joi, 31 decembrie 2015

Goodbye 2015

Pentru că m-am hotărât să scriu o postare de genul la finalul fiecărui an, here I am. Mi se pare un mod bun de a vedea ce am realizat în anul respectiv și pot revedea postările astea oricând. Am scris unul și la finalul lui 2014, iar aici voi vorbi despre ce am realizat din toate dorințele pe care mi le-am pus, dar și alte lucruri care mi s-au întâmplat, bune și mai puțin bune.

2015
----------

Blog
Au fost două lucuri pe care mi le-am dorit: să continui și să nu treacă mai mult de o săptămână fără o postare. Prima a fost un succes, cum e destul de evident pentru cei care mă urmăresc. A doua... so close! Am ratat două săptămâni, una prin august sau septembrie și una în decembrie, pentru că pur și simplu nu am știut ce să postez. Dar, având în vedere anul pe care l-am avut, eu una sunt destul de fericită cu numărul de postări.

Cărți
Nu cred că pot spune că am reușit să nu mai cumpăr cărți până la Bookfest, nu chiar. E drept că am mai căpătat cărți de-a lungul anului, dar acelea nu contează pentru că era vorba de cărți cumpărate de mine. Și după ce am verificat prin postările de pe blog am constatat că am fost aproape, dar Libris a avut reduceri mari exact înaine de Bookfest and I couldn't help myself. Iar după asta, când am avut slujbe și niște bani, am tot cumpărat cărți, iar lista mea a devenit mai lungă decât mi-ar plăcea.
Am avut și o listă cu ce cărți vreau să ajung să citesc în 2015, deci să vedem cum m-am descurcat. Cele cu albastru sunt citite, cele tăiate sunt cele la care am renunțat, din diverse motive.
  1. Numele vântului de Patrick Rothfuss
  2. Întoarcerea regelui de J.R.R. Tolkien
  3. Ucenicul de Tess Gerritsen
  4. Păcătoasa de Tess Gerritsen
  5. Clubul Mefisto de Tess Gerritsen 
  6. A game of thrones de Geroge R.R. Martin
  7. Călătorie în trecut de Vera Cowie
  8. Anima Templi de Robin Young
  9. Evantaiul lui Yasumi de Jocelyne Godard
  10. Orfani în Brooklyn de Jonathan Lethem
  11. Oameni, îngeri și demoni de Lina Moacă
  12. Petru cel Mare de Henri Troyat
  13. 1Q84 de Haruki Murakami
  14. Balanța puterii de Monica Ramirez
  15. Bariere de fum de Monica Ramirez
  16. Abis de Monica Ramirez
  17. Traficantul de umbre de Monica Ramirez
  18. Pădurea norvegiană de Haruki Murakami
  19. Jocul umbrelor de Mireille Calmel
  20. La capătul curcubeului de Vernor Vinge
  21. Silmarillion de J.R.R. Tolkien
  22. Neamul corbilor de Lavinia Călina
  23. Endgame de James Frey și Nils Johnson-Shelton
Rezultatul nu arată chiar rău, if I can say so.
Și am avut și un wishlist pentru 2015, prin care voi trece, but I am never doing that again. Lista de cărți pe care  mi le doresc într-un anume moment se schimbă atât de des încât nu mai văd rostul unei astfel de liste.
  1. Zei americani de Neil Gaiman
  2. Numărătoarea inversă de Eugen Lenghel
  3. Urme de sfinți de Dănuț Ungureanu
  4. Pânză de păianjen de Lucian Dragoș Bogdan
  5. Vraciul de pe norul interior de Lucian Dragoș Bogdan
  6. Taxidermie de Narcisa Stoica
  7. A opta zi e-n fiecare noapte de Eugen Cadaru
  8. Nume de cod: Arkon de Anamaria Ionescu
  9. Mâine de Guillaume Musso
  10. Poveste de iarnă de Mark Helprin
  11. Trilogia Prințul din negură de Carlos Ruiz Zafon, care conține cărțile Prințul din negură, Palatul de la miazănoapte și Luminile din septembrie(le-am comandat, ăsta a fost cadoul de Crăciun de la ai mei, dar va sta pe lista asta până când va ajunge în posesia mea)
  12. orice carte de Haruki Murakami pe care pot pune mâna
  13. Am murit, din fericire de Theo Anghel
  14. Provocarea(vol 1+vol 2) de Simona Stoica
  15. O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell
  16. Diavolul se îmbracă de la Prada de Lauren Weisberger
  17. Rendez-vous cu Rama de Arthur C. Clarke
Cu negru sunt cele la care nu am ajuns. 

Ca și număr de cărți pe care am vrut să le citesc în 2015, până la urmă am decis să fie 40, just for fun, să văd dacă voi reuși. Anul trecut am eșuat și anul ăsta a fost la fel. Dar nu mă simt dezamăgită, pentru că am citit următoarele cărți:
Am citit în total 37 de cărți anul ăsta. Aici e un fel de grafic pe 2015, făcut de Goodreads, dacă e cineva curios.

Și am vrut să citesc mai mulți autori români. Ca și număr de cărți scrise de autori români, au fost în total 15. Dar dintre ele, ca și nume noi pe care am decis să le încerc au fost doar 4. I could have done better, I don't know. Sunt un pic tristă totuși că nu am citit mai mulți autori români. 

Scris
Am vrut să continui și am vrut să încerc să scriu continuări. Nu cred că pot spune că am avut prea mult succes. Nu că m-aș fi lăsat, dar abia spre finalul anului am început să îmi mai amintesc cum făceam asta, pentru că a fost un an agitat, s-au întâmplat multe și drept consecință hobby-ul ăsta a ajuns să fie dat un pic la o parte. Sunt încă un pic cam cum eram după bac, când nu mai știam exact ce făceam înainte de a pune totul pe pauză. Încep să îmi amintesc, dar mai am de lucru. I'll get there eventually. Momentan am ajuns la un punct în care îmi notez ideile, ca să nu le uit, sper să ajute, nu am mai încercat asta până acum.

Other stuff
Primul lucru pe listă a fost să termin facultatea fără restanțe și cu note acceptabile; pot spune că asta a fost un succes. Nu note neapărat mari, dar a fost ok. Tot legat de facultate a fost să am cel puțin nota 8 în licență, mi-am întrecut propriile așeptări, am avut 9.75. Și o să o bat pe mama la cap mult timp cu nota asta, nu o las să uite, mwahaha.
Tot în anul ăsta am fost la un curs la IBR și am vrut să obțin diploma. Am luat diploma, nu cu o notă minunată(7), dar important e că nu am picat, aia ar fi fost nasol.
Am vrut să îmi găsesc un job, am avut două, ambele pe perioadă determinată, dar a fost ok. Am avut multe emoții din punct de vedere tranziție de la facultate la job de opt ore pe zi, dar nu pot spune că mi s-a părut atât de nașpa pe cât m-am așteptat, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Ce mai important cred că a fost faptul că am avut parte de oameni de treabă la ambele joburi și atunci a fost super. Dintre cele două, primul mi-a plăcut cel mai mult, dar încă încerc să îmi dau seama cam ce fel de slujbă mi-ar plăcea. Totuși, dacă nu voi găsi slujba visurilor mele, atunci măcar colegii să fie de treabă. Iar la cele două joburi, la final, feedback-ul a fost pozitiv, so that's good.
Și am mai vrut să continui cu franceza. Nu chiar... Am mai folosit aplicația duolingo pe ici, pe colo, dar nu am avansat prea tare. La naiba!

Și aici se termină review-ul meu pe ceea ce mi-am dorit pe 2015, nu m-am descurcat prea rău, având în vedere că nu am avut timp să mă gândesc la toate astea. Eu sunt destul de mulțumită.

Trecând la alte lucruri pe care le pot menționa aici. La capitolul lucruri triste, sunt două, dar nu voi intra în detalii. Primul ar fi că, din păcate, a trebuit să dau bichon-ul care a intrat în famlie la finalul lui 2013. Asta s-a întâmplat prin aprilie și nu a fost ușor de găsit o persoană care să știe cum e să ai un bichon. Noi nu am știut și din cauza asta și a faptului că ajunsese în grija mea, iar eu nu am mai avut timp suficient la dispoziție și programul la facultate era ciudat rău, a trebuit să recunosc că cel mai bine pentru toți ar fi să ajungă la cineva care să poată avea grijă de el. Mi-a părut rău, pentru că mi-era tare simpatic, dar nu îi era nici lui bine, nici nouă și după ce am tras de timp cât de mult am putut, a trebuit să accept realitatea, din păcate. Dar îmi place să cred că e mai bine așa. 
Al doilea lucru trist a fost că am avut un deces în familie, bunicul din partea tatălui, and I'm going to leave it at that, nu e ceva despre care vreau să vorbesc, dar cumva am simțit nevoia să menționez. Hope that's okay.

Ce am mai făcut în anul ăsta? Am continuat să particip la diverse evenimente pe subiecte care mă interesează și mă bucur, pentru că am senzația că mă mai ajută să scap un pic de timiditate. Nu cred că există leac pentru asta, dar măcar nu mai sunt la fel de rău cum eram, am ceva mai multă încredere în mine și îmi e ceva mai ușor să vorbesc cu oameni pe care nu îi cunosc. Plus că în felul ăsta am întâlnit multe persoane simpatice și cu interese comune, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

O idee care s-a întors la 180 de grade pentru mine recent e legată de make-up. Nu am fost niciodată fan, dar am găsit câteva produse care îmi plac și ce îmi place la toată chestia e că mă face să par mai matură. Ceea ce pentru mine contează foarte mult, mai ales că tot am fost la interviuri, iar eu fiind eu, I need that. Încă mai exersez, dar cred că sunt pe drumul cel bun.

Per total, pot spune că 2015 a fost un an destul de bun, mi-am depășit propriile așteptări în multe privințe, mi-am mai ieșit un pic din carapace, am vorbit cu autori, ceea ce a fost foarte fain! Deși, dintr-un motiv pe care nu îl înțeleg, a doua jumătate a anului m-am simțit descurajată, pot spune că sunt destul de mândră de mine pentru tot ceea ce am făcut în ultimul an. Sper ca și 2016 să fie un an cel puțin ok.

2016
----------

Let's see...

Blog
Here's for another year of blogging! Ăh, nu știu ce goal aș avea pentru blog, poate în afară de acela de a crește, și nu mă refer la urmăritori neapărat, ci la modul în care fac tot ceea ce fac pe blog, dacă asta are sens. Să postez pentru că am ceva de zis și nu doar de dragul de a o face. Nu că în 2015 aș fi ajuns în situația asta, dar am fost pe aproape la un moment dat. Sper totuși să postez în continuare constant, pentru că am constatat că îmi displace să lipsesc prea mult de pe aici.

Cărți
Nu mai încerc cu "nu mai cumpăr cărți până la data x", că nu cred că e de mine, nu acum cel puțin. Nu vreau nici să exagerez, dar dacă eu voi crede că e ok, voi cumpăra cărți. There are only so many things that make me happy, and buying books is one of them. 
Să trec la listă.

La ce cărți vreau să ajung în 2016:
  1. Clubul Mefisto de Tess Gerritsen
  2. Păcătoasa de Tess Gerritsen
  3. Petru cel Mare de Henri Troyat
  4. În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami
  5. Obosit de viață, obosit de moarte de Mo Yan
  6. Fata care a atins cerul de Luca di Fulvio
  7. Patul lui Alienor de Mireille Calmel
  8. De neînvins de Laura Hillenbrand
  9. Dragonul majestății sale de Naomi Novik
  10. Dans dans dans de Haruki Murakami
  11. Emma de Jane Austen
  12. La capătul lumii și în țara aspră a minunilor de Haruki Murakami
  13. A feast for crows de George R.R. Martin
  14. A dance with dragons de George R.R. Martin
  15. Grotesc de Natsuo Kirino
  16. Eroi fără voie(antologie)
  17. Rudolf de Habsburg de Christine Mondon
  18. Cavalerul celor șapte regate de George R.R. Martin
  19. Ultima privire  de Adina Speteanu
  20. The heiress's knight de Monica Ramirez
  21. Delirul încapsulat de Florin Pîtea
  22. În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu
  23. Saga reginelor de Jean des Cars
  24. Zona Zero de Lavinia Călina
  25. Cerneală și sânge de Cristina Czeller
  26. Crux de Șerban Andrei Mazilu
  27. Magic&Madness de Șerban Andrei Mazilu
  28. Limbo de Șerban Andrei Mazilu
  29. Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett
  30. Saga dinastiei de Habsburg de Jean des Cars
  31. Second life de S.J. Watson
  32. Podul spionilor de Giles Whitell
  33. The Martian de Andy Weir
Cred că voi rămâne la 40 de cărți ca și goal pe Goodreads. Momentan, cred că ăsta e cel mai bun număr pentru mine, chit că e posibil să nu îl ating nici de data asta. Dar nu e un concurs, e just for fun.

Scris
Ăh, să ajung înapoi la pasiunea aia pe care am avut-o atâta timp și pe care am pierdut-o undeva pe drum în 2015, cred. I miss that. În rest, ce-o fi o fi, voi vedea eu pe parcurs. Au început să îmi revină unele idei și mă gândesc un pic mai des la asta, o voi lua ca pe un lucru bun. Și sper să mă țină, că mi s-a făcut dor. Momentan sunt la stadiul de notat idei într-o agendă, să nu le uit, că mi s-a mai întâmplat. E și ăsta un început, I hope.

Other stuff
  • vreau să încep master-ul în 2016, încă nu știu sigur pe ce să mă axez, am câteva idei totuși, și dacă aș putea intra la buget ar fi și mai bine
  • keep learning french; sunt supărată că nu am avansat prea mult, pentru că știu că sunt în stare să o învăț, nu știu ce mă ține în loc
  • să încerc să mă calmez! Mă agit din toate prostiile și sincer am ajuns să obosesc. I need to calm down. Nu știu dacă asta e una din chestiile care se pot "repara" sau e ca nehotărârea, de care nu cred că voi scăpa vreodată, dar pot încerca
  • să conitnui să particip la evenimentele care mă interesează; poate așa mai scpa de timiditate, cred că ceva efect tot au avut anul ăsta 
  • dacă voi putea, să mai încerc cu echitația; am fost la două lecții și mi s-a părut drăguț, dar după a fost frig și m-am luat cu altele, dar aș vrea să mai încerc, cred că mi-ar fi de folos din anumite puncte de vedere
Cred că asta ar fi cam tot. Mulțumesc dacă ați avut răbdare să citiți până aici.


Happy new year!

miercuri, 30 decembrie 2015

Top 5 Wednesday: Top 5 Books of the Year

Cărțile din lista asta nu vor fi într-o ordine anume, sunt doar cele cinci care mie mi-au plăcut cel mai mult în 2015.
  • Requiem for an assasin de Monica Ramirez. The series is awesome, iar ultimul volum le întrece pe toate! Cred că nu o să mă satur să tot recomand seria asta, are tot ce mi-aș putea eu dori de la una. Iar eu nu mă consider un fan al seriilor, de multe ori prefer cărțile stand-alone, dar mai găsesc uneori câte o serie care e foarte bună, cum e cea de față.
  • A game of thrones de George R.R. Martin. Nu că restul volumelor nu ar fi super, pentru că sunt, dar primul volum e singurul despre care pot spune că mi-a plăcut în timp ce îl citeam. După, tot felul de lucruri tot mai nefericite li se întâmplă personajelor și îmi plac volumele mai mult în retrospectivă decât atunci când le citesc tocmai din cauza asta. Am o admirație pentru tot cea reușit autorul să creeze aici, și voi continua cu siguranță seria, dar îmi trebuie o anume motivație pentru a continua, pe care momentan nu o am, cărțile astea sunt atât de lungi!
  • 1Q84 de Haruki Murakami. Nici nu știu ce aș putea să spun, mi-a întrecut toate așteptările! Fiind atât de mare, nu am știut la ce să mă aștept, dar a fost genul ăla de carte pe care voiam să o citesc tot timpul, dar care nu voiam să se termine.
  • Lacrimile diavolului de Ștefana Czeller. M-a luat atât de mult prin surprindere, în mod pozitiv evident, încât trebuia să fie pe lista asta. E prima carte a autoarei pe care am citit-o, și chiar mi-a plăcut, are un subiect destul de ciudat, dar prin modul în care e scrisă nu mai pare așa. Plus că are umor, ceea ce eu cred că a ajutat mult, nu știu dacă mi-ar fi plăcut atât de mult dacă nu era elementul ăsta. 
  • Silmarillion de J.R.R. Tolkien. Se numără printre cărțile mele favorite, nu am cuvinte să descriu cât de mult mi-a plăcut și cât de mult îl admir pe Tolkien pentru imaginația pe care a avut-o! Mi-a plăcut absolut tot la cartea asta, e o poveste ce se desfășoară pe o perioadă lungă de timp, cu multe personaje, și multe dintre ele mi-au plăcut foarte mult, până și personajele negative sunt interesant de urmărit aici. Cartea asta mi-a amintit de ce îmi place atât de mult genul fantasy.

luni, 28 decembrie 2015

1000

...de postări. Am ajuns la 1000 de postări!
Habar nu am când voi posta asta, pentru că am programat mai multe chestii, dar sunt încă într-o stare din aia în care jumătate din timp sunt super fericită și în cealaltă jumătate din timp nu-mi vine să cred și habar nu am ce să fac mai departe.
Știam de ceva timp că mă apropii de numărul ăsta, dar nu știam dacă îl voi atinge în 2015, pentru că nu știam câte voi mai posta, dar uite că l-am atins, și cu postările programate îl voi și depăși. Postarea cu numărul 1000 e cea a recenziei cărții Silmarillion și acum că stau și scriu asta sunt curioasă să văd câte voi mai scrie aici de acum încolo. Pentru că am senzația că dacă am ajuns la pragul ăsta, voi mai continua ceva timp de acum încolo.

Trecând însă mai departe, îmi dă o fericire ciudată numărul ăsta. Pentru că, atât cât nu am fost cu matematica și materii asemănătoare, cu cifre, îmi place totuși să urmăresc anumite numere. Ăsta fiind unul dintre ele. Și ăsta e cu atât mai important pentru mine, cu atât mai mult cu cât majoritatea celor postare aici au venit din capul meu, mai ales în ultimii doi-trei ani. Sunt gândurile mele, atât de multe dintre gândurile și ideile mele... There's a scary thought. Și încă nu s-au terminat.

Nu știu dacă să îndrăznesc să sper la încă 1000 de postări, în primul rând că nu aș ști câți ani ar mai trebui să treacă pentru asta, cum numărul de postări variază în funcție de an, se vede cel mai bine la arhiva bolugului. Dar voi spera la cât mai multe. 

duminică, 27 decembrie 2015

Star Wars: The force awakens

După ce vreo lună și ceva am tot fost bombardată de reclamă pentru acest film, am decis că vreau să îl văd doar din pură curiozitate. Prea se vorbea mult despre el, și internetul era plin. Nu am avut niciun fel de așteptări, pentru că știam despre seria asta la fel de multe cât știam despre Hobbitul atunci când m-am dus să văd filmul, adică mai nimic. Și nu cred că videourile de pe cinemasins se pun la socoteală, pentru că știm cu toții scopul lor. 
De obicei, aici încep să scriu un mic rezumat al filmului, dar din ce am văzut atât pe internet, cât și în real life, voi zice un singur lucru, anume că punctul de la care pornește întreaga acțiune este aceea a găsirii unui mod de a îl găsi pe Luke. Iar asta se spune în textul de la începutul filmului.
Trecând la părerea mea despre film, am fost plăcut surprinsă. Eu având falsa impresie că ăsta va fi de fapt un rehash după prima trilogie, nici nu știu de ce, m-am bucurat că nu a fost asta, ci o continuare. Iar după toate discuțiile și speculațiile pe care le-am văzut după primul trailer, mă bucur să zic că majoritatea celor citite de mine nu s-au întâmplat. Și am avut parte și de câteva surprize care eu cred că au făcut ca filmul ăsta să fie peste celelalte din serie. Da, știu că nu le-am văzut, dar am văzut scene și chestii pe net și o să spun că ăsta e mai bun. Mi-a că nu urmărește un singur personaj și lupta între bine și rău, așa cum m-aș fi așteptat, ci urmărește mai multe personaje, care până la urmă ajung să fie implicați în aceleași necazuri, dar le dezvoltă pe fiecare dintre ele, oferă suficiente informații despre trecutul lor pentru ca tu să înțelegi ce e cu ele, iar apoi le pune în situații în urma cărora cresc ca și persoane. Ok, asta nu i se aplică lui Han Solo, pentru că, serios, el nu cred că mai are unde să meargă, a trecut prin ce a trecut, dar din punctul ăsta de vedere mi-au plăcut mult de Rey, Finn și Kylo Ren. Da, personajul nostru negativ. Mie mi-a plăcut Kylo Ren, am avut o mică secundă de dezamăgire când și-a scos prima dată masca, dar după aceea mi-am dat seama că nu știu cum arăta Darth Vader, și că acest nou personaj nu e Darth Vader, ar vrea el, și e foarte interesant în felul lui, dar e o cu totul altă persoană. Și tocmai de aceea m-a atras imediat personajul lui, pentru că a luat-o pe calea asta și modelul lui e Vader, dar în cele din urmă el e el, și cred că face o treabă foarte bună în a îi convinge pe cei care îi sunt subordonați să le fie frică de el. E o scenă la un moment dat care arată asta perfect și mi-a plăcut foarte mult. 
Finn mi-a plăcut mult pentru că e genul ăla de personaj de la care nu te aștepți la fapte mărețe, el vrea să scape dintr-o situație în care nu a ajuns din propria voință, dar găsește un motiv să fie mai curajos. I like that type of characters! Chiar aș spune că e unul din favoriții mei, pentru că nu e lupta lui și nu are nicio obligație față de nimeni, dar tot face ce trebuie. Și există și un moment în care eu nu am crezut că o va face.
Cât despre Rey, e foarte simpatică și badass și un pic nerdy când vine vorba de anumite lucruri. Știe multe, iar unele scene dintre ea și Han Solo au fost foarte distractive. Aștept să aflu mai multe despre trecutul ei, că nu cred că e o întâmplare că tocmai ea se trezește cu anumite abilități și cred că e mai mult decât personajul ăla care e orfan și ajunge să fie cel ales and all that stuff. Cel puțin așa sper, adică Luke nu a ajuns acolo din pur noroc, tatăl lui era jedi. 
Povestea a fost și ea interesantă, pentru că nu a fost straight-forward, mai nimic nu a mers cum ar fi trebuit, necazurile se țineau scai, dar asta nu a făcut decât ca totul să fie intrigant și să îmi mențină atenția. Și efectele speciale, atât cât mă pricep eu la genul ăsta de lucruri, au fost chiar bune. Și mi-a plăcut aici că mereu am știut ce se întâmplă, șitam cine era lovit și când. Apreciez genul ăsta de lucruri.
Ca și concluzie: e un film bun, e bine făcut, totul are sens și, deși se întâmplă multe lucruri, tot timpul se urmărește scopul de la început, chiar dacă la un moment dat trebuie ca personajele să se ocupe și de alte lucruri. Și are atât lucruri pentru fanii vechi, momente nostalgice și personaje din filmele precedente, dar are și lucruri noi, cred că e făcut pentru toți. Apreciez că nu a fost făcut doar pentru fanii primelor filme și că am înțeles tot ce s-a întâmplat cu minimele mele cunoștințe despre serie. Acum sunt convinsă că voi vedea următorul episod în cinema.

sâmbătă, 26 decembrie 2015

"Silmarillion" de J.R.R. Tolkien

M-am ferit de cartea asta, cred, un an întreg. Pentru că trilogia Stăpânul inlelor mi s-a părut totuși greu de citit, atât de mult pe cât mi-a plăcut, acțiunea din cartea de față având loc înainte de evenimentele cu Frodo și compania, am fost intimidată de ea. Mai ales că am citit multe recenzii pe Goodreads în care se spunea că e de fapt o carte de istorie a Middle Earth. Dar până la urmă am avut starea de spirit necesară pentru a o începe, iar acum se numără printre cărțile mele preferate!
Sunt de acord cu recenziile pe care le-am citit, asta este de fapt un fel de istorie a Middle Earth, de la începuturile lumii și până la distrugerea Inelelor Puterii din LOTR. Primele câteva capitole sunt ceva mai dificil de citit, au rezonanța unei lecții de istorie. Nu e plictisitor neapărat, e foarte interesant în sine, dar un pic dificil de parcurs. Însă după ce se ajunge la partea numită Quenta Silmarillion povestea începe să devină mai ușor de parcurs, iar pentru mine acela a fost momentul în care m-a prins și aș fi putut citi în continuu dacă nu ar fi trebuit să dorm sau dacă perioada asta nu ar fi fost un pic mai agitată pentru mine. Aș fi tentată să zic că seamănă cu stilul din LOTR, dar nu cred că e complet adevărat, pentru că această carte mi-a luat mult mai puțin timp pentru a o termina decât oricare dintre volumele trilogiei mai sus menționate. Ceea ce m-a uimit, pentru că acest volum umărește atât de multe personaje, pe o perioadă de sute de ani, încât sunt surprinsă că nu m-am pierdut foarte tare printre tot ce se întâmpla. 
Un lucru pe care trebuie să îl spun este că aici sunt cumva adunate la un loc mai multe povești separate, dar ordonate de așa natură încât la final se poate spune că a existat un fir narativ. Am citit că poveștile au fost legate de către fiul lui Tolkien, și trebuie să spun că mă bucur. Este o poveste de-a dreptul fascinantă, iar faptul că un om a avut atât de multă imaginație încât să creeze un univers atât de complex... uau! 
Mi-a plăcut foarte mult să urmăresc povestea chiar de la începuturi și până la ceea ce știam din trilogie. Mi-a plăcut să îi urmăresc pe Valari construind lucruri minunate, chiar dacă Melkor nu avea deloc de gând să le dea pace, și modul în care ei reacționau la ceea ce se petrecea. Mi-a plăcut și să descopăr cum au apărut elfii și mai apoi oamenii și despre tot ceea ce au făcut ei, și cum au apărut și dispărut regate și persoane de pe Pământul de Mijloc. Primul război din perioada aceea a fost mai dur decât m-aș fi așteptat. Păcat însă că lucrurile nu s-au terminat acolo.
Poveștile care mi-au rămas în minte cel mai mult după ce am terminat de citit au fost ale creării Silmarillilor și ce s-a întâmplat cu ei, despre Feanor și fii lui, a ceea ce au jurat ei, care mai apoi le-a adus numai necazuri, ceea ce e trist, pentru că totul a pornit de la niște intenții cât se poate de bune, dar au fost orbiți de egoism și de dorința de a avea putere pentru ei. După aceea a fost foarte interesant de urmărit cum s-au format diverse regate și cum au continuat ele să existe, cu moștenitori și toate lucrurile care s-au petrecut în acele vremuri. 
Printre poveștile care mi-au frânt pur și simplu inima sunt cea despre copiii lui Hurin(acum vreau să citesc și cartea aceea, unde presupun că sunt mai multe detalii) și cea despre Beren și Luthien. Amândouă sunt atât de triste și pare atât de nedrept ceea ce li se întâmplă personajelor încât mi-au dat lacrimile la finalul fiecăreia dintre ele. Mai ales povestea lui Beren și Luthien mi s-a părut atât de frumoasă și de tristă în același timp, fiind și o poveste de dragoste la mijloc. Dintre toate, astea două m-au impresionat cel mai mult. 
De altfel, pe parcurs multe personaje au ajuns să îmi fie foate simpatice, asta deși eram conșitentă că vor dispărea la un moment dat, cum povestea în sine nu urmărește un personaj anume și aventurile lui, ci creează o întreagă mitologie și istorie. Și totul pare atât de real la un moment dat! 
O să mă opresc aici, pentru că aș putea vorbi ore în șir despre cartea asta și ce se petrece în ea, dar nu vreau să spun prea multe. Totuși, dacă vreți să începeți să citiți Tolkien, nu cred că ăsta e cel mai bun loc. Teoretic asta e prima carte din punct de vedere cronologic, dar cred că e mai bine să o citiți după o altă carte de Tolkien. Eu cred că cel mai bine ar fi să începeți cu Hobbitul, apoi LOTR și, dacă vă place mult universul creat de autor, citiți și asta. 

vineri, 25 decembrie 2015

Crăciun Fericit!

Crăciunul e sărbătoarea mea favorită și, deși anul ăsta această perioadă mi s-a părut mult mai agitată decât de obicei, tot mă bucur că suntem aici. Poate nu chiar la fel ca în alți ani, dar vreau să mă concentrez pe lucrurile pozitive cât de mult pot. 
Și cu ocazia asta țin să urez tuturor un Crăciun cât mai fericit, indiferent cum îl petreceți!

miercuri, 23 decembrie 2015

Top 5 Wednesday: Series You Want to Start Next Year

Nu am mai postat de mult prin seria asta, în parte și pentru că ultimele teme nu prea mi-au plăcut, dar am găsit două pe decembrie unde am ce scrie, așa că here I am.

  • The angellove society de Șerban Andrei Mazilu. Am cele trei volume pe kindle și tare sunt curioasă să văd cum mi se vor părea, pentru că cealaltă carte a autorului pe care am citit-o chiar mi-a plăcut.
  • Temeraire de Naomi Novik. Pentru că am auzit lucruri bune și pentru că dragoni. Mda, aici nu prea îmi trebuie multe motive, și oricum am primul volum ăn bibliotecă.
  • Predestinare genetică de Ciprian Mitoceanu. Sună foarte bine, un pic tristă toată situația, dar eu cred că o să îmi placă.
  • Cartea cu scoarțe de argint ferecate de Florin Pîtea. E fantasy, din câte știu, iar tot ceea ce s-a spus la lansare despre ea m-a făcut și mai curioasă să o citesc.
  • Patul lui Alienor de Mireille Calmel. Aici s-ar putea să regret puțin, pentru că nu știu să fi fost tradus și al doilea volum, dar nu vreau să renunț la autoare până nu mai citesc cel puțin o carte a ei. Și, cine știe, poate că asta mă va motiva și mai mult să învăț franceza.

marți, 22 decembrie 2015

Achiziții(41)

Am decis să schimb numele rubricii, în parte pentru că vreau să încerc să folosesc mai mult kindle-ul pe care îl am și am cumpărat câteva ebook-uri online. O să încep cu ele.

Cerneală și sânge de Cristina Czeller. L-am luat de pe Elefant în formatul ăsta pentru că nu țin minte să fi văzut vreodată carte în stoc pe site, sau oriunde altundeva. Și chiar vreau să o citesc, așa că acum pot să fac asta.

Mă uitam într-o zi pe Amazon și mi-am amintit că trei lucrări ale autorului Șerban Andrei Mazilu au fost publicate în America și le-am găsit acolo, în format ebook, la prețuri foarte bune, și nu am putut rezista. Pe Goodreads scrie că seria asta se numeșete The angellove society, iar volumele sunt: Crux, Magic & Madness și Limbo. Cred că ultimele două sunte de fapt nuvele, și abia aștept să le citesc. De când am citit Anotimpul pumnalelor  tot zic că mai vreau să citesc și altceva de autor, iar acum am cărțile astea. Yay!

Și apoi am dat peste reducerile de pe Elefant...
Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett. Pentru că tot sunt curioasă de luni de zile legat de cartea asta și am citit recenzia Sarei, și de atunci sunt și mai curioasă.

Saga dinastiei de Habsburg de Jean des Cars. Fac colecție din cărțile autorului, îmi place cum scrie, iar la cărțile istorice asta e și mai important decât la cele de ficțiune pentru mine. Bine, să fiu sinceră, ăsta e cadoul pentru mama, dar știe, și o voi citi și eu, așa că o adaug la lista asta.

Second life de S.J. Watson. Mi-a plăcut mult cealaltă carte a lui pe care am citit-o, și nici asta nu sună rău. Cred că e un pic thriller, sau cel puțin cum impresia asta am rămas după ce am citit rezumatul de pe spate. Sper să îmi placă.

Podul spionilor de Giles Whitell. Filmul mi-a plăcut foarte mult și nu am putut rezista când am văzut că e bazat pe o carte.

The Martian de Andy Weir. Nu am fost eu prea sigură dacă să o citesc sau nu. Filmul mi-a plăcut, dar fiind din perspectiva lui, nu eram convinsă că vreau să știu la ce se gândea în momentele alea. Dar am auzit că are destul de mult umor și nu am putut rezista. E în engleză în parte și pentru că nu mi-a plăcut deloc formatul din română și avea același preț so I just went for it.

Cred că am exagerat un pic, dar se apropie Crăciunul și am făcut câteva lucruri în urma cărora m-am convins că e ok, și aici am ajuns. Acum va fi și mai interesant de ales ce voi citi mai departe :))

duminică, 13 decembrie 2015

"Nume de cod: Arkon(Sergiu Manta #1)" de Anamaria Ionescu

Doar mie coperta și titlul mi-au lăsat senzația că asta va fi o carte despre agenți secreți și misiuni și lucruri asemănătoare? Este, într-un fel, și nu chiar.
Cartea începe cu un caz de crimă care se petrece la o unitate ce pregătește copiii pentru o carieră militară, din apropiere de Brașov. Andrei Cruceanu, de la IPJ Brașov, și Cristian Herra, de la poliția militară, sunt cei care sunt trimiși acolo pentru a rezolva acest caz. Acolo îl cunosc, printre alții, pe Sergiu Manta, care este administratorul, dar și IT-ist de meserie, iar între el și Critian Herra se leagă o prietenie care nu îl ajută pe militar în anchetă prea mult. Partea a doua se petrece la o vreme după evenimentele acestea și pe aceea mai bine o descoperiți singuri.
Cartea asta nu a fost ceea ce m-am așteptat să fie și încă nu sunt sigură dacă ăsta e un lucru bun sau nu. Sunt câteva idei interesante în romanul ăsta, dar per total pe mine nu m-a impresionat. 
Prima mea problemă e lungimea cărții, are 150 de pagini, și mi se pare cam scurtă pentru ceea ce se întâmplă în ea. Pe de o parte, avem crima și căutarea vinovatului, în urma căreia se descoperă o poveste destul de tristă a unei familii și a celui care a comis fapta, iar pe de altă parte avem povestea consecințelor crimei respective asupra celui care a comis-o. Toată ideea asta în sine mi-a plăcut, nu atât modul în care a fost spusă. La final am rămas cu senzația că întreaga poveste e fragmentată, și nu într-un mod care să îmi fi plăcut. Se sare peste perioade mai scurte sau mai lungi de timp și până să te obișnuiești bine cu ceea ce se petrece, evenimentul cu pricina s-a și terminat. Un exemplu, fără să dau spoilere, este crima de la care începe întregul roman. Pe la jumătatea cărții, crima este rezolvată, făptașul după gratii pentru mult timp și totul pare să se fi terminat. Doar că nu este așa, pentru că apoi mai există și partea a doua a cărții, unde totul pare că se petrece și mai repede. Ceea ce vreau să zic e că totul se petrece destul de brusc, sau cel puțin cu impresia asta am rămas eu la final.
Cât despre personaje... cred că unele dintre ele mi-ar fi plăcut mult dacă aș fi ajuns să le cunosc mai bine. Sigur, aflăm suficiente lucruri despre ei și trecuturile lor, dar eu tot nu am ajuns să îl cunosc pe vreunul din ei suficient de bine cât să mă atașez de ei. Ceea ce e păcat, pentru că Herra cred că ar fi fost unul dintre preferații mei în alte condiții, chiar și cu tot ceea ce face el în cazul crimei, lucruri cu care eu nu prea am fost de acord, dar asta e o cu totul altă discuție. Plus că mi-a trebuit cam jumătate de carte pentru a reuși să îi deosebesc pe Herra și Cruceanu unul de celălalt. Cât despre Sergiu Manta, nu am prea putut să îl plac, pentru că părerea mea asupra a ceea ce a făcut mi-e foarte clară, știu de ce parte a baricadei stau în astfel de situații și, deși a fost drăguț cât de mult îi păsa de familia lui și tot ceea ce a făcut pentru ei, asta nu a fost suficient pentru a îmi schimba părerea despre el. Știu că se zice că nimic nu e complet alb sau negru, că e o mare zonă gri, dar eu una am o poziție destul de fermă în ceea ce privește genul ăsta de acțiuni, indiferent de povestea din spatele lor. Am înțeles de ce a făcut ce a făcut, dar cred că merita ce a primit.
Cred că ceea ce m-a cam dezamăgit aici a fost faptul că toate evenimentele prezentate erau la modul trecut, aflam despre ele abia după ce s-au întâmplat și mie mi-ar fi plăcut cred mai mult dacă am fi văzut anumite evenimente atunci când s-au întâmplat și cum s-au întâmplat.
Dar să zic și câteva lucruri pozitive despre carte, pentru că nu e groaznică, așa cum poate s-ar înțelege din ce am zis mai sus. Cum am zis, ideea în sine mi s-a părut interesantă, și Cristian Herra e un personaj simpatic, atât cât îl vedem. A avut și o situație interesantă cu o Companie formată din asasini plătiți și, de ce să mint, Sergiu Manta are vreo două momente destul de badass pe la final. 
Toate astea fiind spuse, nu m-a impresionat, așa cum m-am așteptat, și nu sunt convinsă că voi citi următorul volum, dar vom vedea.

vineri, 11 decembrie 2015

"Ucenicul(Rizzoli&Isles #2)" de Tess Gerritsen

A trecut aproape un an de când am citit primul volum din seria asta, și chiar ajunsesem într-un punct în care nu mai credeam că voi continua seria, dar se pare că m-am înșelat. Motivele pentru care am crezut că nu voi mai continua sunt faptul că primul volum nu mi-a plăcut mai deloc, mult sânge și personaje enervante, și teama că și volumul acesta va fi la fel, pentru că în el se continuă evenimentele din primul volum.
Aici, detectivul Jane Rizolli este pusă în fața situației de a urmări un nou criminal, dar acesta îl imită pe Waren Hoyt, cel care i-a lăsat niște cicatrici cu o vară în urmă. Jane trebuie să rezolve acum acest mister, dar lucrurile devin un pic complicate atunci când un agent FBI, Gabriel Dean, se implică în anchetă, fără niciun fel de explicație.
Trebuie să recunosc că acest volum a fost mult mai ușor de citit decât precedentul și am recunoscut în el ceea ce mi-a plăcut la celelalte două volume din serie pe care le-am citit. Jane Rizzoli începe să semene cu personajul care mi-a plăcut atât de mult în acele două volume, iar încă un punct în plus este faptul că aici apare și Maura Isles. Despre ea nu am nimic de spus în mod special. Încă nu au ajuns ele să fie prietene, dar cred că asta se va întâmpla undeva în volumul trei. Oricum, mi-a plăcut de Isles aici.
Jane încă are unele momente aici când insistă pe faptul că trebuie să fie puternică pentru ca ceilalți colegi să vadă că e capabilă să fie o polițistă la fel de bună ca ei, un moment în care asta o cam pune în pericol și e un pic de tot enervant că tot face asta, dar nu e la fel de deranjant ca în primul volum, pentru că aici recunoaște că uneori mai are nevoie de ajutor, și că ceea ce a pățit cu o vară în urmă a lăsat cicatrici, atât fizice cât și psihice. Și cred că are un moment în care chiar e sinceră cu cineva, și asta a fost ceva ce chiar mă bucur că s-a întâmplat. Pentru că e ok să fie perseverentă și să vrea să fie tratată ca toți ceilalți, dar are și ea o limită și mă bucur că o recunoaște.
Un alt lucru care mi-a plăcut la cartea asta a fost modul în care au evoluat personajele, atât cele pe care le cunoșteam deja, cât și unele noi. Mi-a plăcut mai ales că am putut să îi văd pe Jane și pe Dean interacționând și reușind să ajungă, cumva, la un punct comun. Pentru că la început toată cearta aia cu "de ce se bagă FBI-ul în ancheta noastră" devine ușor obositoare după o perioadă. Înțeleg de ce i-ar deranja, dar totuși.
Modul în care a evoluat întreaga anchetă a fost interesant de urmărit, chiar dacă totul pare să se petreacă cu încetinitorul. Durează destul de mult până ca ei să ajungă să aibă o pistă solidă, și toată analiza pe care o fac pe parcursul volumului despre ceea ce știu și descoperirea de noi indicii poate deveni ușor plictisitoare la un moment dat, dar mi s-a părut interesant faptul că Waren Hoyt e destul de prezent în volum, nu atât fizic, ci pur și simplu prin faptul că are un imitator și că face tot felul de lucruri pentru a o teroriza psihic pe Rizzoli. Asta sună un pic ciudat, dar e interesant că deși închis, el și Rizzoli încă au lucruri de împărțit.
Spre deosebire de celelalte volume, aici finalul nu mi s-a părut chiar dezamăgitor, chiar dacă după tot misterul și încercarea de a găsi răspunsuri totul s-a terminat în vreo cinci pagini. Asta ar fi principala mea plângere cu referire la final. În rest totul a fost ok.
Acum că știu că volumele devin mai bune, sunt mai tentată să continui seria, să văd ce altceva va mai face Jane Rizzoli, dar și Gabriel Dean și Maura Isles. Nu mi-a plăcut volumul ăsta la fel de mult ca Dublura, dar cred că seria se îndreaptă în direcția aceea, deci voi continua seria la un moment dat, oricum am volumele trei și șase în bibliotecă deja(da, am citit deja volumele unu, patru și cinci, pentru că inițial nu am știut că asta e o serie).

duminică, 6 decembrie 2015

"Ozz" de Ștefana Czeller

Primul meu gând după ce am terminat cartea asta, pe la doișpe jumate noaptea, a fost ceva de genul: what did I just read? Încep să fiu tot mai convinsă că autorii români au idei mai bizare decât cei din afară, și nu o zic în sensul rău, dar trebuia să o spun.
În orașul Ozz, detectivul particular H.L. Simons este angajat pentru a găsi o fată care se presupune că a fugit de acasă, dar află că de fapt aceasta se înhăitase cu vampirii din oraș, iar de aici, în încercarea lui de a afla mai multe, ajunge să fie forțat în a se supune lor, iar de aici ajunge să aibă tot felul de probleme. Plus că vampirii și răpitorul fetei nu vor fi singurele lui probleme. Mai apar și niște tipi care vor să îi distrugă pe vampiri și încearcă să îl convingă să îi ajute.
Primul lucru care m-a atras la cartea asta a fost titlul și faptul că pe spate scrie ceva despre Oz, povestea cu Dorothy si compania, pe care cred că am citit-o când eram copil. Nu m-am așteptat să fie retelling, și nu a fost, dar au existat pe parcurs referințe la poveste, ceea ce mi s-a părut foarte interesant. Al doilea lucru care m-a determinat să continui să citesc a fost faptul că în lumea asta, în orașul ăsta mai exact, există vampiri. Nu știu de ce, dar ideea asta în sine mi s-a părut foarte tare. Și ideea unei povești thriller în mijlocul unei lumi a vampirilor, și a unor entități care să vrea să îi elimine, pur și simplu m-a atras imediat. Mai ales că nu cred că am mai citit ceva asemănător până acum.
Încă de la început, totul pare să fie destul de întortocheat, în sensul că povestea pornește cumva exact din punctul în care te-ai aștepta mai puțin, iar abia apoi încep să apară explicațiile referitoare la de ce s-a ajuns acolo și să se formeze un plan pentru a rezolva întregul mister al fetei răpite. Dar problemele nu se opresc aici, ar fi fost prea simplu, și se mai adaugă și grupul care vrea să îl convingă pe H.L. să își trădeze stăpânul, anume pe Julien. Pentru că o poveste despre o posibilă crimă într-o lume a vampirilor nu era destul de complicată. Și să nu mă înțelegeți greșit, nu mă plâng. Mai ales că așa lucrurile nu pot deveni decât mai complicate și mai interesante pentru cititor, asta dacă nu vă pierdeți în genul ăsta de povești. Mie una mi s-a părut o poveste intrigantă, cu atât mai mult cu cât la un moment dat devine foarte greu să alegi între cine e bun și cine e rău în povestea asta, în afară de răpitorul de la început evident, și chestia asta mie mi-a plăcut foarte mult. Pentru că într-un fel am înțeles și punctul de vedere al vampirilor, cât și pe cel al celor care încercau să îi elimine, și cu cât afli mai multe cu atât e mai dificil să alegi un favorit, iar eu găsesc genul ăsta de situații mult mai interesant de urmărit.
Revenind la vampiri, mi s-a părut interesant modul în care autoarea i-a prezentat, nu sunt doar niște monștri care beau sânge, nu chiar, ci fac și niște lucruri pozitive pentru oraș. Și au tot sistemul ăsta al lor, care pare să funcționeze destul de bine, asta până când intră și H.L. în ecuație, moment în care anumite aspecte nu mai merg chiar la fel. Pentru că H.L. e un tip destul de încăpățânat, cu niște idei un pic preconcepute despre vampiri, iar când e prins fără voia lui în lumea asta... ei bine, se ajunge la niște situații destul de distractive. Mai ales pentru că relația dintre el și Julien o pornește cu stângul de la început, iar apariția lui Kat și felul în care ea încearcă să îl ajute doar complică și mai mult întreaga situație. Trebuie să recunosc că tot dute-vino-ul dintre ăștia trei m-a distrat destul de tare, cu tot cu unele violențe care apar din când în când. Dar nimc exagerat totuși.
Și că tot ziceam de personaje mai devreme, majoritatea sunt destul de ușor de plăcut, chiar Julien și Marcel, care nu sunt chiar cei mai drăguți doi tipi din lume, dar am înțeles destul de repede de ce sunt așa, iar după aceea au fost interesant de urmărit. H.L. a avut vreo două momente când m-a enervat, dar în rest e un personaj destul de simpatic, și cu un simț al umorului care nu îl ajută prea mult, dar care e foarte distractiv de urmărit prin poveste. Iar Julien m-a surprins de câteva ori, în sensul bun.
Acum, ar fi o singură chestie care m-a sâcâit un pic la romanul ăsta, un lucru care se întâmplă la final. Nu că nu m-aș fi bucurat pentru Julien și H.L., dar, nu știu, parcă prea s-a potrivit la fix tot finalul ăla. Aș fi zis că prea e roz, dar nu e nimic roz la cartea asta, deci o las așa. Și povestea romantică m-a cam lăsat rece, dar eram atât de prinsă în povestea principală, și toate celelalte sub-plot-uri, încât nu mă interesa nimic altceva.
Per total, e o carte care mie mi-a plăcut și o recomand, dacă sună ca ceva ce v-ar plăcea, pentru că e ceva ce nu cred că e pentru toată lumea, dar poate îi dați o șansă?

sâmbătă, 5 decembrie 2015

25 bookish facts about me

Am văzut genul ăsta de postare pe blogul Sarei și mi s-a părut o idee drăguță, și m-am hotărât să încerc și eu. Ordinea va fi în funcție de ce mi-a venit mai întâi în minte.
  1. Prima carte care țin minte să mă fi obsedat a fost Fetița celei de-a șasea luni de Moony Witcher. Am primit-o cadou de Crăciun prin a cincea de la ai mei, am citit primul rând și nu m-am mai putut opri(nu chiar, dar înțelegeți ideea).
  2. Harry Potter m-a ajutat să trec peste niște momente nașpa în a șasea, serios(pe scurt, scarlatină+alergie la penicilină = ajuns în spital de anul nou, și eram pe la a patra carte).
  3. Dacă am chef, pot citi cam oriunde, nu contează cât zgomot e, sau dacă sunt în mișcare, chiar m-am obișnuit să citesc când schimb metroul la Unirii(nu, nu citesc pe stradă).
  4. Citesc orice gen, mai puțin horror, atâta timp cât îmi place nu contează de ce gen aparține.
  5. Genul fantasy va avea mereu un loc special în inima mea, pentru că e cel cu care am început să citesc.
  6. Sunt intimidată de cărțile groase, dar în ultimul an am tot tins cumva spre ele, ceea ce nu pot înțelege, but oh well.
  7. Pot citi în engleză aproape la fel de ușor ca în română.
  8. Prefer cărțile de sine stătătoare, dar tot încep multe serii.
  9. Ca regulă, dau fiecărei cărți 100 de pagini înainte de a mă hotărî dacă îmi place sau nu. Dacă în punctul ăla mă plictisește, voi renunța la ea. Nu am avut până acum vreo experiență plăcută cu insistatul pe anumite povești doar pentru a vedea cum se termină, părerea nu mi s-a schimbat.
  10. Dacă nu găsesc măcar un personaj care să îmi placă, poate fi cea mai minunată poveste, mie nu îmi va păsa. Am o obsesie cu personajele. Dar există un caz în care regula asta nu s-a aplicat.
  11. Am decis să dau o șansă autorilor români contemporani în 2012, iar de atunci încerc să citesc mai mulți, pentru că eu consider că sunt la același nivel cu cei din afară.
  12. Prefer cărțile în format paperback, mi se par mai ușor de mânuit.
  13. Mi-am luat un e-reader în 2012, pe care l-am folosit aproape exclusiv până pe la finalul lui 2013. Încă îl folosesc, dar acum alternez mai mult între cărți în format fizic și ebook-uri.
  14. Îmi plac evenimentele care au legătură cu lansările de carte, sau pur și simplu grupuri de lectură sau de creație, și nu cred că particip suficient la genul ăsta de întâlniri. But I'm doing my best.
  15. Sunt intimidată de genul SF.
  16. Singurul lucru de la Alexandre Dumas care mi-a plăcut a fost Cei trei mușchetari. Nu mi-a mai plăcut nimic altceva din ce am încercat să citesc de el, din păcate.
  17. Am un mod foarte ciudat de a măsura ce preț merită anumite cărți, nu aș putea să explic nici dacă aș încerca.
  18. Mi-ar plăcea să pot citi în franceză la un moment dat în viața mea.
  19. Am o admirație sinceră pentru toți cei care pot creea lumi și personaje. 
  20. Încă sunt uimită de cât de mult îmi place seria Jocurile foamei. E foarte messed-up și deloc în zona mea de confort, iar ultimul volum mi-a dat niște vise tare ciudate la vremea aia, și totuși încă aș recomanda seria.
  21. De când m-am ales cu noua bibliotecă, tot mă gândesc cum să așez noile cărți ca să arate totul într-un anumit fel, astfel încât totul să arate cât mai îngrijit.
  22. După ce termin o carte, încep să mă uit insistent prin rafturi și pe lista de cărți necitite de pe Goodreads pentru a mă hotărî ce am chef să citesc mai departe(nu e niciodată simplu).
  23. Cărțile și blogul sunt unele dintre lucrurile care mă ajută să rămân pe linia de plutire, sunt ceva terapeutic pentru mine.
  24. Sunt puțin supărată pe mine pentru că nu îmi pot aminti prea multe din ce se petrece în ultimul volum din Lord of the rings, și l-am citit anul ăsta.
  25. Când mă gândesc la anumite cărți, îmi amintesc de momente sau oameni sau sentimente pe care le-am avut în timp ce le citeam, iar apoi devin nostalgică.

joi, 3 decembrie 2015

5 ani!

Ieri, pe 2 decembrie, s-au împlinit 5 ani de când am creat blogul ăsta. Dar zăpăcita de mine a uitat complet, mi-am amintit abia pe la unsprezece noaptea, eram oricum obosită de la lipsa de somn, nu aveam cuvintele la mine, așa că m-am gândit că voi amâna pentru azi. Și... nu prea știu ce aș putea să spun. Dar voi încerca, pentru că a ajuns să îmi fie foarte drag blogul ăsta, oricât de ciudat ar suna asta.
La drept vorbind, e cumva ciudat să mă gândesc că acest colț de internet există de atâta timp, dar când mă gândesc la asta mă simt și cumva mândră, și fericită, de faptul că sunt încă pe aici. Atunci când am început să fac asta, nu mi-aș fi putut închipui cât de mult va ajunge să îmi placă și să însemne blogul ăsta pentru mine. Am încercat tot felul de lucruri de-a lungul anilor, unele și la propunerile părinților mei, dar în afară de citit nu am rămas cu niciuna dintre ele. Blogul a fost mai mult o chestie pe care am încercat-o pentru că la momentul acela stăteam pe un forum unde toți păreau să scrie pe un blog. Și mi-am zis că aș putea să încerc și eu. La momentul acela nu mi-aș fi putut închipui că voi ajunge aici. Și nici nu mi-aș fi putut închipui câte lucruri bune s-ar putea întâmpla dintr-un simplu hobby, din ceva ce îmi place să fac.
Când mă gândesc la asta, cel mai mult îmi vin în minte toate persoanele pe care le-am întâlnit datorită faptului că am blogul ăsta, fie și numai în online, și acest simplu fapt mi se pare uimitor! Nu cred că aș fi putut să ajung să pot vorbi cu atâtea persoane cu pasiuni similare cu ale mele dacă nu ar fi existat blogul ăsta. Sigur, timiditatea încă îmi mai face probleme, dar cred că fac progrese, și oricum simplul fapt de a fi undeva cu un grup de oameni pasionați de citit și creații și alte lucruri asemănătoare îmi dă un sentiment plăcut. 
E și mai uimitor să mă gândesc la asta, pentru că e o chestie pe care am tot făcut-o pentru că o puteam face singură, și totuși am ajuns să vreau mai mult de atât și să merg la evenimente și să cunosc oameni. 
Un alt lucru care mi se pare uimitor când mă gândesc la el e cât de multe persoane urmăresc ceea ce scriu eu aici. Am momente când nu-mi vine să cred că sunt oameni cărora li se pare cât de cât interesant ceea ce postez eu pe aici, gândurile mele pe diverse subiecte, cât și alte lucruri. Am o grămadă de lucruri aici, nici nu mai țin minte câte lucruri am spus. Sunt 102 persoane care urmăresc prin blogger, iar pe pagina de facebook am adunat 190 de like-uri. Mi se pare ceva incredibil! Sunt recunoscătoare tuturor celor care urmăresc și tuturor celor care au lăsat comentarii de-a lungul timpului. Nu cred că pot găsi suficiente cuvinte pentru a spune cât de mult m-au ajutat toate astea și cu încrederea în mine, cât și ca un fel de motivație de a continua. Nu știu dacă aș fi ajuns până aici în alte condiții. 

Mulțumesc!

Separat de toate astea, scrisul pe blog mă ajută să îmi pun gândurile în ordine și nu îmi pot închipui unde aș fi fost astăzi fără pasiunea asta. Asta îmi amintește de un citat dintr-o carte de Haruki Murakami: De aceea mă apuc să pun totul pe hârtie. Eu mă număr printre aceia care nu înțeleg până când nu scriu.
De asemenea, mă bucură faptul că anul ăsta am reușit să postez constant, pentru că a fost un an foarte agitat pentru mine, cu ultimul an de facultate, apoi stresul cu primele joburi și cred că încă mai e loc de lucrat la capitolul echilubru. Ironia face că mai sunt și balanță, ha, ha. Revenind, însă, sunt foarte fericită că am reușit să mențin blogul pe linia de plutire cu toate astea. Și sper să o pot face și de acum încolo. Sper să mai existe și peste încă un an și tot așa, cel puțin atâta timp cât asta va fi o activitate care mă va face fericită. 
Sunt curioasă să văd cât de mult timp voi mai putea face asta. Nu spun că am vreun gând să mă las, dacă peste încă 5 ani voi fi tot aici... ei bine, aceea va fi o realizare pentru mine. M-aș simți fericită să fiu tot aici, dar vom vedea în timp. Dar în viitorul apropiat nu plănuiesc să plec nicăieri.

Ca să închei: mulțumesc din tot sufletul tuturor și sper să ne citim în continuare!

marți, 1 decembrie 2015

The hunger games: mockingjay part 2

Nu știu cum să vorbesc despre filmul ăsta ca ceva de sine stătător, pentru că nu este. La prima parte mi s-a părut mai ușor să scriu separat, pentru că prezenta tot acel build-up care urma să ducă la ceea ce se petrece în ultima parte și mi-a plăcut modul în care au făcut-o. Cu partea asta nu pot face același lucru, am senzația că nu ar fi corect, dacă asta are sens. De aceea am ales imaginea cu toate cele patru postere, care mi se par făcute foarte frumos.
Acum că am văzut a doua jumătate a lui Mockingjay, îmi amintesc de ce ultima care m-a lăsat cu niște vise foarte ciudate. E atât de messed-up și de violentă și de întortocheată toată povestea, încât nu știu cum să vorbesc despre ea fără să existe spoilere. You have been warned!
Încă am momente când nu îmi vine să cred cât de mult îmi place seria asta, și mă bucur că filmele respectă destul de bine cărțile. La ultima parte cred totuși că anumite lucruri au fost introduse doar pentru a face filmul mai lung, dar la asta mă așteptam. Aș fi preferat ca ultima carte să aibă un singur film, but what can you do?
În mod ciudat, cred totuși că ăsta e filmul care mi-a plăcut cel mai puțin. Și nu, nu e din cauza violenței, cu asta m-am obișnuit. Pur și simplu mi s-a părut că au tras atât de mult de unele scene și situații, încât la un moment dat tinde să devină plictisitor, mai ales pe la final, când pare că nu se mai termină, deși s-a spus cam tot ceea ce era de spus.
A avut și câteva clișee, de care sincer m-am cam plictisit, puteam și fără. Și asta mi-a amintit de cât de mult urăsc triunghiul ăla amoros dintre Katniss, Peeta și Gale, și cât de mult nu mi-a plăcut cu cine a rămas Katniss la final. Nici acum nu-s convinsă că îmi place cum s-a terminat triunghiul ăsta, chiar dacă Peeta mi-a fost mai simpatic în filme decât în cărți. Cât despre Katniss, mi s-a părut că aici i-a păsat mai puțin de ce i se va întâmpla ei, a fost cumva iresponsabilă în anumite momente, și nu voia decât să îl omoare pe Snow. Și asta nu e o critică la adresa ei, pentru că știam că așa va fi și are și motive pentru care își dorește atât de mult să ajungă în punctul ăla.
Scenele de acțiune cred că au fost făcute foarte bine, chiar dacă m-am așteptat să fie mai multe. A fost în cele din urmă mai mult despre strategie și adaptare la necunoscut, decât lupta propriu-zisă. Aceea s-a terminat destul de repede. Din punctul ăsta de vedere, nu e cel mai captivant film, dar mie mi s-a părut foarte interesant de urmărit, mai ales că luptele de genul nu durează chiar atât de mult, cel puțin din ce am văzut eu. Dar mi-a plăcut modul în care au reușit să se adune și să se regrupeze în unele dintre cele mai urâte situații.
Cam asta ar fi, nu știu ce aș mai putea spune. Mi-a plăcut, atât cât poate să îți placă un film cu subiectul ăsta, cred că actorii au făcut o treabă foarte bună, efectele au fost bune și cred că e un final cât poate fi el de bun pentru o serie ca asta.