duminică, 29 mai 2016

"Povestiri de la marginea realității" de Dan Rădoiu

Ok, acum că au trecut câteva zile de când am terminat cartea asta, și am avut timp să mă gândesc un pic la ea și la povestirile pe care le cuprinde, cred că pot scrie în sfârșit o recenzie cât de cât calumea. De obicei, îmi scriu părerea imediat ce termin o carte, dar uneori trebuie să mai aștept un pic, cum e cazul de față.
De asemenea, recenzia asta va include și părerea mea despre o altă colecție a autorului, Inorogul, bicicleta și radioul cu galenă, pentru că le-am citit consecutiv, iar a doua conține trei povestiri și vreau să vorbesc și despre ea, dar nu pot scrie o postare separată despre ea. Deci asta va fi pentru ambele, e mai simplu așa.
Acum, eu nu prea citesc volume de povestiri scurte, tocmai din acest motiv. Sunt scurte, uneori prea scurte, cel puțin pentru mine. Dar din când în când mai apare câte o situație în care aleg să citesc și astfel de volume. De data asta a fost pentru că, după ce am participat la un număr al atelierelor de confecționat povești fantastice, organizate de editura Crux Publishing și moderate de Dan Rădoiu, m-a învins curiozitatea și am vrut să văd ce scrie. Iar acum că am citit acest volum de povestiri scurte sunt curioasă să aflu ce ar putea face autorul într-un roman. Pentru că fiecare poveste de aici m-a surprins în mod plăcut într-un fel sau altul, ideile din spatele lor mi s-au părut geniale, și dacă cineva poate crea atât de multe povestiri diferite, cu idei atât de inedite... atunci eu vreau să mai citesc și alte creații ale persoanei.
În altă ordine de idei, încep să am o admirație tot mai mare pentru cei care scriu povestiri scurte, chit că nu citesc prea multă proză scurtă. Mie una mi se pare al naibii de complicat să construiești ceva într-un număr atât de mic de pagini. Și, totuși, unii reușesc să o facă, congrats!
Dar am scris atât și nu am zis mai nimic despre volum în sine. Deși e o carte scurtă(are 175 de pagini + 20 pentru cealaltă cărticică), conține destul de multe povestiri, diferite una față de cealaltă. Sigur, există o idee care tinde să predomine, aceea a faptului că în spatele realității pe care noi o știm se poate ascunde ceva magic, dar altfel poveștile nu se aseamănă deloc între ele. Și nu toate sunt neapărat povești fantastice.
De obicei la astfel de volume aleg să spun câteva cuvinte despre fiecare povestire în parte, dar aici nu voi face la fel, în parte pentru că unele au doar două sau trei pagini și ar însemna să dezvălui toată povestea, pe de altă parte pentru că dacă aș începe nu m-aș mai putea opri, aș avea atât de multe de zis! Oricum, nu m-aș fi așteptat vreodată ca un volum de povestiri scurte să ajungă să îmi placă atât de mult.
Voi fi tentată de acum încolo să caut să citesc mai multe volume de proză scurtă? Hmm... probabil că nu. Tot voi prefera romanele mai consistente. Cu toate astea, eu vă recomand cartea de față, cred că e imposibil să nu găsiți aici măcar o poveste care să vă placă.

Zău dacă nu încep să-l înțeleg pe bătrânul ticălos de ce a ales să trăiască în hrubele de la metrou în loc să rămână afară. Mai singur decât singur nu poți fi decât atunci când vezi în jurul rău găști de prieteni și cupluri ținându-se de mână...

- Este uimitor cu câtă poftă de viață de naștem. Suficient de multă pentru a ne ajunge unei întregi existențe de renunțări și lașități.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu