duminică, 8 mai 2016

"Umbra martor(Pragul #2)" de Doina Roman

Am cartea asta în bibliotecă de vreun an de zile, și nu știu de ce, dar până acum nu am reușit să o citesc. Și am mai început-o de câteva ori. Poate nu era momentul, cine știe, dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i așa? 
Nu-i fac rezumat, că serios că n-aș ști cum să fac unul pentru cartea asta. Se întâmplă foarte multe lucruri, pe mai multe planuri, se urmăresc multe personaje și de fapt în afara faptului că toți par că încearcă să reconstruiască într-un fel lumea după evenimentele din primul volum, eu nu am găsit un plot în cartea asta. E mai degrabă o carte care se bazează mult pe personaje și pe ideile fiecăruia legat de care e drumul ce trebuie urmat acum și cum se pot repara anumite lucruri. Cel puțin asta e părerea mea la finalul celui de-al doilea volum, și nu e un lucru rău, mai ales că personajele sunt destul de simpatice fiecare în felul lui și nu cred că pot găsi un personaj despre care să pot spune că e cel negativ. Iar ăsta e unul din lucrurile pentru care apreciez cartea asta, chiar dacă mi-a luat un timp să înțeleg cum stau lucrurile, eu fiind obișnuită cu romanele la care scopul final e foarte clar. 
Aici, acest scop nu e la fel de clar, dar ăsta nu-i neapărat un lucru rău, pentru că e ceva diferit și cred că mai trebuie și astfel de cărți din când în când. 
Spuneam că se urmăresc mai multe personaje. Pe de o parte, sunt Lia, Pisică și Blati(nu mai știu sigur care e numele lui, dar așa i se adresau mai toți), care se află pe un tren, și care la un moment dat vor să părăsească trenul cu pricina și sunt ajutați de doi dragoni. Apoi sunt Kat, Algar și Neel, care împreună îl caută pe Crius, sau mai exact mintea lui și au parte de mai multe întorsături de situație. Și mai sunt Kor, Alk și încă câteva personaje care fiecare complotează pe cont propriu. Cum am zis, se întâmplă multe în cartea asta și la unele evenimente a trebuit să mă gândesc un pic pentru a înțelege ce s-a întâmplat, e o lume destul de complicată.
Și că tot am ajuns să zic de lumea din carte, volumul ăsta construiește mai mult lumea în care se învârt personajele, asta știu că a fost una din plângerile mele legate de primul volum, și trebuie să spun că îmi place ce a creat autoarea aici. Nu totul în lumea asta are sens, în mintea mea cel puțin, dar lumea e atât de bizară încât devine chiar distractiv de urmărit ce se petrece și de văzut cum evoluează lucrurile. E genul ăla de lume în care nu știi niciodată la ce să te aștepți și oricum mereu apare ceva neprevăzut.
Cred că cele mai amuzante replici trebuie să fie cele dintre Pisică și Blati. Ăștia doi par să nu aibă nici cea mai vagă idee ce se petrece, dar sunt mereu acolo și fac tot felul de lucruri, care mai de care mai trăsnite. Un alt personaj care m-a amuzat a fost Șarkan, unul dintre dragoni, mai ales prin întâlnirile lui cu cei doi menționați mai sus. Lia mi-e simpatică în continuare și sunt curioasă să văd ce va face mai departe, ea pare să fie un fel de Aleasă în toată harababura din roman. M-a distrat și toată situația în care ajunge Crius, a ajuns cumva din lac în puț, chiar dacă Algar voia doar să îl ajute. 
Și nu mai știu ce altceva aș putea spune despre această carte, mi-a plăcut mai mult decât prima și sunt curioasă să văd cum se va termina întreaga aventură, pentru că nu am nici cea mai vagă idee ce s-ar putea întâmpla în continuare.

2 comentarii:

  1. De ce este o maimuțică roz pe coperta? Probabil are vreo legatura cu volumul pe care tu nu ai specificat-o. Ori asta, ori cei care au ales sunt cam... hm. Cred ca este a doua varianta. Nu judec o carte dupa coperta, dar asta iti sare prima data in fata. Nu am mai auzit de autor pana acum, dar fiind român este un plus. Chiar imi doresc ca literatura românească sa cuprindă mai multe volume fantasy/SF.
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De fapt, e o maimuță în poveste care ajunge să fie importantă, dar nu am menționat pentru că e în zona de spoilere. Nu cred că e pusă pe copertă doar de dragul de a fi acolo :)

      Ștergere