sâmbătă, 6 august 2016

"Outlander(Outlander #1)" de Diana Gabaldon

Pentru că mama îmi tot povestea de serial, care îi place foarte mult, m-am gândit să citesc și eu primul volum, să văd despre ce e vorba. La drept vorbind, nu suna rău deloc. Dar să încep cu începutul.
Anul este 1946, iar Claire și Frank decid să meargă într-o a doua lună de miere într-un orășel destul de simpatic de altfel. Apoi, într-o zi văd un grup de femei dansând în jurul unei construcții de pietre, asemănător cu Stone Hedge, dar mai mic, iar atunci când Claire se întoarce acolo pentru a aduna câteva plante, găsește din întâmplare o poartă spre trecut, anul 1743. După ce acceptă faptul că într-adevăr se află în trecut, trebuie să găsească o cale de a ajunge înapoi în prezent, ceea ce e greu de făcut când toți sunt cu ochii pe tine considerându-te un spion.
Cartea asta din punctul meu de vedere avea mult potențial. Recunosc că primele cincizeci de pagini au fost mai greu de parcurs, din cauza dialectului scoțian în care sunt scrise dialogurile, dar m-am obișnuit și totul a fost foarte bine, chiar m-am bucurat că m decis să o citesc în engleză. Primele trei sute de pagini cred că sunt cele mai bune din toată cartea. Claire are un scop precis, de a se întoarce la soțul ei în prezent, e amuzantă, dă și de niște ceva bandiți, are câteva dialoguri foarte comice, mai ales cu Jaime, ajung imediat și la el, per total chiar mi-au plăcut mult astea trei sute de pagini. A avut suspans, Claire era destul de cu capul pe umeri, încercând să le câștige încrederea prin îndemânarea ei în ce privește medicina, totul e frumos descris, chiar atmosfera mi-a plăcut mult, eram convinsă că o să iubesc cartea asta. Iar de Jaime mi-a plăcut foarte mult, era simpatic, iar discuțiile lui cu Claire erau foarte distractiv de urmărit, chiar mi-a plăcut relația care se forma între ei. Dar apoi mi s-a rupt filmul, mai exact după o anume scenă în care Claire se alege cu o bătaie, cei care au citit cartea sau au văzut serialul vor ști despre ce vorbesc. Dar am zis totuși să continui, cu toată frustrarea pe care am simțit-o după evenimentul cu pricina, că poate e cel mai rău lucru care se întâmplă. M-am înșelat. De acolo toată povestea a devenit extrem de frustrantă.
Ok, atunci când am început să citesc cartea știam că va conține destule scene de sex, ceea ce nu mă deranjează, am mai citit cărți cu astfel de scene și totul a fost ok. Dar aici a fost de-a dreptul excesiv. Pe lângă faptul că după căsătorie, nu puteau trece două pagini fără o astfel de scenă, de la jumate încolo pot să jur că majoritatea evenimentelor și poveștilor dezvăluite în carte aveau în centru un fel sau altul de abuz sexual. Și înțeleg că pe vremea aia lucrurile nu erau prea roz pentru femei, dar nu e numai legat de femei, deja de la un punct încolo nu mai conta dacă era vorba de femei, bărbați sau copii, trebuia neapărat să existe ceva sexual la mijloc, asta pe lângă toată violența din perioada aia, care oricum era destul de multă.
Și când au mai ajuns și la subiectul cu vrăjitoarele și cu pedepsele și modurile în care verificau dacă erau sau nu vrăjitoare... Nu am cuvinte să descriu cât de mult m-a enervat partea aia. Nu că Geillis nu ar fi fost ciudată, dar se ajunge într-o situație destul de... aș putea spune ușor creepy. 
De altfel, cartea asta nu are niciun fel de plot. La început am crezut că va fi despre încercările lui Claire de a ajunge în prezent, dar nu e despre asta, pentru că oricât de mult ar fi insistat ea în fiecare capitol că îi e dor de Frank și toate cele, la finalul zilei nu a făcut mare lucru pentru a se întoarce la el, și a avut o șansă destul de bună de a o face la un moment dat. Deja după șansa pe care nu o apreciază și toate celelalte lucruri menționate mai sus, nu mai eram convinsă că mă vor ține nervii să citesc până la final, adică ultimele două sute cincizeci de pagini. Mai ales că citisem un spoiler despre o chestie care i se întâmplă lui Jaime la final din cauza lui Randal. Așa că, în cele din urmă, am decis să citesc pe wikipedia ce se petrece până la final și m-am bucurat că nu m-am chinuit să citesc ultimele sute de pagini, deja e mult prea mult pentru mine. Nu am crezut că voi spune vreodată asta, dar GoT e mic copil pe lângă cartea asta la capitolul violență.
Eu una nu recomand și cu siguranță nu voi continua seria, mai ales că știu că va fi vorba numai despre iubirea dintre Claire și Jaime, o iubire de altfel pe care eu nu o cred posibilă. 

2 comentarii:

  1. EXACT!!!
    Mulțumesc pentru recenzia asta, am citit cartea și am urlat de frustrare și nu înțelegeam dacă am citit cu toții aceeași carte.
    Pe mine nu m-a deranjat violența neapărat cât m-a deranjat faptul că trebuia să se încheie fiecare acțiune cu o scenă de sex (sau discuție despre sex).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur să aflu că nu sunt singura care a fost extrem de deranjată de asta :)

      Ștergere