miercuri, 4 mai 2016

"Căldura ghețarilor(seria Ancestorilor #1)" de Nic Dobre

Asta e o carte care m-a surprins din mai multe puncte de vedere, și una care m-a convins să continui să citesc SF, chit că încă am anumite rezerve când vine vorba de gen. 
După evenimentul cunoscut ca Marea Glaciațiune, când Pâmântul a fost brusc lovit de un val de frig care a omorât majoritatea populației, puținii supraviețuitori s-au refugiat pe Marte, sub cupole special construite, și au încercat să meargă mai departe. Câteva generații mai târziu, se încearcă repopularea Pământului, iar John este unul dintre cei care doresc să revină pe planeta aceasta și să rămână acolo.
Cartea asta, mai ales la început, mi-a amintit un pic de Războiul bătrânilor prin modul în care cei de pe Pământ trăiau și prin felul în care se petreceau anumite lucruri. Țin să menționez de altfel că de fapt cele două romane nu au cam nimic în comun, mai ales că volumul de față vorbește mai degrabă despre redescoperirea Pământului și nu despre un război al omenirii cu alte rase extraterestre. 
Volumul pentru mine a fost neașteptat din mai multe puncte de vedere, dar mai ales finalul a fost ceva ce mie nu mi-ar fi dat prin cap niciodată, dar ajung și acolo. 
În primul rând, ideea de la care pornește întreaga poveste, a înghețării Pământului, deși înfricoșătoare, oferă un start frumos pentru o poveste interesantă. Mi s-a părut interesant și felul în care omenirea a găsit un mod de a supraviețui și de a nu dispărea complet, pe Marte, și mai ales cum asta a fost posibil. O să recunosc aici că nu am nici cea mai vagă idee dacă asta ar fi într-adevăr posibil din punct de vedere științific, nu dispun de cunoștințele necesare, dar pe mine explicațiile oferite în carte m-au convins și cred că asta e cel mai important.
Apoi mi-a plăcut și ideea că omenirea va încerca la un moment dat să se întoarcă "acasă" și mi-a plăcut și să văd cum și-a imaginat autorul că va arăta lumea dinaintea înghețului, ce tehnologii vor avea și alte lucruri asemănătoare. Nu cred că mă voi plictisi vreodată să citesc despre ce tehnologii ar putea avea oamenii peste ceva sute de ani. A fost interesantă și organizarea intregii repopulări a Pământului și modul în care erau formate echipele respective.
Și dacă tot am ajuns aici, să zic și care e lucrul care mi-a plăcut cel mai puțin în romanul de față, și motivul pentru care eu încă nu sunt neapărat fan SF. Personajele, deși destul de multe și variate, sau cel puțin mie așa mi s-au părut, în cele din urmă au rămas în mintea mea ca niște schițe. Aflăm câte ceva despre ele, le vedem interacționând, dar nu pot spune că m-aș fi atașat de vreunul din ele în mod special. Sigur, majoritatea sunt destul de ușor de plăcut, chiar mi-a părut rău de unele dintre ele la un moment dat, și au fost momente când sorta unora m-a întristat, dar mi-ar fi plăcut să fie mai mult decât niște schițe.
Și să zic ceva și de final, fără să dezvălui însă prea multe. Încă nu mi-e clar ce cred despre sfârșitul poveștii. Sigur, e suprinzător și pentru mine finalul a făcut toată cartea, e și motivul principal pentru care aș vrea să citesc următorul volum, dar e și o idee despre care am auzit speculații și nu sunt convinsă că e o idee care îmi place neapărat. Eu și frica mea de necunoscut. Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că finalul a făcut ca totul să fie mai interesant și chiar sunt curioasă să aflu ce se va întâmpla în continuare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu