miercuri, 30 septembrie 2015

Wrap-up&Favorites|September

Încă o lună în care cele două se găsesc în aceeași postare. Unfortunately.

Anyway, în septembrie am citit o singură carte, anume al treilea volum din seria A song of ice and fire, A storm of swords de George R.R. Martin. Seria devine tot mai interesantă, și ciudată în același timp. Can't wait for more! 4/5 stele pe Goodreads, iar recenzia o găsiți aici.
După ce am terminat cartea de mai sus am ajuns într-un mare reading slump...

Trecând la favoritele lunii, voi începe cu serialele. Și cred că pot spune cu încredere că mă uit la prea multe seriale în prezent, plus vreo două anime-uri. Cred că se poate adăuga și ăsta la motivele pentru care am citit atât de puțin luna asta.
Să încep cu serialele care au avut premierele noilor sezoane luna asta.
Am văzut primele episoade din cele două și trebuie să spun că nu am fost dezamăgită. Mai ales Once upon a time a avut un început destul de dark, și abia aștept să aflu ce s-a întâmplat și ce vor face cei din Storybrook pentru a ieși din situația asta. Cred că e cea mai nașpa situație de până acum. This is going to be fun!
Nici The big bang theory nu a început rău, chiar acum sunt curioasă să văd în ce direcție va merge, mai ales că Amy a făcut ceva ce nu credeam că ar face vreodată. Și s-au mai întâmplat și alte lucruri interesante, și încă e amuzant. Can't wait for more!
Trecând la alte seriale la care m-am tot uitat:
Mda, încă mă uit la The avatars și îmi place direcția pe care a luat-o. Sigur, mai sunt și situații un pic exagerate, dar în rest mi se pare destul de reușit. Dacă aș găsi restul episoadelor din sezonul doi mai repede aș fi și mai fericită.
Cu The nanny am ajuns la sezonul 5 și, deși la un moment dat tot jocul ăla de-a șoarecele și pisica dintre două personaje devenise un pic evervant, momentan și-a revenit, și ultimele câteva episoade pe care le-am văzut chiar m-au făcut să râd. O să fie un pic trist când voi ajunge la final cu el.
Și pentru că nu mă uitam deja la destule, m-am uitat din curiozitate la primele episoade din Lab rats, descoperit din greșeală, și să spunem doar că acum sunt la sezonul trei și îmi place! E despre niște adolescenți bionici, adică cumva modificați genetic, cred, care au misiuni de a salva lumea, dar vor să aibă și o viață normală și în contextul ăsta dau de tot felul de necazuri. Primul sezon a fost mai light, mai axat pe situațiie comice, dar de la al doilea sezon a luat o direcție ceva mai serioasă și un pic dark, ceea ce îmi place, și au fost câteva momente emoționante, plus că nici umorul nu e rău.

Vreau să menționez rapid și un film pe care l-am văzut, dar nu am avut suficiente de spus pentru a scrie o recenzie. E vorba despre The man fromU.N.C.L.E. Acțiunea se petrece prin anii 1960, iar un american și un rus, agenți secreți, formează o echipă pentru a opri o organizație criminală din a pune mâna pe o rachetă nucleară. Pe lângă faptul că personajele sunt foarte simpatice, iar cei doi agenți nu se pot suferi prea tare, ceea ce face pentru niște scene foarte amuzante, nici acțiunea nu e rea deloc, chiar au fost câteva întorsături de situație foarte interesante pe parcurs. Mi-a plăcut mai ales pentru personaje și umor, am râs mai mult decât m-aș fi așteptat. Recomand!

Am găsit o ojă foarte drăguță la Golden Rose, e un roz care îmi place mult, asta deși în general m-am cam săturat de roz. Am găsit și o aglindă simpatică când am vizitat castelul Bran, că de ceva timp tot zic că îmi trebuie și mie o oglindă. Și am mai găsit și un ruj care se simte foarte bine pe buze, cred că l-am găsit în Carrefour, dacă nu mă înșel. Nu știu cât de bine se vede în poză, dar e un ceva mov deschis, îmi place cum arată pe buze. Bine, eu am și o mare problemă cu asta pentru că la mine culorile se văd mai intens decât pare de fapt a fi culoarea, ceea ce înseamnă că trebuie să am grijă ce cumpăr. Din fericire, de data asta am avut noroc.

Ca muzică, am următoarea molodie, pe care am auzit-o în The nanny pentru prima dată. O cam ascult pe reapeat acum.

Ultimul lucru pe care vreau să îl menționez e un citat pe care l-am găsit pe Tumblr, și pe care am vrut să îl adaug și în postarea de luna trecută, dar cumva am uitat. Așa că îl pun aici.

Cam asta ar fi. Sorry for the long post.

miercuri, 23 septembrie 2015

Reading slump

Cred că pot spune în sfârșit că am ajuns într-o astfel de situație, nu că m-aș bucura. Dar pur și simplu nu simt nici cea mai mică dorință de a citi. Și știu și pe ce să dau vina, pe Game of thrones, seria aia e așa de akdjncae. După ce am terminat volumul 3, tot cheful de citit s-a dus, nu cred că am mai pățit așa ceva. But oh well.
Am două cărți începute, dar nu am chef să o continui pe niciuna, și nici nu vreau să mă apuc de altceva. În schimb, am găsit alte moduri de a-mi pierde timpul, dintre care la unul am senzația că ar trebui să renunț, dar nu prea vreau, pentru că îmi place prea mult. E vorba de Sims 4. Da, încă mă joc. Am uitat de joc vreo săptămână, dar acum i-ar m-a apucat dragostea pentru el :))
Celălalt lucru, la care am decis că ar fi cazul să revin, ar fi scrisul. Mai exact rescrisul/corectatul. Mă mint de vreo două luni că mă apuc de asta, dar în sfârșit am început, yay! Uitasem ce sentiment plăcut îmi dă asta cu imaginatul de lucruri care nu au nicio treabă cu realitatea :) Merge încet, dar măcar merge.


Între timp, mi-a mai dat prin cap o chestie pe care aș vrea să o încerc: echitația. Nu știu dacă îmi va plăcea sau nu, momentan vreau doar să încerc, iar dacă se va dovedi că o să îmi placă aș vrea să îmi fac ceva abonament, cred. Am cercetat problema pe internet și am găsit câteva centre pentru asta, și am fost azi la unul care era mai aproape, adică exact în parcul Izvor din București, și m-a plimbat cineva pe un cal, asta așa, să văd cum mi se pare. Mi-a plăcut, acum vreau să merg la vreo două lecții, să văd dacă mă descurc și mă mai orientez eu după.
Am mai avut ideea asta prin liceu, dar nu mai țin minte exact de ce nu am făcut nimic în legătură cu ea. Dar niciodată nu e prea târziu, nu?

Ăsta e și un fel de a spune că îmi pare rău că blogul a fost cam gol în ultimul timp, și sper să nu fie așa prea mult timp. Dar, pe de altă parte, decât să postez de dragul de a posta mai bine fac o pauză dacă nu am despre ce vorbi.
Hopefuly, sper că îmi voi reveni din starea asta curând.

vineri, 18 septembrie 2015

Salina Slănic, Prahova

Despre această salină nici nu știu ce aș putea spune. Am mai fost acum ceva timp la salina de la Turda, dar cea de la Slănic mi se pare mult mai impresionantă. Am rămas cu adevărat surprinsă atunci când am intrat și am văzut cât de înaltă e, și cât spațiu liber există. Încă nu mi-am revenit complet din uimire.
M-am tot gândit ce aș putea scrie despre salină, dar mi-am dat seama că mai bine pun pozele. Mai bine vedeți voi decât să vă povestesc eu :)

Acestea sunt sculpturi în sare ale busturilor lui Traian și Decebal, nu știu cât de clar se vede în poză.
Iar acesta e bustul lui Eminescu.

Recomand!

joi, 17 septembrie 2015

Castelul Bran + muzeul satului

Cum contractul pe care l-am avut pe perioada verii s-a încheiat oficial, am avut zile libere, pe care le-am petrecut cu ai mei prin România. Și vreau să vorbesc despre asta, așa cum am făcut și anul trecut prin aceeași perioadă.
Primul lucru pe listă este castelul Bran. Nu l-am mai vizitat de prin generală și auzisem că ar arăta mai bine acum, că ar mai fi fost mobilat și chiar eram entuziasmată să îl văd. Acum, poate că arată ceva mai bine față de cum era când l-am văzut ultima dată, dar parcă tot a fost un pic dezamăgitor. Adică arată destul de bine, doar că aveam cu totul alte așteptări.
Totuși, au fost câteva camere care mi-au plăcut, pozele mai jos.
Totuși, trebuie să spun că nu îmi aminteam ca scările să fie așa înguste și multe, până am ajuns la finalul turului mă săturasem de câte scări am urcat și coborât.
Dacă ar fi să zic ce mi-a plăcut cel mai mult, aceea a fost priveliștea de sus.

Dar ceea ce mi-a plăcut mai mult decât castelul a fost muzeul satului de lângă el, pe lângă care aș fi trecut fără să îl văd dacă nu era mama curioasă. Și din păcate nu eram singura care trecea pe lângă el...

duminică, 13 septembrie 2015

"A storm of swords(A song of ice and fire #3)" de George R.R. Martin

Ăăăăh, nici nu mai știu de unde să încep să vorbesc despre cărțile din această serie. Dar zău dacă nu devin tot mai fucked-up cu fiecare volum, scuzați-mi limbajul. Mi-e și un pic frică să aflu ce se va întâmpla mai departe, dar am celelalte două volume, deci voi continua seria la un moment dat. Momentan însă am nevoie de o pauză.
Primul lucru pe care trebuie să îl spun: cred că volumul ăsta are cel mai ciudat sfârșit pe care l-am citit până acum. Exact când credeam că nu poate deveni mai ciudat de atât, Martin mi-a demonstrat că nu am dreptate. Acum nu pot decât să mă întreb unde va duce toată chestia, că am aflat că aici totul are un motiv, chiar dacă cititorii îl află mult mai târziu.
O să încerc acum să fiu mai puțin vagă, deși nu știu cât îmi va reuși, pentru că e atât de ușor să dai spoilere cu cărțile astea, se întâmplă atât de mult chestii.
Eu am ediția volumului ăsta care e împărțită în două, și cred că a doua parte mi-a plăcut mai mult decât prima, e mai interesantă, se întâmplă mai multe lucruri, majoritatea șocante, dar măcar am mai aflat câteva adevăruri despre evenimente petrecute de-a lungul seriei. Și nu mai sunt atât de supărată pe Martin după o anume moarte ce se petrece în volumul de față, care de altfel m-a făcut să zâmbesc. În sfârșit am scăpat de un personaj care mă scotea din sărite.
Dar hai să vorbim despre personaje. Tyrion și Jon sunt în continuare bătuți de soartă într-un mare fel. Serios, ăștia doi nu au parte de o pauză binemeritată, dau din lac în puț. Totuși, nu toate capitolele lui Jon mi s-au părut interesante, unele chiar m-au plictisit, ceea ce nu pot spune despre cele ale lui Tyrion, omul mi se pare absolut genial!
Alte puncte de vedere care nu sunt neapărat cele mai interesante pentru mine au fost cele ale lui Bran și Davos. Mai ales capitolele lui Bran mi s-au părut așa plictisitoare și un pic enervante, pentru că în tot volumul nu se întâmplă decât un singur lucru mai interesant cu el și și acela trece repede. Capitolele lui Davos măcar mai prezentau ce plănuiau Stanis și Melisandre. Apropo de Melisandre, femeia e creepy rău, și din păcate nu cred că va muri prea curând.
Cu Sansa sunt un pic în dubii, pentru că sunt momente foarte interesante în capitolele ei, mai ales în partea a doua a volumului. Dar începe să îmi fie tare milă de săraca fată, nici ea nu are prea mult noroc. Iar Catelyn a ajuns să mă cam enerveze, o înțeleg până la un punct, dar după... femeia asta nu ar trebui lăsată nesupravegheată, zău.
Alte puncte de vedere din volumul ăsta, noi introduse, sunt cele ale lui Sam și Jaime. Mi s-a părut foarte interesant că a fost introdus și Jaime printre personajele care vorbesc în serie, chiar aflăm niște lucruri interesante atât despre el cât și despre Cercei. Iar capitolele lui m-au făcut din nou să realizez că în lumea lui Martin nimeni nu e complet rău sau complet bun. Nu poți să spui despre un personaj că e pozitiv sau negativ. Ceea ce face cu atât mai greu alegerea unor favoriți, dar ăsta e unul din lucrurile pe care le apreciez cel mai mult la seria asta. Despre Sam nu pot spune prea multe, încă nu m-am hotărât dacă îmi plac capitolele lui sau nu.
Daenerys începe încet-încet să își facă rost de o armată, pentru a ajunge în sfârșit să aibă o șansă în războiul din care nu face încă parte. Totuși, tot nu pot să spun că partea ei de poveste e foarte interesantă și încep să cred că nu va ajunge prea curând în Westeros, ceea ce e foarte enervant.
Arya încă îmi place mult. Ajunge în niște situații foarte ciudate, din care trebuie cumva să iasă, iar povestea ei mi se pare foarte încâlcită, dar nu mă plictisesc niciodată de ea. Totuși, mi se pare că suprviețuitorii casei Stark nu se vor mai întlni niciodată unii cu alții, din păcate. Dar trebuie să citesc volumele următoare pentru a afla dacă asta va fi adevărat sau nu. Și de asemenea dacă vreunul din ei va mai fi viu la finalul seriei.
Nu am nici cea mai vagă idee încotro se îndreaptă întreaga poveste, dar cred că va deveni din ce în ce mai complicat, având în vedere tot ce s-a petrecut în aceste trei voulme.

"Love's not always wise, I've learned. It can lead us to great folly, but we follow our hearts... wherever they take us."

"The greatest fools are ofttimes more clever than the men who laugh at them."

"My queen, all you say is true. Rhaegar fought valiantly, Rhaegar fought nobly, Rhaegar fought honorably. And Rhaegar died."

"Remember Old Nan's stories Bran. Remember the way she told them, the sound of her voice. So long as you do that, part of her will always be alive in you."

"Old stories are like old friends, she used to say. You have to visit them from time to time."

"Sometimes I think everyone is just pretending to be brave, and none of us really are. Maybe pretending is how you get brave."

"When your enemies defy you, you must serve them steel and fire. When they go to their knees, however, you must help them back to their feet. Elsewise no man will ever bend the knee to you. And any man who must say 'I am the king' is no true king at all."

"Explain to me why it is more noble to kill ten thousand men in battle than a dozen at a dinner."

"Always keep your foes confused. If they are never certain who you are or what you want, they cannot know what you are like to do next. Sometimes the best way to baffle them is to make moves that have no purpose, or even seem to work against you. Remember that when you come to play the game."
"What... what game?"
"The only game. The game of thrones."

"Every man wants something. And when you know what a man wants you know who he is, and how to move him."

It all goes back and back, Tyrion thought, to our mothers and fathers and theirs before them. We are puppets dancing on the strings of those who came before us, and one day our children will take up our strings and dance in our steads.

I've lost a hand, a father, a son, a sister, and a lover and soon enough I will lose a brother. And yet they keep telling me House Lannister won this war.