sâmbătă, 19 martie 2016

"În căutarea oii fantastice(The Rat #3)" de Haruki Murakami

În sfârșit am reușit să termin cartea asta! Nu e vorba că nu mi-ar fi plăcut, nu e cazul, dar luna martie ca fost una destul de aglomerată din mai multe motive și automat timpul și cheful meu de citit au tot scăzut.
Pe Goodreads scrie că ăsta e al treilea volum dintr-o trilogie, dar mai e și o carte după asta, și trebuie să spun că mă bucur că am citit primele două volume înainte să îl citesc pe ăsta. Nu sunt sută la sută sigură dacă personjul din romanul ăsta e același cu cel din primele două sau nu, deși sunt tentată să zic că da, dar apar câteva elemente comune cu celelalte două volume, printre care barul lui J și Șobolanul. A fost interesant să găsesc elementele astea aici și clar se vede o schimbare în bine față de primele două volume. Dar să trec la cartea propriu-zisă.
Naratorul din această carte, căruia nu îi este menționat niciodată numele, ca de altfel oricărui alt personaj de aici, dă de niște necazuri, ca să le zic așa, după ce publică într-o revistă o poză cu niște oi, pe care a primit-o de la prietenul lui. De aici, îi este cerut să găsească o oaie cu o stea pe spate, iar în timpul căutării se întâmplă tot felul de lucruri bizare.
Nu știu exact unde pe listă aș adăuga cartea asta, pentru că deși mi-a plăcut sunt alte cărți ale autorului care mi-au plăcut mai mult. Dar cred că asta are legătură mai mult cu subiectul oilor, care nu mi se pare neapărat interesant in sine și asta a avut un efect destul de mare în timp ce citeam. Dar, făcând un pic abstracție de oi, chiar mi-a plăcut. Și am avut un vis tare ciudat după ce am citit-o într-o noapte înainte să mă culc, nu cred că am mai părți cu vreo carte de-a lui Murakami până acum.
Nici nu știu exact cum să vorbesc despre cartea asta, pentru că e atât de bizară uneori și cred că dacă mă gândesc bine la tot ce s-a întâmplat, aduce un pic a încercarea cuiva de a controla întreaga lume, care mă duce cu gândul la distopie, dar e atât de departe de gen încât nici nu știu cum să o descriu. 
Totul aici mi s-a părut bizar cam încă de la început. Personajul principal divorțează de soție, după care întâlnește o fată cu niște urechi speciale, care cred că are ceva puteri paranormale, apoi i se cere să caute o oaie și dă în căutarea lui peste tot felul de alte personaje, printre care patronul unui hotel și tatăl lui, care a avut de-a face cu oaia pe care el o caută. 
Dar dintre toate cărțile lui Murakami pe care le-am citit până acum, cred că asta a avut cel mai deprimant final, pentru mine cel puțin. Fiindcă mi-a luat atât de mult timp să termin cartea asta, finalul ăla mi-a frânt inima. Mi s-a părut pur și simplu prea trist.
Și nici nu știu ce să mai spun despre cartea asta, dar mi-a amintit de ce Murakami e unul din autorii mei preferați, nu cred că altcineva ar putea face ceea ce reușește el să facă în cărțile lui. 

Mă întrista gândul că mulți oameni mai buni ca mine se pierdeau înaintea mea.

Noi, oamenii, putem să rătăcim după bunul plac pe tărâmurile întâmplării, ca niște semințe purtate pe aripile vântului de primăvară.
În același timp, însă, putem susține că nimic nu este întâmplător. Ce s-a întâmplat deja e cert că s-a întâmplat, ce nu s-a întâmplat e cert că nu s-a întâmplat, Altfel spus, avem o existențăefemeră prinsă între "totul" din urma noastră și "nimicul" dinaintea ochilor. Nu e loc nici de întâmplare, nici de posibilitate.
În realitate, cele două puncte de vedere nu sunt diametral opuse, ci mai degrabă (ca aproape toate opozițiile) seamănă cu două nume diferite ale aceluiași fel de mâncare.

Toate lucrurile pe care le știam despre ea nu mai erau acum decât niște simple amintiri. Iar amintirile începeau să se șteargă, aidoma celulelor vechi înlocuite de altele noi.

2 comentarii:

  1. Asta este de fapt a treia carte a lui Murakami, iar seria în cauză are ca prime volume Pinball și Ascultă cum bate vântul (s-ar putea să mă înșel aici, dar din câte știu eu, primele două volume al lui Murakami sunt și primele două din seria asta - dar nu e nevoie să le citești, iar el a refuzat mult timp ca acestea să fie reeditate și traduse și publicate în altă țară decât Japonia).
    Daaar, mă bucur că totuși ți-a plăcut cartea!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că am mai auzit că primele două din serie chiar au fost primele pe care le-a scris, dar nu știam că asta e chiar a treia, interesant. Eu mă bucur totuși că au fost traduse și primele două, deși după ce le-am citit am înțeles de ce nu a vrut să fie traduse. Dar sunt fan Murakami, deci trebuie să citesc tot ce a scris :))
      Momentan cred că asta e cea mai bizară carte a lui Murakami pe care am citit-o, sunt curioasă cum o să mi se pară "Dans, dans, dans" acum.

      Ștergere