duminică, 6 martie 2016

Atelier de confecționat povești fantastice #6

Ieri, 5 martie, am participat la a șasea ediție a atelierului de confecționat povești fantastice organizat de editura Crux Publishing, ediție aniversară, cum au trecut șase luni de când acest atelier are loc. Și chiar ediție aniversară a și fost! De obicei atmosfera e una foarte plăcută și nu a fost atelier la care să nu merg unde să nu mă distrez, dar ăsta parcă a fost și mai și. Over the top, ca să zic așa.

Dar să încep cu începutul. Organizatorii au reușit să vină cu o idee nouă și de data asta, la început Dan Rădoiu prezentându-ne un text ce conținea numai acțiuni, un schelet, pe care apoi ne-a provocat să îl umplem, după cum își închipuie fiecare că ar fi putut decurge lucrurile. Eu nu am scris, dar cei care au făcut-o, și au decis să își citească textele, eu cred că au făcut o treabă foarte bună, chiar mi-a făcut plăcere să aud textele și nu țin minte să fi fost vreunul care să nu îmi fi plăcut.
Textul era despre un scriitor căruia îi lipsea inspirația și muza lui, de care nu era mulțimit și pe care voia să o trimită înapoi de unde venise.

Apoi una dintre scriitoare, împreună cu doi voluntari, au pus în scenă textul acesteia și trebuie să spun că a ieșit mult mai bine decât m-aș fi așteptat. Nu că nu m-aș fi așteptat să iasă bine, dar eram și destul de obosită și na, știți cum e. Dar chiar mi-a plăcut ce a ieșit, și sper să mai existe astfel de momente și la edițiile viitoare, pentru că până acum, în cele două dăți de improvizații, au ieșit niște scenete chiar reușite! 

Iar după această parte, cum încă mai aveam destul timp, am făcut și ceea ce facem de obicei la aceste ateliere, adică am creat un personaj și o poveste pentru el(nu știu de ce folosesc pluralul, pentru că eu nu am avut nicio contribuție). Și aici a fost partea care a fost over the top față de restul atelierelor. Ce a ieșit aici depășește tot ceea ce s-a creat la edițiile trecute, atât de mult încât nici nu cred că s-ar putea recrea în scris povestea, cel puțin eu nu aș reuși. Ceea ce pot spune este că personajul se numește Drăgoescu Emanuel, are 361 de ani, și este herghelegiu pentru o turmă de unicorni cu probleme psihologice, iar nici părinții lui nu sunt de lepădat, un tată scrib care scrie strâmb și o mamă care este o regină amnezică. Mai departe nu mai pot reproduce nici dacă aș încerca, dar nu mai țin minte care a fost ultima dată când am râs atât de mult cum am făcut-o ieri. Mai că nu mi-au dat lacrimile de atâta râs! Așa cum a zis cineva, sigur a fost ceva în ceai, altfel nu se poate explica ceea ce s-a întâmplat la acest atelier.

Pot spune că aceste ateliere devin tot mai bune cu fiecare ediție și abia o aștept pe următoarea! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu