îmi place mult la Disney faptul că filmele lor nu sunt previzibile, asta deși am fost mereu convinsă că așa sunt. Și totuși mereu m-au luat prin surprindere, într-un fel sau altul. Adică, da, e o animație, deci anumite lucruri vor fi previzibile, dar niciodată lucrurile cele mai importante, ceea ce eu apreciez mult, pentru că nu-mi place să-mi dau seama ce se va întâmpla, strică magia filmului pentru mine. Am fost atât de convinsă că știu cine e cel care i-a furat microroboții lui Hiro, eram sigură, dar la final am fost luată prin surprindere. Și de cine era personajul negativ, și de motivele pentru care a făcut ce a făcut. Și modul în care se desfășoară acțiunea m-a surprins în anumite momente, lucrurile nu s-au petrecut cum m-aș fi așteptat, având în vedere ce știam eu despre film.
De obicei, îmi plac cam toate personajele pozitive din filmele de genul, iar ăsta nu e o excepție. Mi-au plăcut toate, dar mai ales de Gogo și Honey Lemon. Și Hiro, normal, dar ele sunt preferatele mele. Și dacă tot sunt la personaje, trebuie să menționez un anume majordom, care era atât de calm și nepăsător în niște situații complet neobișnuite pentru el. Chiar m-a amuzat, era ca și cum deja nimic nu-l mai putea surprinde. Iar Baymax e așa simpatic, e genul ăla de personaj pe care ai vrea să îl îmbrățișezi dacă ai putea.
Dar cel mai mult la filmele Disney îmi plac mesajele pe care le transmit, și ăsta nu e deloc diferit. Cred că fac o treabă foarte bună în a transmite mesaje despre familie, prietenie, bine și rău, și alte lucruri asemănătoare.
Iar animația, și toate lucrurile legate de roboți, sunt foarte frumos realizate, my humble opinion. Nu am niciun fel de cunoștințe când vine vorba de așa ceva, dar mi-au plăcut mult în filmul ăsta.
Nu știu alții, dar filmele astea mie mereu îmi dau un sentiment călduț, deci voi continua să le vizionez, pentru că îmi plac.

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

"Elisabeth – Empress of Austria" de Karl Tschuppik

Ar trebui să fac cu totul altceva acum, dar nu pot să nu scriu despre cartea asta. Așa că scriu despre ea.
De mult timp tot caut o altă carte despre Elisabeta a Austriei pe care să o citesc, iar atunci când am găsit-o pe asta la muzeul de la Godollo nu am putut să rezist. Nu a fost chiar ce m-am așteptat, dar nu regret că am cumpărat-o, la prețul pe care îl avea. If nothing else, mi-a reamintit anumite lucruri despre Împărăteasă. În plus, conține multe poze frumoase cu ea, și cu anumite palate prin care obișnuia să locuiască, și cu cel din Corfu în special. Mi-au plăcut mult toate pozele și tablourile care apăreau prin cărticica asta. Și cred că am mai aflat vreo două-trei lucruri pe care nu le știam despre ea.
A, și până nu uit, cărticica asta conține și câteva poezii scrise de Sissi, pe marginile paginilor, which I really enjoyed. Nu-mi place poezia în general, dar din când în când mai găsesc unele poezii care îmi plac. Ale ei sunt unele dintre ele. Nu pot explica de ce, dar chiar mi-au plăcut.
Acum, ca și mod în care s-a spus povestea... cred că Jean des Cars a făcut o treabă mai bună. To be fair, ăsta e de fapt un fel de ghid, dar tot m-a deranjat în anumite momente. Se trece prin cele mai importante evenimente din viața Elisabetei, dar se trece foarte repede. Sunt descrise mai mult faptele în sine, și uneori ceea ce au spus la vremea aceea unele persoane de la curte, dar doar ca fapte. Uneori am avut impresia că lipsește ceva, și îmi mai aminteam lucruri pe care le-a scris Jean des Cars în cartea despre Sissi, și totul avea sens din nou. Cred că ar fi fost foarte confusing cărticica asta dacă nu știam eu anumite lucruri despre viața ei. Cred că îi lipsesc anumite detalii în anumite locuri.
Și asta e tot ce voi spune. Dar nu pot fi prea negativă la adresa ei, pentru că a prezentat totuși niște lucruri interesante referitoare la viața Elisabetei, plus că eu am o mică obsesie când vine vorba de ea. Nu știu cum să explic de ce, dar are ea ceva care mă fascinează. Poate e și faptul că are o aură de mister, se și zice în carte la un moment dat că nimeni nu a cunoscut-o prea bine în timpul vieții și că rămâne o figură încețoșată în istorie. Ceea ce cred că e adevărat, și poate că de aceea vreau să știu cât mai multe despre ea.
Dar dacă vreți să citiți o carte despre ea, eu v-o recomand pe cea scrisă de Jean des Cars.

luni, 5 ianuarie 2015

Impresiile mele din vacanță

Așa cum am zis, postarea despre vacanța mea. S-ar putea să iasă una destul de mare, cum am multe de zis, dar nu suficient cât să scriu mai mult de o postare pe subiectul ăsta. Nu va fi cât cea cu review-ul pe 2014, cred, dar nici scurtă nu va fi, sunt destul de sigură. 
O voi lua strategic, și oarecum cronologic. 
În primul rând, motivul principal pentru care am fost plecată: schiul. Nu știu dacă am mai menționat pe aici, dar eu schiez de ceva ani, tata îmi spune că de pe la cinci sau șase ani. Îl cred, cum eu nu-mi amintesc. Cred că am schiat aproape în fiecare an, iar acum am ajuns în Austria, mai exact lângă Schladming, într-un fel de sătuc care se numește Ramsau am Dachstein(sper că am scris corect). Cred că e a doua oară când ajung aici, după câțiva ani în care nu am mai ieșit din țară. Am fost un grup destul de mare, ceea ce mie mi-a dat ceva emoții, cum eu și grupurile mari de persoane nu prea ne intersectăm. Dar a fost ok până la urmă.
Ce mi s-a părut tare, pe lângă pârtii, au fost autobuzele lor, care sunt practic autocare, și care duc schiorii, dar nu numai, în diverse puncte, între mai multe localități apropiate.
Dar să revin la capitolul schi. Prima zi mi s-a părut de departe cea mai bună, zăpada a fost super, și am stat până la finalul programului. Toate instalațiile de cablu se închid la patru după-amiaza, și după mai există niște last patrols, ca să se asigure că nu mai e vreun rătăcit pe pârtie. Noi(eu, fratele meu, un unchi și fata lui de 10 ani) ne-am hotărât în ziua respectivă să coborâm la finalul zilei până jos, de unde pornea cabina care ducea pe vârful muntelui. Pârtia care ducea jos era neagră, ceea ce înseamnă dificilă. Nu chiar, a fost ok, până la ultima sută de metri, care era formată din dâmburi de zăpadă, gheață, și mai mergeau și tunurile de zăpadă, ca să nu mai zic că în punctul ăla începuse să se întunece. Se cădea acolo într-o veselie, am crezut că o să-mi las picioarele pe acolo. Nu le-am lăsat, dar m-am ales cu ditai febra musculară. Ziua a doua ar fi fost ok, dacă nu mi-aș fi uitat genunchierele de dimineață. A fost ok, până la ultima coborâre, în care mi-a trosnit ceva la genunchiul drept, ceea ce a fost nașpa, iar următoarea zi nu prea m-am simțit sigură pe el pentru a schia prea mult. Din fericire, am avut un gel pentru așa ceva, și în ultima zi am fost ok. Problema atunci a fost că pârtiile erau pline de gheață, și mai era și cald, și unde nu era gheață zăpada era topită. Eh, ce să-i faci? Dar m-am dat la un moment dat pe o pârtie cu zăpadă proaspătă și pufoasă, ceea ce mi-a plăcut muuult.


Între cele patru zile în care am schiat, două m-am plimbat cu ai mei. Și m-am agățat de câteva lucruri, dar nu voi vorbi decât despre câteva, pentru că două sunt haine. Prima chestie de care nu m-am putut despărți a fost o lumânare parfumată, cu miros de vanilie, pe care am găsit-o într-un magazin care se chema Belaflora. Aveau, pe lângă plante, tot felul de decorațiuni și săpunuri și chestii, iar mie mi s-a pus pata pe lumânare, pentru că miroase mult mai bine decât cele de vanilie pe care le-am văzut prin România.



Apoi, eram într-un magazin care se numea Bipa, dacă nu mă înșel, care e unul specific țării. Și mă uitam pe acolo și am ajuns la rujuri și glosuri. Și m-am agățat de un glos, pentru că vreau să nu îmi mai rup buzele. Se crapă, iar dacă se crapă mai mult ca sigur eu le voi rupe, ceea ce nu e deloc bine. Vreau să mă las de obiceiul ăsta prost. Și ce mod mai bun decât a nu le lăsa să se mai crape, nu?
Asta e o marcă pe care eu nu am văzut-o în România, și m-am gândit că nu are cum să strice. L-am folosit de câteva ori și îmi place, se simte plăcut pe buze și rezistă câteva ore bune. Hopefully, asta mă va motiva să îmi las buzele în pace.

Mai am un pic, bear with me.
Ultimul lucru pe care l-am vizitat vacanța asta a fost momentul pe care l-am așteptat cel mai mult. Pentru că are legătură cu Sissi, împărăteasa Austriei, pentru care am o mică obsesie. E vorba despre castelul pe care l-au primit cei doi cadou când au fost numiți regii Ungariei, castel care se află la Godollo.
Am avut ceva emoții, pentru că Schimbrunn-ul mi s-a părut dezamăgitor, la interior mă refer. Totuși, castelul ăsta mi s-a părut mult mai frumos. Chiar mi-a plăcut foarte mult. Am avut ghid audio, pentru care era disponibilă și limba română, și mi s-a părut foarte interesant. E adevărat că pe mine Sissi mă interesa, dar și celelalte lucruri despre castel mi s-au părut interesante, mai ales despre împărații care au trăit acolo de-a lungul timpului. În special Maria Tereza. Nu se spuneau prea multe lucruri despre ea, dar puținul pe care l-am aflat m-a făcut să-mi doresc să aflu mai multe despre ea. Trebuie să existe o carte despre viața ei pe undeva, nu? A, și până nu uit, printre obiecte se afla și o rochie care apare în tablourile cu Maria Tereza, care mi s-a părut superbă. Acum, nu știu dacă aceea era cea originală, dar asta contează mai puțin, până la urmă multe lucruri din interiorul castelului erau de fapt refăcute, așa cum se spunea în ghid. Dar am văzut și suficiente obiecte originale din castel, cred că mai ales sobele, dar mi s-au părut superbe, sunt decorate într-un fel anume, și sunt foarte frumoase.
Printre tablourile de pe pereți, pe lângă cele cu Sissi și Franz Joseph, erau și unele cu copii lor. Și trebuie să spun că Rudolph era destul de arătos. Mă simt un pic ciudat zicând asta, având în vedere că nu mai trăiește de mult, dar asta cred. Mai erau multe alte tablouri, și exista câtea un capitol în ghid despre fiecare, dar nu am avut timp să ascult tot, nu mai ieșeam de acolo și mai trebuia să ajungem și acasă.
Dar nu am putut pleca de acolo fără un suvenir, mai ales că magazinul sărea în ochi. Erau o grămadă de lucruri acolo cu poza lui Sissi pe ele, printre care tocuri pentru ochelari, breloace, magneți de frigider, plus multe altele, dar m-am limitat la a lua o cărticică despre Elisabeta, pentru că de mult tot caut să mai citesc o carte despre ea și nu găsesc.
Prețul a fost destul de mărișor, având în vedere cât au fost biletele, dar eu cred că a meritat. Și era singura în engleză de acolo despre ea care părea mai interesantă. A răsfoit-o mama și mi-a zis că prea multe lucruri noi nu voi afla despre Sissi, față de ce am citit în cartea lui Jean des Cars, dar pe mine nu mă deranjează. Plus că are multe poze frumoase. I regret nothing.

Singurul mare punct negativ în vacanța asta a fost că nu prea am dormit. Pentru că se pare că eu am un somn superficial, mă trezesc la orice zgomot, iar fratimiu se foiește cam mult noaptea. Asta și drumul lung dus-întors, care e oricum obositor.
Dar, trăgând linie, a fost frumos, mă bucur că am avut ocazia asta.

Și era cât pe ce să uit. Cea mai tare chestie pe care am văzut-o e de departe asta:
Pufuleți Gusto la supermarket în Austria! Mai să nu cred când am văzut.

Gata, am terminat. V-am zis că va fi o postare lungă :)) So, dacă ați citit până la sfârșit, mulțumesc pentru răbdare! 

duminică, 4 ianuarie 2015

Home sweet home

Poza e făcută de mine cu telefonul pe la finalul lui decembrie, și nu știam unde să o folosesc, așa că va merge aici.

Am ajuns acasă acum vreo câteva ore, și sunt obosită. Dar am multe de povestit! Nu în postarea asta, pentru că încă îmi mai organizez gândurile, dar urmează săptămâna viitoare, sper. Pe scurt, a fost o vacanță reușită pentru mine, după ce am tras linie la final. 
Ce mi se pare amuzant e că de Crăciun, în postarea aceea, am zis că nu voi fi prea prezentă pe net în zilele cât voi fi plecată. Și totuși am reușit să postez de patru ori pe blog și am scris și trei capitole. This is interesting. Având în vedere că nu prea am stat eu pe la vila unde eram cazați, și unde aveam net. Mai intram seara, și cum nu aveam ce face, mai găseam câte ceva de făcut prin online. 
Singura chestie aiurea e că în timpul cât am fost plecată două lucruri s-au stricat. Primul e cartela de memorie de la telefon, care nu mai poate fi citită, și pe care aveam sute de melodii. La naiba. Dar, dacă nu mă înșală memoria, cartela asta a trecut prin trei telefoane diferite, cât să reziste, nu? Cealaltă chestie care face figuri e telefonul, mai exact bateria. Când îmi era și mie lumea mai dragă, murea. Mda... Bine, bateria face figuri de luni de zile, dar își revenea repede. Nu și de data asta. This is fun, not. Telefonul ăsta îl am de trei ani, ceea ce nu știu exact dacă e mult sau puțin, dar nu prea mai pare să țină. Acum, eu m-am gândit că aș putea să îmi iau altul. Parcă e mai bine decât să cumpăr o altă baterie. În mintea mea ies mai bine dacă iau unul nou, mai ales că am niște bani economisiți cu care nu știam ce să fac. Singura mea problemă e că, fiind balanță, s-ar putea să dureze un pic până să mă hotărăsc dacă să îl iau pe cel pe care mi-a picat fisa, sau să mai aștept. Pentru că eu și când știu sigur că vreau ceva, tot nu sunt sigură că îl vreau. Ăsta e citat propriu. 
Asta e tot ce voiam să zic aici, adică nu mare lucru. Și mâine începe iar facultatea, urât, n-am niciun chef, și vine și sesiunea... Mă opresc mai bine.
Sper că ați avut parte de o vacanță frumoasă! :)

vineri, 2 ianuarie 2015

December wrap-up





Și s-a terminat și luna decembrie, așa că hai să vorbim despre ce am citit, pe scurt. Nu sunt multe de zis, cum nu am citit decât trei cărți. Asta pentru că am avut proiecte de făcut, după care a venit vacanța, iar eu nu-s acasă, iar în ultimele zile nu am citit un rând, asta deși car Eon după mine peste tot. 
Dar ce am citit mi-a plăcut, thumbs up for that.



1) Identități secrete de Monica Ramirez
Momentan seria devine din ce în ce mai bună, e interesant modul în care evoluează toată povestea, ca și modul în care evoluează personajele. Recomand seria.
Stele: 5/5
Recenzia mea.







2) Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
A fost interesantă, mai ales mesajul pe care îl transmite, despre importanța cărților și nu numai. Totuși, mi-ar fi plăcut ca lumea creată de autor să fi fost dezvoltată mai mult. Per total, au fost lucruri în cartea asta care mi-au plăcut și lucruri care nu mi-au plăcut, dar nu-mi pare rău că am citit-o.
Stele: 3/5
Recenzia mea.





3) Manuscrisul anonim de Debra Ginsberg
O carte foarte simpatică, amuzantă pe ici pe colo. Mi-a plăcut destul de mult, până la urmă e o carte despre o agenție literară și personajul principal adoră cărțile. Recomand.
Stele: 4/5
Recenzia mea.





And that's it. Scurt. Bine, nu prea cred că voi citi prea mult în ianuarie, pentru că sesiune, dar sper să termin măcar Eon, că prea o am începută de mult, iar chestia asta nu-mi place.

joi, 1 ianuarie 2015

Leapșă: 2014 review

Am primit leapșa de la Ghanda, merci :) Am postat impresiile mele generale pe 2014, dar cum de revelion am fost prea obosită ca să îmi dau seama când a trecut anul, nu strică așa ceva. Iar la unele întrebări ar fi interesant de răspuns, sunt unele chestii pe care nu le-am menționat.

1) Care este cea mai fericită amintire din anul 2014? 
Momentul în care am vizitat România și am fost cu barca pe Dunăre, mi s-a părut foarte frumos.

2) Care e cel mai trist lucru care ţi s-a întâmplat anul trecut? 
Nu prea știu ce să zic aici, nu mi s-a întâmplat nimic foarte trist în 2014.

3) Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul care abia s-a încheiat? 
Curaj cred. Mai exact, eu mi-am călcat pe inimă și am început să spun exact ce cred față în față cu cineva, și am început să îmi deschid gura mai mult. Pentru cineva așa timid ca mine, asta e ceva.

4) Ce dorinţă ţi s-a împlinit anul trecut? 
Poate că nu va părea mult, dar eu sunt fericită că m-am ținut în continuare de blog și de scris.

5) Care este realizarea pe care nu vrei s-o uiţi? 
Faptul că mi-am ieșit din carapace și din zona de confort suficient cât să am parte de câteva experiențe foarte frumoase.

6) Câte cărţi ai citit anul trecut? 
46, conform Goodreads. Mai puțin decât anul trecut, dar eu zic că e ok.

7) Care a fost cea mai bună carte citită în 2014? 
The night circus de Erin Morgenstern, clar.

8) Dar autorul care te-a impresionat cel mai mult? 
Haruki Murakami. Am început să-l citesc anul ăsta și mi se pare fascinant modul în care scrie.

9) Care e cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit anul trecut? 
"Eu nu știu dacă am talent. Știu doar că îmi place să scriu. Sau, mai bine zis, că am nevoie să scriu." - Jocul îngerului de Carlos Ruiz Zafon
Nu știu dacă neapărat cel mai frumos, dar mi se potrivește, de aceea îmi și place așa mult.

10) Care carte citită anul trecut ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare? 
Slujitorii regelui de Mireille Calmel. Având în vedere cât de mult mi-a plăcut seria Cântul vrăjitoarelor, aveam așteptări mai mari de la cartea asta.

11) Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2014? 
O să zic Mockingjay part 1, pentru că mi s-a părut că au făcut o treabă foarte bună în a arăta tot procesul prin care se pune pe picioare revoluția. Mi se pare un lucru important, și mă bucur că au făcut o treabă bună din punctul ăsta de vedere.

12) Care este cea mai frumoasă melodie pe care ai descoperit-o în 2014? 
Am descoperit-o chiar ieri, deci la fix :))


13) Regreţi ceva de anul trecut? 
Poate doar faptul că am ratat câteva evenimente interesante... because.

14) Ce ai învăţat din experienţa adunată în anul care s-a încheiat? 
Că ar trebuit să am mai multă încredere în mine, pentru că sunt mai bună la anumite chestii decât am impresia că sunt. Și să încerc mai multe lucruri noi, mai ales pe domeniile care mă interesează, pentru că nu se știe niciodată ce s-ar putea întâmplat, la lucruri pozitive mă refer.

Bonus: 15) Scrie o dorinţă pentru anul 2015. 
Să nu renunț ușor, în principiu, mai ales la un anumit lucru pe care mi-l doresc de ani de zile, nu mai zic ce, prea puțin contează. Ideea e că am ajuns într-un punct în care nu prea mai cred că se va întâmpla, dar nu se știe niciodată. 

Leapșa o poate prelua oricine, nu mai nominalizez.