luni, 18 aprilie 2016

Atelier de confecționat povești fantastice #8

Duminica trecută, pe 17 aprilie, a avut loc o nouă sesiune a atelierului de confecționat povești fantastice organizat de editura Crux Publishing. De altfel al doilea pe luna aprilie, nu am putut decât să fiu extrem de încântată!
De data aceasta subiectul a fost basmul și elementele de bază ale acestuia, după concluziile la care a ajuns Vladimir Propp după studiile sale. La atelier s-au menționat doar cinci, acestea fiind:

  1. absența
  2. interdicția
  3. încălcarea interdicției
  4. iscodirea
  5. divulgarea
Din câte am văzut și pe wikipedia, sunt mult mai  multe elemente decât cele menționate mai sus, dacă e cineva curios, o să las un link către pagină.
Iar de aici am început să creem o poveste, dar nu înainte ca Deea să îmi distrugă un pic copilăria. Nu că aș fi citit eu multe basme, dar nici nu o pot contrazice în vreun fel, acum că stau și mă gândesc la asta, cel puțin în cazul lui Harap Alb, că e singurul pe care îl știu mai bine. Dar am citit de-a lungul timpului și niște creepy pasta despre desene pe care le adoram când eram mică, deci... Okay, să trecem mai departe.
S-au inversat rolurile clasice ale personajelor din basm, în cazul nostru zmeii fiind personajele principale, iar Făt Frumos un tip cu un viitor nu prea strălucit, care lucra la Anaf. Așa cum s-a sugerat a fi și titlul povestirii, Făt Frumos de la Anaf. Râd numai când mă gândesc la numele ăsta.
Personajul principal este prințesa zmeilor, Mirabela, căreia a ajuns destul de repede să i se spună zmeucica. Are 18 ani și două zile, iar într-o dimineață se trezește într-un castel complet liniștit, lucru anormal având în vedere că are trei frați mai mari destul de gălăgioși. Încă un lucru ciudat este faptul că podelele sunt acoperite de un covor de pene, oglinzile sparte, iar toate camerele sunt complet ordonate și goale.
Confuză, zmeucica urmărește urma de pene care o conduce în subsol, unde i s-a interzis să meargă pentru că acolo se află poarta către celălalt tărâm, adică cel în care se afla Făt Frumos. Nu ar trebui să știe unde e cheia, dar îi văzuse de multe ori pe frații ei scoțând-o de sub preș, și decide să arunce un ochi să vadă ce e pe acolo. 
Ajunge în grădina lui Făt Frumos, care făcea un grătar, ajutat de calul său Fane, care de altfel nu aparține acelui tărâm, ci celui din care apare zmeucica. Ajunși aici, s-a pus în scenă și o mică improvizație, prima interacțiune dintre zmeucica și Făt Frumos, care a fost extrem de amuzantă și care a dus povestea mai departe. 
Făt Frumos, știind de la cal despre tărâmul zmeilor, îi fură cheia zmeucicăi și dispare imediat în celălalt tărâm. Rămași acolo, Fane și zmeucica decid să se ajute reciproc și pleacă într-o călătorie pentru a își găsi calea spre casă, iar Făt Frumos ajunge în palatul Zmeilor, unde nu poate da decât de necazuri. 
Aici ne-am oprit, iar câțiva dintre participanți au scris o povestire, de data asta cu cap și coadă și trebuie să spun că și de data aceasta au ieșit niște povești care mie mi-au plăcut foarte mult. Și, cu riscul să mă repet, trebuie să spun că la fiecare atelieri povestirile devin tot mai închegate și tot mai interesante. 
Din ideea asta chiar poate ieși ceva foarte frumos, așa cum au și arătat unii dintre participanți. Și, da, e o idee foarte faină, dar eu de data asta trebuie să zic pas, sunt mult prea multe posibilități aici, iar eu am alte lucruri pe care aș vrea să le termin secolul ăsta, fingers crossed. 
Foarte fain, ca de obicei, abia aștept următorul atelier, iar dacă nu ați mai fost până acum eu vă încurajez să o faceți pentru că e rost de distracție de fiecare dată, și multă imaginație!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu