luni, 30 noiembrie 2015

November favorites

S-a mai dus o lună, și sunt surprinsă de lista pe care mi-am făcut-o pentru luna asta, pentru că nu mi se pare a fi fost o lună prea interesantă. Dar tot am adunat câteva lucruri, so let's get started.

O să le iau în ordinea în care mi le-am notat, iar primul lucru pe listă este o cântăreață din Franța, de care mi-am amintit recent și am căutat pe youtube și am găsit melodii care îmi plac mult. Dintre toate, o voi menționa pe următoarea, pentru că e preferata mea până acum, iar cântăreața se numește Zaz

Următorul lucru pe lista mea sunt inelele. Mi-am amintit de cele două inele pe care le am și m-am hotărât brusc să le port, și cred că am purtat inele luna asta cât pentru toți anii în care lumea a încercat să mă convingă să port bijuterii. Primul chiar îl am de ani de zile, și a zăcut printr-o cutiuță cam de când l-am căpătat.

Unul din punctele de pe lista mea de dorințe pentru anul ăsta a fost să continui să învăț franceză cu Duolingo, și am mai făcut și asta, dar am găsit recent un canal pe youtube în care o tipă are niște lecții de franceză pentru începători, se numește Alexa Polidoro. Îmi place mai ales că pronunță fiecare cuvând clar, pentru că asta e principala mea problemă, cu înțelesul cuvintelor, iar la ea înțeleg tot. Și mi se pare un mod bun, până acum, pentru mine de a mai învăța câte ceva, pentru că pot asculta o lecție din asta oriunde. 

Următoarele două lucruri sunt din Jumbo, care mi se pare un loc periculos, dar voiam ceva decorativ pentru bibliotecă, care să amintească de Crăciun, și am găsit cele două lucruri de mai jos, și nu au fost nici scumpe.
Mărul îmi amintește de Once upon a time, și cred că o să rămână pe bibliotecă tot anul, iar brăduțul mi s-a părut pur și simplu prea simpatic, nu am putut rezista!

Următorul punct pe listă ar putea părea un pic... weird, dar simțeam nevoia să îl adaug aici. Am avut o mică revelație, în lispa unui cuvânt mai bun, recent. Mi-am dat seama de ce în ultimele luni nu am fost chiar foarte optimistă. Ceea ce mă sâcâia era faptul că de luni de zile, cam de când am terminat cu licența, în iulie, mă tot mint că o să mă reapuc de scris. Și m-am chinuit pe ici pe colo, dar până recent nu am reușit să ajung mai nicăieri. Dar m-am hotărât să mă reapuc serios de asta și cam cu asta m-am ocupat în ultimele câteva zile și moralul meu a devenit mult mai bun. A devenit cumva terapeutic pentru mine întregul proces, sper că asta are sens, pentru că în mintea mea are. Nu știu dacă voi ajunge undeva cu hobby-ul ăsta, dar o să continui din purul motiv că mă face să mă simt bine. Doar și pentru pacea mea sufletescă și nu cred că mă voi lăsa vreodată de asta.

Am văzut recent un trailer pentru un film care urmează să apară în mai anul viitor, dar trebuie să vorbesc despre asta, pentru că e unul din lucrurile pentru care mă entuziasmez foarte tare! E vorba despre trailer-ul de la Captain America: Civil War, care eu cred că arată awesome! Am tot citit și văzut lucruri pe net despre care e faza cu povestea în comics, și știu că e diferit în film, dar cred că o să fie un film bun, totul arată foarte bine și povestea are o tentă mult mai... cum să zic? Un pic mai dramatică decât ce a fost până acum și tare sunt curioasă să văd ce se va întâmpla în partea asta din MCU. Și luna mai e atât de departe! Am văzut trailer-ul de cel puțin cinci ori, și sigur o să îl mai văd de câteva ori. 

M-am apucat să mă joc Sims 4: get to work zilele astea. Eram curioasă, pentru că am văzut niște video-uri pe youtube, și mi se pare interesant. Nu m-am jucat foarte mult, vreau să fac prea multe lucruri și nu mai am așa mult timp liber, dar mi se pare dărguț. Am ajuns totuși într-un punct în care m-am cam plictisit de joc, pentru că așa sunt eu, am perioade și perioade, dar îmi place ce au făcut cu jocul.

Un film care mi-a plăcut foarte mult, a fost Bridge of spies.
Se petrece în timul Răsboilui Rece, după ce SUA arestează pe cine bănuiesc a fi spion rus, și pentru a îi oferi o șansă la un proces, îl ales pe Donovan drept cel care îl va apăra. Pierde, așa cum era de așteptat, dar complicații apar atunci când un soldat al SUA este capturat de ruși. Acum Donovan trebuie să negocieze pentru a face un schimb, astfel încât americanul să ajungă teafăr înapoi în țara lui de origine.
Mi-a plăcut foarte mult filmul ăsta, mai ales pentru că nu are decât o singură scenă în care sunt folosite arme și aceea foarte scurtă. În rest totul se petrece mai ales prin discuții și lucruri care poate nu ar părea interesante dacă nu ar exista o miză destul de mare. Dacă voi reuși să găsesc suficiente lucruri de spus despre film, poate că voi scrie și o recenzie. Momentan îl menționez aici și chiar îl recomand!

Și mai vreau să menționez două canale de youtube. Primul este The still point, este un canal despre cărți și îmi place cum vorbește persoana despre subiectul ăsta, cred că merită o privire. Al doilea este CGP Grey, și este un canal care prezintă lucruri foarte interesante pe mai multe domenii. Și nu sunt video-uri lungi. Mie mi-a plăcut cel în care a vorbit despre U.E, dar sunt și alte tipuri de video-uri, despre lucruri pe care le credem,dar care nu sunt adevărate și facts din istorie, dar și alte lucruri, l-am descoperit recent și nu am văzut tot ce e pe canal. Dar explicațiile sunt relativ ușor de urmărit și făcute într-un mod distractiv.

Asta ar fi pe luna noiembrie, am adunat mai mult decât m-am așteptat, mulțumesc dacă ați avut răbdare până la final :)

duminică, 29 noiembrie 2015

November wrap-up

Luna asta nu a fost atât de bună ca octombrie și încep să fiu convinsă că nu voi ajunge la goal-ul de pe Goodreads nici anul ăsta, dar e ok, pentru că am citit câteva cărți destul de groase anul ăsta, so yeah.
  1. Fantoma de pe lac de Monica Ramirez. Mi-am zis că îi voi citi toate cărțile și încă am de gând să fac asta. Cartea de față e un pic diferită față de celelalte cărți pe care le-am citit ale autoarei, dar nu într-un sens rău, chiar deloc. E o poveste romance/polițistă, care mie mi-a amintit de Agatha Christie și mi-a plăcut mult mai ales modul în care la un moment dat ajungi să ai atâtea întrebări despre ce se petrece, dar la final totul se leagă și nu e nimic lăsat pe dinafară, recomand; 4/5 stele pe Goodreads.
  2. Războiul bătrânilor de John Scalzi. E prima care a autorului pe care o citesc și acum vreau să mai citesc și altele, pentru că asta chiar mi-a plăcut. E SF, un gen care pe mine de obicei mă intimidează, dar mă bucur că nu m-am lăsat de gen, pentru că mai găsesc și cărți care îmi plac mult. Recomand și chiar sper să pot citi și alte cărți de Scalzi curând; 4/5 stele pe Goodreads.
Postez asta mai devreme pentru că știu sigur că nu voi mai termina o carte, pentru că nici nu m-am apucat de alta. Am tot plimbat Ozz de Ștefana Czeller după mine zilele astea, dar mintea mi-a stat la altele și încă nu m-am apucat de ea, dar vreau să o fac, sună foarte interesant. 

miercuri, 25 noiembrie 2015

"Războiul batrânilor(Old man's war #1)" de John Scalzi

Eu nu prea am avut noroc cu genul SF, în sensul că nu îmi vine ușor să aleg cărți din genul ăsta. Asta în parte pentru că am dat peste unele cărți de gen la care fizica/matematica m-au depășit, iar ele fiind importante în poveste au afectat părerea mea despre cartea respectivă. Motivul pentru care încă nu am renunțat la SF e pentru că am găsit cărți din genul ăsta care mi-au plăcut mult. Cartea de față este una dintre ele și mă bucur că am decis să o cumpăr.
În viitor, oamenii au reușit să cucerească alte planete, în alte universuri și să le populeze cu coloniști. Dar asta înseamnă că și-au făcut inamici în spațiu, și nu sunt singura specie care dorește să cucerească noi teritorii. Deci au nevoie de soldați. Dar vor soldați cu toată experiența care vine în urma unei vieți, așa că au decis să înroleze doar persoane cu vârsta de 75 de ani. John Perry este unul dintre bătrânii care decid să se înroleze pentru că încă nu vrea să moară. Nu știe prea multe despre ceea ce urmează după înrolare și va avea parte de câteva surprize.
Recunosc că o parte din motivul pentru care am luat cartea asta a fost coperta, care mi-a amintit de Pacific Rim. Cele două nu au nicio legătură una cu alta, în afară de lupta oamenilor cu extratereștri, dar coperta tot la film mă duce cu gândul când mă uit la ea. Dar să revin la carte.
Ceea ce cred că mi-a plăcut cel mai mult la cartea asta (e greu de ales) a fost faptul că e foate mult despre omenire și oameni, cât și cum reacționează la noua lor viață. În același timp, mi-a plăcut și că s-a prezentat într-un fel modul în care alte specii văd ceea ce se întâmplă și modul lor de a gândi. A fost interesant de citit despre asta. Și dacă tot am menționat speciile, am fost surprinsă în mod plăcut de ceea ce și-a imaginat autorul. Iar aici nu cred că am văzut decât o mică parte din tot ce e în univers, acum sunt curioasă să văd ce va urma.
Încă un lucru important pentru mine a fost că fizica/matematica prezentă în carte a fost explicată într-un mod ușor de înțeles. Nu cred că îi trebuie cuiva multe cunoștințe din domeniile astea pentru a putea urmări respectivele explicații. Datorită acestui fapt nu am avut nicio problemă în a urmări firul poveștii. Nu spun că am înțeles tot, pentru că sunt niște teorii mai ciudate pe acolo, dar suficient cât să pricep ce se întâmplat, iar mie nu îmi trebuie mai mult de atât.
Ce mi-a mai plăcut a fost faptul că totul s-a petrecut într-un mod care a făcut ca lucrurile să fie ușor de urmărit, în condițiile în care timpul nu mi-a permis să o citesc atât de repede pe cât mi-ar fi plăcut. Și ăsta mi se pare un lucru bun având în vedere faptul că povestea în sine nu e deloc simplă.
Este totuși un lucru care m-a cam deranjat un pic. În majoritatea timpului în care am citit cartea, nu am avut senzația că personajele erau niște bătrâni. Mie mi-au sunat ca niște persoane mult mai tinere.
Trecând peste asta, un alt lucru care mie mi-a plăcut mult a fost umorul. Pentru o poveste despre război și pierderi de vieți, a fost destul de distractivă. Mai ales personajele au avut haz. De multe ori, în situații deloc plăcute, exista cel puțin un personaj care să facă o glumă și să detensioneze atmosfera. Cred că dacă nu ar fi fost așa, nu aș fi putut să o citesc, sau aș fi terminat-o foarte greu. Încerc să evit lucrurile deprimante.
Ar mai fi de menționat personajele. John Perry, care e și cel care narează, mi s-a părut foarte simpatic. Cev ala personalitatea lui mi-a plăcut foarte mult, chiar dacă nu pot spune cu exactitate ce anume. Și cei cu care s-a împretenit mi-au fost simpatici, dar niciunul nu mi-a rămas în minte în mod special. Totuși, cât sunt împreună sunt foarte distractiv de urmărit.
Ar mai fi un personaj, o anume Jane Sagan, dar despre ea nu pot spune prea multe pentru că apare abia în a doua jumătate a cărții. Dar voiam totuși să o menționez pentru că mi-a fost tare simpatică.
Per total, chiar mi-a plăcut cartea asta, deși recunosc că am sărit peste scenele de luptă (nu-s fan) și cred că e o carte bună pentru cei care sunt intimidați de genul SF, cam așa cum sunt eu.

Detestam faptul că devenisem unul dintre acei bătrâni care se duc la cimitir pentru a fi împreună cu soția. Când eram tineri discutam despre vizitele la cimitir și despre inutilitatea acestora. Un morman de care în descompunere și o grămadă de oase care au alcătuit trupul cuiva nu reprezintă acea persoană. Doar carne în descompunere și oase, atât. Persoana respectivă nu mai este, s-a dus la ceruri sau a coborât în iad, oriunde sau nicăieri. Dar nu mai e acolo. La fel de bine poți vizita un cotlet. Pe măsură ce îmbătrânești îți dai seama că este perfect adevărat. Dar nu-ți mai pasă. Asta-i tot.
Dar pe cât de mult uram să merg la cimitir, mă simțeam confortabil să știu că ea este acolo... Îmi e dor de Kathy. Și îmi este mai ușor să îmi fie dor de ea la cimitir, acolo unde nu a călcat în timpul vieții, decât să-i simt lipsa prin toate locurile în care a fost cât a trăit. 

Uită-te la tine... Când ești de douăzeci și cinci de ani, treizeci și cinci, patruzeci și cinci sau chiar cincizeci și cinci, încă te simți în stare să iei viața în piept. Când ai șaizeci și cinci de ani, iar trupul tău face primii pași către decrepitudine, toate aceste misterioase "tratamente medicale, chirurgicale, terapii și proceduri" încep să sune interesant. Apoi ajungi la șaptezeci și cinci de ani. Prietenii ți-au murit, iar tu ți-ai înlocuit cel puțin un organ vital, trebuie să te duci la baie de cel puțin patru ori pe noapte, abia urci scările gâfâind și îți spui că, totuși, pentru vârsta ta ești într-o formă bună.

Dar trebuie să faci ceea ce este de făcut ca să oferi oamenilor alinare, îi face să se simtă mai bine și, oricum, nu te costă mare lucru. Prefer să-micer scuze pentru un lucru pe care nu l-am făcut sau de care nu-mi pasă prea mult și să las pe cineva în urma mea care să-mi ureze noroc, decât să mă încăpățânez, iar apoi cineva să se roage ca un extraterestru să-mi sugă creierii. Spuneți-i asigurare karmică.

- Oamenii vin aici pentru că nu-s gata să moară și pentru că nu vor să îmbătrânească. Vin aici pentru că viața de pe Pământ nu mai reprezintă niciun interes după o anumită vârstă. Sau vin doar ca să vadă și alte locuri înainte de a muri.

- Mai mult de atât... ar trebui să vă pese deoarece sunteți destul de bătrâni  ca să știți că așa trebuie. Acesta este unul dintre motivele pentru care FCA recrutează bătrâni pe care să-i facă soldați. Nu doar pentru că v-ați pensionat și atârnați greu din punct de vedere economic. Ci pentru că ați trăit destul ca să știți că mai există și altceva decât viața voastră. Cei mai mulți dintre voi aveți copii și nepoți și știți cât de valoros este un lucru făcut și menit să dăinuie și după voi. 

- Mi-e dor de soția mea. Dar îmi este dor și de sentimentul de... cum să-i spun... de tihnă. Sentimentul că te afli acolo unde trebuie să te afli, alături de persoana lângă care trebuie să fii. [...] Nu există niciun loc sigur și stabil acolo. Nu există nimic aici de care să fiu sigur. Căsnicia mea a avut și momente mai proaste, și momente pline de strălucire, ca la toată lumea. Dar indiferent de ceea ce se întâmplă, știam că este ceva durabil. Îmi lipsește tocmai acest soi de siguranță, precum și legătura profundă pe care o poți avea cu cineva. O parte din ceea ce ne face umani este ceea ce însemnăm pentru alți oameni și recipoc, ceea ce înseamnă alți oameni pentru noi. Mi-e dor să fiu cineva pentru altcineva, mi-e dor de această parte a umanității mele.

duminică, 22 noiembrie 2015

Nou la mine în bibliotecă(40)

Sau ce cărți mi-am luat de la Gaudeamus. Recunosc că se poate să fi cheltuit cam mult, dar am stat în bugetul pe care mi l-am stabilit dinainte și nu am ieșit din lista de cărți pe care am făcut-o tot dinainte. Mă simt mândră de asta și cred că a meritat. Am făcut multe lucruri anul ăsta, cred că merit un fel de recompensă. Cam asta a reprezentat Gaudeamus pentru mine anul ăsta.

Da, mi-am luat Zona Zero de Lavinia Călina. Ceea ce a spus autoarea despre volum m-a convins, chiar dacă încă mai am câteva emoții pentru partea cu zombi. Dar vom vedea.

Mi-am luat Saga reginelor de Jean des Cars, carte care de altfel mi-a stricat lista cu o zi înainte de a merge la târg, deci am modificat lista. Dar chiar îmi place cum scrie autorul și sun incluse în volum regine despre care de mult vreau să citesc ceva.

De la editura Crux mi-am luat așa:
În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu, pentru că pur și simplu sună prea bine. Un pic înfricoșător, dar totuși atât de bine!
Delirul încapsulat de Florin Pîtea, pentru că nu cred că am mai citit steampunk până acum, și ceea ce s-a spus la lansare despre volum m-a făcut să îmi doresc să îl citesc și mai mult.

De la Tritonic am următoarele:
The heiress's knight de Monica Ramirez, pentru că nu am putut rezista, mai ales când am văzut că e în engleză. Nu aș putea spune de ce tocmai asta m-a convins, dar am luat-o pentru motivul ăsta oricum.
Ultima privire  de Adina Speteanu, cred că era evident deja că mi-o voi lua, abia aștept să o citesc, să văd cum se va termina toată povestea. 
Nume de cod: Arkon de Anamaria Ionescu, pentru că de un an tot mă țin să o iau și abia acum am ajuns la ea. Abia aștept să o citesc, mai ales că am tot văzut păreri bune despre ea anul ăsta.

Și poză cu toate!
Susțin autorii români! În cazul în care nu v-ați dat deja seama :))

sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Gaudeamus 2015

Înainte de a mă apuca să scriu asta, m-am uitat pe postarea de anul trecut. Cred că am fost mai entuziasmată atunci și că am rămas cu un sentiment mai pozitiv față de cel de anul ăsta. Partea ciudată e că sentimentul ăsta nu a fost cauzat de lansările în sine, cât de alte lucruri. În primul rând, m-am enervat de la început pentru că cineva s-a gândit că ar fi o idee bună să pună o taxă de intrare. Și e stupid, pentru că taxa era de 5 lei, dar când am vrut să mă lămuresc ce e și cu chestia asta toți m-au repezit, iar asta nu mi-a plăcut. Apoi, a fost faptul că pavilionul e atât de ciudat construit încât la un moment dat m-am învârtit pe acolo vreo 20 de minute până să găsesc un anumit stand. Nu pot înțelege cum funcționează nivelele alea de la Romexpo. 

Dar mă plâng prea mult în ultimul timp, așa că să trec la lucruri mai pozitive. Am scris o postare cu planurile mele pentru Gaudeamus, iar acum vreau să vorbesc despre ce am bifat de pe listă și impresii în general.

Prima lansare la care am ajuns a fost cea a cărții Zona zero de Lavinia Călina. Am zis și în postarea mai sus menționată că nu eram convinsă că vreau să o iau, apoi am văzut video-ul în care autoarea a vorbit un pic despre carte și am aflat că e narată de mai multe personaje, ceea ce imediat mi-a atras atenția. Asta și alte câteva lucruri. Dar tot aveam un dubiu, pentru că mintea mea a asociat zombi cu mult sânge pe pereți, așa că mi-am zis că cel mai bine ar fi să o întreb direct pe autoare, care de altfel a fost foarte drăguță și chiar fragmentul pe care l-a citit conținea cele mai rele descrieri cu sânge din carte, care nu sunt de fapt așa mare lucru. Asta m-a bucurat, deci merci, Lavinia!

După asta am decis să fac un mic studiu de piață să văd cam care sunt prețurile cărților pe care mi le doream, ca să văd cam ce îmi permit să iau în bugetul pe care mi l-am făcut. Și, da, mi-am respectat bugetul. Am dat repede o tură, mi-am notat prețurile, am făcut un mic calcul, după care am luat tot ce îmi doream mai mult să iau.
Urmează să scriu și un book-haul.

După asta, aveam în plan să ajung la niște lansări la Tritonic, dar înainte am vrut să merg să mănânc, ceea ce a durat mai mult decât m-am așteptat, pentru că era o coadă imensă la Springtime, așa că le-am ratat.

Dar am ajuns la lansările Titlurilor SF&F, editura Crux Publishing, unde s-au lansat noile volume de gen, o colecție de povestiri scurte(pe care trebuie să mi-o iau și eu, pentru că am aflat ceva interesant despre volum cât am fost acolo), În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu și Delirul încapsulat de Florin Pîtea. Trebuie să spun că lansările lor mi s-au părut foarte interesante, mai ales pentru că Deea Sterea și Florin Pîtea au venit costumați foarte frumos și au fost povestite și câteva anecdote foarte simpatice și distractive. 

Pentru că am fost la editura de mai sus, nu am mai ajuns la lansarea cărții lui Lucian Dragoș Bogdan. Din păcate s-au suprapus și am ales să rămând la Crux pentru că mi-au plăcut cum s-au făcut lansările. 

Și ultima de pe listă, lansarea cărții "Ultima privire" de Adina Speteanu. Recunosc că în punctul ăla, adică după lansările de mai sus, care s-au terminat pe la ora cinci, mă dureau picioarele și nu prea mai aveam răbdare pentru că era și cald și rămăsesem un pic fără aer, ceea ce la mine e nașpa. Dar am găsit un loc unde să stau jos vreo jumătate de oră, am stat un pic pe net și până la urmă mi-am zis că stau până la final. Și mă bucur că am făcut-o. Știam eu de ce îmi plac lansările de a Tritonic! Bine, acum am ceva emoții legate de acest ultim volum, dar văd eu la final cum ce impresie vor rămâne. Aș spune ceva despre ce s-a spus la lansare, dar eram obosită și nu mai îmi amintesc exact ce s-a spus, dar au fost niște discursuri foarte simpatice și cu un pic de umor. Dacă nu aș fi fost hotărâtă să îmi iau cartea, probabil că ei m-ar fi convins după ceea ce au spus la lansre.

Cam asta ar fi, nu prea multe de povestit. Dar atât de multă lume la un loc nu am mai văzut de mult timp! Dar am întâlnit câteva persoane, unele noi, am încercat să nu mai fiu așa timidă, sper că mi-a ieșit, per total cred că a meritat experiența. Și încă ceva: am uitat cât de mult urăsc aglomerația înainte să ajung la Gaudeamus! Sunt un pic supărată pe mine totuși pentru faptul că nu am făcut și eu măcar o poză. Am așa o părere proastă despre cum ies în poze încât evit să o fac chiar și atunci când știu că ar fi o ocazie care merită. Și nici măcar poze prin jur nu am făcut, trebuie cumva să remediez problema asta în viitor.

miercuri, 18 noiembrie 2015

Planuri pentru Gaudeamus 2015

Cum se apropie Gaudeamus-ul, m-am uitat și eu printre evenimente și am o listă cu lansările la care aș vrea să ajung. Nu știu cât de mult mă voi ține de lista asta, pentru că unele dintre lansări se suprapun, but I will do my best. Și am și o listă cu cărțile pe care vreau nepărat să mi le iau, iar de asta chiar vreau să mă țin pentru că mi le doresc foarte mult. Asta și mica lipsă de fonduri momentan (nu putea fi târgul la începutul lunii, când am primit și eu salariul?) își cam spun cuvântul. Dar anul trecut nu mi-am permis să îmi iau absolut nimic, deci ăsta tot e un mic pas înainte.

Să încep cu evenimentele la care îmi doresc să ajung, în ordine cronologică. Eu voi merge doar sâmbătă, pentru că programul nu-mi permite mai mult, deși știu că mai erau vreo două lansări interesante pe acolo, dar nu am ce să fac.

  1. Lansare "Zona zero" de Lavinia Călina. Va avea loc la ora 12, la standul editurii, și va fi prezentă și autoarea. Nu sunt eu prea convinsă dacă e genul de carte pentru mine, dar vreau să merg oricum la lansare. Cine știe, poate că mă va ajuta să mă hotărăsc. Sunt într-un fel curioasă să văd ce face autoarea în volumul ăsta, dar ideea de zombi nu e chiar ceva ce mă atrage de obicei. We will see. 
  2. Lansări Mystery&Thriller la Tritonic. La ora 14:00, și se vor lansa mai multe volume din genul acesta. Voiam oricum să ajung la standul editurii, așa că de ce nu să văd și eu ce mai apare nou pe la ei. Cred că va fi interesant, de obicei îmi plac lansările lor.
  3. Lansări titluri SF&F editura Crux Publishing. Vor fi lansate trei noi cărți ale editurii, între orele 14:30 și 17:00, eu sunt interesată mai ales de două dintre ele și aștept să văd cum va fi, pentru că nu am mai fost la lansări la această editură.
  4. Lansare "Uneori, când visez" de Lucian Dragoș Bogdan. Tot la editura Tritonic, la ora 15:30. Asta e una din cele la care nu-s convinsă că voi ajunge, dar voi încerca. Vreau să merg pentru că tot sunt curioasă în legătură cu romanele autorului, chiar dacă Frontiera nu a fost chiar pentru mine, dar vreau să mai încerc altceva, să văd dacă îmi place.
  5. Lansare "Ultima privire" de Adina Speteanu. În sfârști apare ultimul volum al seriei, can't wait! Sunt un pic tristă să știu că se termină, dar lucrurile au rămas atât de încurcare în volumul trei încât trebuie să aflu cum o vor scoate la capăt. Lansarea va avea loc la ora 18:00, tot sâmbătă.
Cam astea ar fi. Nu sunt chiar așa multe, dar mă vor ține ocupată cam toată ziua și sunt entuziasmată pentru târgul ăsta. Da, mie nu-mi trebuie mult să mă entuziasmez, iar acum sunt chiar nerăbdătoare să se termine săptămâna pentru a putea merge la târg.

Și ziceam și de o listă cu cărțile pe care vreau neapărat să mi le iau.
  • Ultima privire de Adina Speteanu
  • Nume de cod: Arkon de Anamaria Ionescu (de când s-a lansat, acum vreun an, tot îmi zic că o să mi-o iau și tot nu am ajuns la ea, de data asta vreau neapărat să o cumpăr)
  • În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu
  • Delirul încapsulat de Florin Pîtea
  • Edit: Saga reginelor de Jean des Cars
Și mai am câteva pe listă la care nu-s convinsă că voi ajunge, dar la mine nu se știe niciodată, deci le voi trece pe o listă oricum.
  • Zona zero de Lavinia Călina
  • Uneori, când visez de Lucian Dragoș Bogdan (sau una din celelalte două cărți ale lui, țin minte că au fost lansate la Gaudeamus anul trecut, sper că nu mă înșel)
  • Dacă îmi voi mai permite, mă voi uita și după o carte de Monica Ramirez pe care încă nu am citit-o, cred că sunt vreo două cărți ale autoarei pe care încă nu le-am citit, and I need to solve that problem.
  • Edit: Second life de S.J. Watson
Și mă opresc aici, pentru că și așa lista mea de wishlist e prea lungă, și aici vreau neapărat să mă concentrez pe autori români, pentru că vreau să citesc și alți autori și m-am gândit că ăsta e momentul oportun, fiind multe edituri în același loc.
Sper să nu exagerez, pentru că și așa am destule cărți necitite și nu mai am atât de mult timp liber la dispoziție, iar numărul tinde să tot crească...

duminică, 15 noiembrie 2015

Goosebumps

Tot uitându-mă la recenzii pe internet despre filmul ăsta, am aflat că romanele menționate în film nu sunt ceva fictiv și lumea e prin America le-a citit copii fiind. Mi s-a părut interesant, nu aș fi crezut că e ceva adevărat în tot ce se întâmplă în film.
Zach și mama lui se mută într-un mic orășel în urma unor evenimente, iar vecinii lor sunt cel puțin bizari, și misterioși. Dar el se împrietenește cu Hannah, vecina lui, iar după o seară în care aude discuții din vecini din care reiese că tatăl ei ar putea fi un psihopat, decide să investigheze situația. Ceea ce descoperă însă este o colecție de manuscrise Goosebumps, din care monștri pot prinde viața dacă sunt deschise. Iar după ce el și prietenul lui eliberează din greșeală unul, totul o cam ia razna.
Primul lucru pe care vreau să îl spun e că mi-a plăcut mult faptul că aici Zach mai întâi apelează la poliție înainte de a decide să ia totul în propriile mâini. Cumva în filmele de genul nimeni nu se gândește să apeleze la autorități.
Am fost la filmul ăsta așteptându-mă la ceva foarte clișeic, mai ales din cauza poveștii care suna cumva cunoscut, dar părea ca ceva amuzant și chiar aveam nevoie de așa ceva. Și mă bucur să spun că mi-a depășit așteptările. Nu e ceva complet original și nimic profund sau ceva de genul ăsta, dar e o aventură pe care mi-a făcut plăcere să o urmăresc, și a fost într-adevăr amuzant. Au fost vreo două-trei momente ușor creepy, dar cam atât, ceea ce pentru mine a fost super, mă sperii ușor oricum.
Trebuie să spun că îi admir sincer pe oamenii care s-au ocupat de efectele speciale, pentru că totul a arătat foarte bine. De obicei, am ceva scepticism când vine vorba de combinația dintre filme cu actori și desene (nu am un cuvânt mai potrivit), dar aici mi s-a părut că totul s-a potrivit perfect.
Și mi-au plăcut mult și personajele, inclusiv unul dintre monștri, o păpușă un pic creepy. Cel mai mult mi-a plăcut de Hannah, tatăl ei fiind pe locul doi. Tatăl ei mi s-a părut genul ăla de om retras, care nu prea se înțelege cu lumea, dar care poate fi prietenos și simpatic dacă chiar încearcă. Iar Hannah mi-a plăcut foarte mult de la început până la final.
Aventura prin care au trecut cei patru a fost foarte interesant de urmărit, mai ales când erau urmăriți de monștri, pentru că niciodată nu îmi puteam da seama dacă vor scăpa, chiar dacă ar fi trebuit să știu că genul ăsta de filme în general au finaluri fericite. Thumbs up for that!
A fost un singur lucru în tot filmul pe care l-am prevăzut, pentru că mi se părea cumva ciudat ca lucrurile să stea altfel. În rest, au fost destule lucruri care m-au luat prin surprindere, și am apreciat faptul că lumea reacționa exact așa cum ar fi fost normal, am văzut aventuri de genul în care anumite lucruri nu păreau prea plauzibile. Aici însă nu a fost cazul, cel puțin din punctul meu de vedere.
Recomand!

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

"Fantoma de pe lac" de Monica Ramirez

Nu prea știu de unde să încep cu cartea asta, în mare parte pentru că mi-a luat cam mult să o termin și încerc să fac abstracție de asta. Pentru că dacă mi-aș fi făcut timp să o citesc probabil aș fi terminato destul de repede și asta mă deranjează. Dar să trec la poveste.
Ashley White, scriitoare de romane de dragoste, ajunge în Spearmint Lake cu speranța că schimbarea peisajului o va ajuta la terminarea romanului la care lucrează, cât și pentru a își reveni după o despărțire. Dar orășelul acesta nu e chiar atât de liniștit pe cât pare, o fantomă a unui polițist ucis cu 20 de ani în urmă bântuie prin zonă, ea începe să audă sunete stranii prin cabana unde locuiește și au loc tot felul de evenimente ciudate.
În primul rând, nu, nu este o carte horror. Are câteva elemente paranormale, dar eu aș categorisio drept o carte de dragoste și polițistă. În primul rând de dragoste pentru că mi se pare că partea asta e ceva mai mare decât cea polițistă, sper că are sens ce spun. Dar mie mi-a plăcut mai mult partea de mister și de cercetări ale lui Ashely prin Spearmint Lake, pentru că în general nu sunt fan al poveștilor de dragoste și dintr-un motiv pe care nu-l pot identifica nu mi-a plăcut persoana de care s-a îndrăgostit Ashley în poveste.
Revenind la partea polițistă, mi s-a părut interesant modul în care totul s-a desfășurat și cum de fapt nu prea primeam răspunsuri, doar ajungeam la mai multe întrebări. Asta mi-a amintit de Agatha Christie și chiar mi-au plăcut cele câteva cărți ale autoarei pe care le-am citit. Și mi-a plăcut și faptul că pe lângă misterul creat de fantomă s-au întâmplat și alte lucruri, Ashley și-a mai făcut niște prieteni noi și mai ales mi s-au părut interesante pasajele în care vorbea despre scrierea romanului ei. Am o slăbiciune pentru asta și pentru orice fel de lucru care are legătură cu instrumentele muzicale, mai ales pian. Și mă bucur că au fost acolo, altfel poate că aș fi uitat că personajul e scriitoare de romane. Plus că mi-a plăcut ideea romanului la care lucra.
Recunosc că la un moment dat eram convinsă că voi putea prevedea ceea ce urmează, nu știu de ce tot încerc să fac asta, de cele mai multe ori eșuez. Au fost destule lucruri care m-au luat prin surprindere în timp ce citeam, mai ales spre final, când povestea începea să se lămurească. Suficiente întorsături de situație.
Și dacă tot ziceam de final... ceva la el nu mi-a plăcut foarte tare. Nu voi spune ce, doar că a fost o situație care mi s-a părut destul de ciudată, în ceea ce privește două personaje, m-am așteptat la cu totul altceva. Nu aș putea spune că mi-a displăcut neapărat, dar m-a sâcâit un pic.
Mi-a plăcut și recomand dacă vă plac genul acesta de romane.

luni, 9 noiembrie 2015

Hotel Transylvania 2

Cum prima parte, apărută în 2012, mi-a plăcut foarte mult, am fost încântată când am aflat că urmează să apară o continuare. Abia am așteptat să văd filmul ăsta!
În partea asta, după nunta lui Jonathan și Mavis, la care participă și familia lui, totul pare să se așeze. Și oamenii și monștri sunt mai acceptabili unii față de alții, chiar ajung să se înțeleagă destul de bine, iar vestea că Mavis va avea un copil nu poate veni decât ca o veste bună. Însă de aici apare întrebarea: copilul va fi om sau vampir? Micuțul Dennis pare să tindă mai mult spre partea umană, dar Dracula e hotărât să îl ajute pe nepotul său să își descopere partea vampirească. Asta fără ca fiica lui să știe că el încearcă asta.
Am avut anumite dubii cu privire la filmul ăsta, mai ales că nu voiam ca el să fie exclusiv despre Dennis și colții lui, și mă bucur că pot spune că nu a fost doar despre asta. O parte destul de mare e, pentru că micuțul e în centrul atenției, dar i-am putut urmări și pe Mavis și Jonathan visitând orașul în care el a crescut, pentru a se hotărâ dacă se vor muta acolo sau nu. Partea aceea mi s-a părut interesantă pentru că Mavis nu știe nimic despre lumea oamenilor și e fascinată de absolut tot ce vede. Iar mie chiar mi-a plăcut mult de ea în primul film și mă bucur că a fost o parte improtantă și din acesta. Chiar a fost mult mai prezentă decât m-am așteptat să fie. 
De cealaltă parte a baricadei, încercările lui Dracula și a prietenilor lui de a îl ajuta pe Dennis cu colții nu e chiar o reușită, ceea ce face pentru niște situații destul de distractive. 
Totuși, cu tot ceea ce mi-a plăcut la filmul ăsta, trebuie să spun că o mare parte din el se mișcă destul de încet. La final, da, totul se leagă, dar tot au fost momente care nu mi s-au părut chiar interesante. Dar nu mă pot plânge prea mult, mai ales având în vedere cum au evoluat lucrurile.
Partea care mi-a plăcut cel mai mult a fost de departe cea de la final. E și amuzant, și un pic de tot trist, și are niște scene foarte bune.
Per total, pot spune că mi-a plăcut, chiar dacă mi s-a părut un pic cam scurt, dar e aproape la același nivel cu primul, aproape. Mi-au plăcut în continuare personajele, mai ales Dracula și Mavis, copilul a fost adorabil, replicile au fost la locul lor și a avut și un mesaj care mi-a plăcut.
Eu îl recomand mai ales dacă v-a plăcut primul film, iar dacă nu l-ați văzut, ar trebui. Sunt niște filme chiar reușite și nu cred că sunt doar pentru copii.

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Noutăți editoriale #3

Momentul ăla când îți dai seama că ai creat rubrici pe blog în care nu ai mai postat de multe luni... Oups! Dar mi-am amintit, și chiar urmează să apară niște cărți curând care cred că sună foarte bine, așa că fac o astfel de postare.

Ultima privire de Adina Speteanu, care urmeaza să apară la Gaudeamus, can't wait! Ultimul volum din seria Dincolo de moarte, sunt un pic tristă că e ultimul, dar sunt super curioasă să văd cum se va termina.

După arestarea lui Baltazar, lucrurile în Strygorra par să se schimbe. Influența Nataliei începe să se observe, iar locuitorii îi acceptă părerile și caută un alt mod de a rezolva problemele.
Însă vorbele ei nu sunt de ajuns, când Renard nu pare să fie de acord cu ce propune. Există grupuri de strigoi care nu acceptă faptul că un om îi conduce și vor răzbunare pentru faptele lui Dragoș. Iar pactul dintre Natalia și Lyda nu poate fi ignorat, oricât de mult timp ar trece.
Cu gândul la familia ei, Natalia pierde controlul asupra situației din Strygorra, și evenimentele se precipită către un deznodământ pe care nu și-l dorește. Înconjurată de dușmani în toate părțile, trebuie să lupte pentru supraviețuire singură, bazându-se pe puterile ei.
Când trecutul valorează mai mult decât orice, viitorul devine doar un moment în timp. Mai ales când lucrurile se întâmplă în baza unui scenariu stabilit cu secole în urmă.
Cât de departe poți să mergi pentru a-ți schimba viața și a accepta soarta pe care nu ai ales-o?


În sângele tatălui de Cirpian Mitoceanu. Sună așa de bine!
Într-un viitor mai puțin îndepărtat decât ne-ar plăcea să fie, Justiția nu mai este oarbă. Dimporivă, ea vede adânc în sângele oamenilor, în ADN-ul lor și în mintea lor, fără însă a le putea pătrunde și în suflete. Ce se întâmplă atunci când, în numele siguranței cetățeanului, un complet de judecată trimite un om nevinovat la detenție pe viață, numai și numai pentru că acesta pare predispus genetic la a deveni (cândva, poate) un viitor criminal? Și ce se întâmplă atunci când un ucigaș în serie face ravagii cumplite, la adăpostul unui chip blajin? Cădere și înălțare, viață și moarte, accidente nefericite și premeditare, suspans, acțiune și o mie de întrebări. În sângele tatălui este un roman science – fiction de excepție, o distopie întunecată și un thriller pasionant în care personajele par prinse pe veci în pânza de păianjen a sorții. Destin sau… predestinare genetică?

Cartea cu scoarțe de argint, ferecate de Florin Pâtea. Fantasy, right up  my alley, chiar sunt curioasă cum va fi, steampunk nu cred că am mai citit până acum.
Cine a creat cartea cu scoarţe de argint, ferecate? Ce secrete se ascund oare în ea? Cine va avea puterea sau dibăcia să o deschidă? Și, cel mai important, ce va fi descoperit înăuntru?
În cel mai recent volum de proză al scriitorului Florin Pîtea, veţi avea prilejul să aflaţi răspunsurile la aceste întrebări şi să călătoriţi pe un tărâm fascinant, în compania unor personaje de neuitat.
Cartea cu scoarţe de argint, ferecate.
Un volum magic. Un tărâm de basm. O revoluţie industrială.
***
Delirul încapsulat, primul volum al seriei Cartea cu scoarțe de argint, ferecate, semnată de cunoscutul scriitor român de science-fiction și fantasy Florin Pîtea, ne invită să ne alăturăm unor personaje memorabile, iar împreună cu ele să luăm parte la o aventură steampunk pe cât de palpitantă, pe atât de amuzantă. Din Gorena și până în Insulele Ducofer, însoțiți de savanți (mai mult sau mai puțin nebuni), agenți secreți, doamne din lumea bună, lorzi și academicieni, mecanoizi și mașinării dotate cu inteligență și limbaj, vom călători purtați pe aripile fanteziei autorului. Nu vă uitați derringer-ul acasă, căci unele aventuri pot fi… periculoase. Și nu lăsați deoparte nici batistele cu care o să vă ștergeți lacrimile de râs, pentru că unele personaje sau situații par desprinse direct din operele lui Terry Pratchett.

Calea regilor de Brandon Sanderson. Ăsta e un prim volum dintr-o serie, cred că în America a ieșit și volumul doi, nu sunt sigură despre al treilea. Am citit de autor primele două volume din seria Mistborn, primul mi-a plăcut foarte mult, al doilea nu la fel de mult(prea multă politică pentru mine), dar nu am citit niciodată ultimul volum, și în punctul ăsta nu știu dacă o voi mai face. 
Dar știu că seria asta nouă e fantasy, în ceva asemănător cu evul mediu. Nu am găsit o descriere pe site a cărții, dar de pe Goodreads știu că urmărește mai multe personaje, cred că ar putea avea și ceva magie, și că e o imensitate de carte, cred că pe undeva peste 800-900 de pagini în engleză, dacă nu mai mult.
Nu știu dacă o voi cumpăra sau nu, dar cumva tot vreau să citesc și altceva de Sanderson, pentru că are muultă imaginație și îmi place mult genul fantasy. Vom vedea.

Cam asta ar fi pentru moment. E ceea ce mi-a atras mie atenția, știu că apar mult mai multe cărți decât am menționat eu aici. Spre exemplu, la Herg Benet va apărea o nouă carte de Lavinia Călina, doar că e cu zombii, sunt destul de convinsă, și nu sunt sigură că mi-ar plăcea așa ceva. Și mai apar și altele, dar cum am zis asta e doar ceea ce mi-a sărit imediat în ochi. 
Abia aștept târgul Gaudeamus!

duminică, 1 noiembrie 2015

October favorites

S-a mai dus o lună, și am câteva lucruri pe care vreau să le menționez în postarea asta.
În primul rând, am fost acceptată la un internship, ceea ce mă bucură pentru că am ceva de făcut și pot să îmi permit să fac anumite lucruri acum, so that's good.

A fost ziua mea de naștere luna asta, am împlinit 22 de ani, îmi sună foarte urât la ureche ca vârstă, nu simt nicio diferență, but oh well. Dar se apropie Crăciunul, sărbătoarea mea favorită a anului, așa că trecem peste.


O chestie pe care am primit-o, și pe care o ador, e bluza din imaginea din dreapta. E călduroasă și îmi place culoarea, e un bej, nu știu cât de bine se vede în poză. Dar ceea ce ador la bluza asta e ceea ce e imprimat pe piept. 
Separat de faptul că îmi place cum arată tipa, căciula e cusută, stă în relief, nu știu cum să explic. Dar mi se pare foarte simpatică!




Un lucru pe care am ținut neapărat să mi-l iau după ce am început internship-ul a fost un ghiozdan mai încăpător decât cel pe care îl am de anul trecut. Pentru că locația e destul de departe de unde locuiesc eu, și pentru că s-a făcut frig, am vrut să am ceva în care să țin tot ce am nevoie, printre care mâncare și apă și cărțile pe care le citesc și alte chestii. Pentru că nu vreau să am pungi cu mâncare după mine, pentru că îmi îngheață mâinile și nu mai vreau să am răni de la frig. Iar ăsta e exact dimensiunea care îmi trebuia. I'm pretty happy with it.


Următorul topic e unul pe care nu îl abordez prea des: make-up. Nu prea m-a interesat niciodată subiectul ăsta, deși îmi place să mă uit youtube la tutoriale, cel puțin anul ăsta m-am uitat la chestii de genul. Și nici nu prea am avut noroc cu genul ăsta de produse, dar am încercat niște chestii de la Yves Rocher și astea îmi plac. O să recunosc că le-am luat la finalul lunii și nu le-am folosit prea mult, dar cred că dacă era ceva la ele care să nu-mi placă mi-aș fi dat seama până acum.
De fapt motivul pentru care am intrat în magazin a fost pentru un creion de ochi, pentru că cel pe care l-am luat de la Flormar nu a fost bun de nimic, mă usturau ochii groanznic de la el. Dar pe ăsta l-am folosit și am și uitat că îl avea pe ochi, mi i-am frecat și totuși nu m-am mânjit decât puțin și nici nu s-a luat prea mult, ceea ce cred că e un lucru pozitiv. Tot acolo am găsit un fond de ten care îmi place, pentru că nu se vede pe piele ca altele pe care le-am încercat, dacă nu dau cu prea mult, și e ok. Al treilea lucru l-am primit gratis de la ei, demachiant. Nu sunt încântată neapărat de cum se simte pe piele, dar mi se pare mai bun pentru ștersul creionului, pentru că șervețelele demachiante îmi lasă o senzație ciudată la ochi, e ceva ce nu-mi place. Cu demachiantul ăsta cred că e mai bine.
Și nu mi s-au părut nici scumpe.

Următorul lucru pentru care am o pasiune mai nou sunt lumânările. Eram în Bamboo și tot mă uitam la lumânări, și am găsit două care mi-au plăcut foarte mult și nu m-am putut abține. Totul a pornit de fapt de la cea cu aromă de vanilie. E prima pe care o găsesc care miroase aproape la fel ca cea pe care mi-am luat-o din Austria în decembrie anul trecut, pe care încă o am pentru că nu am vrut să se termine. Dar acum o am pe asta, deci pot să o ard liniștită. A doua se numește Safari și, deși nu pot descrie aroma, miroase foarte frumos! Mă duce cu gândul la vacanțele de vară frumoase pe care le-am petrecut de-a lungul anilor, într-un fel. Mă bucur că le am!

Ultimul lucru pe care vreau să îl menționez e o melodie pe care am descoperită chiar la finalul lunii octombrie. E noua piesă a lui Adele, Hello.
Nu pot spune că sunt fan al cântăreței, nu mi-a plăcut niciodată melodia care se tot repeta la radio într-un timp, Someone like you, dar cea de mai sus chiar îmi place. Atât versurile, cât și tonul melodiei, dacă asta are sens.

Cam asta ar fi pe luna asta, nu foarte multe lucruri, dar cred totuși că a fost o lună bună. Sper ca și următoarele două luni rămase din anul ăsta să fie ok. Nu pot să cred că mai sunt doar două luni...