duminică, 18 septembrie 2016

De prin România + un mic update

De ceva timp tot îmi zic că voi scrie o postare în care să vorbesc pur și simplu despre diverse, că am senzația că nu am mai făcut-o de mult și, dacă tot m-am pus în sfârșit la taste, să vorbesc un pic și despre ce am văzut prin România în ultima săptămână. Am avut și eu o săptămână de concediu, că și așa anul ăsta nu am avut nicio pauză între joburi și s-au întâmplat multe, sau cel puțin mie așa mi se pare, și devenise obositor.

O să încep cu partea cu ce am văzut prin România. O să încerc să o iau în ordine cronologică, mi-am făcut o listă și sper că nu am încurcat evenimentele.
Primul loc unde am fost a fost Târgoviște. Nu aveam în plan să ajung acolo, dar am văzut pe Facebook că acolo urma să fie un eveniment al editurii Tritonic, iar apoi am aflat că eram oricum prin zonă, așa că i-am corupt pe ai mei să mergem pe acolo. Era vorba despre o discuție legat de genurile minore, SF, fantasy și polițist și au participat autori ai editurii(Teodora Matei, Dănuț Ungureanu, Michael Haulică, Adina Speteanu și editorul Bogdan Hrib). Bine, știam deja că o dicuție cu același subiect urma să aibă loc și la București, și am de gând să merg și acolo, dar nu am putut să nu particip și eu, eram curioasă. Recunosc că nu mai țin minte exact ce s-a spus, pentru că după ce am fost pusă în poziția de a vorbi la microfon, ceea ce nu e punctul meu forte, mi s-a șters tot din memorie, dar am rămas cu senzația că a fost totuși interesant. Poate că ar fi fost mai bine dacă aș fi avut pe ce nota câteva idei, dar am uitat complet să iau un carnet și un pix cu mine. Sper ca la discuția din București să fiu mai atentă din punctul ăsta de vedere. Și mi-am luat și două cărți, așa de fericire că nu m-am bâlbâit pe acolo.

Apoi am fost și am văzut două biserici fortificate, care se aflau pe lângă Brașov, și aici nu am multe de zis, pentru că eu cred că după ce ai văzut două, trei, restul sunt cam la fel, variațiuni pe aceeași temă. Totuși, nu pot spune că nu a fost interesant.

După care a urmat lucrul pe care îl așteptam cel mai mult: echitație. După multe căutări, am reușit să găsesc un centru unde aveau instructor și care era pe o distanță acceptabilă pentru noi. Este în Breaza și am fost la două lecții, mi-a plăcut și voi mai merge. Nu o să intru acum în detalii legat de ce o să tot ajung pe la Breaza, dar revenind, primul lucru care m-a impresionat a fost că am aflat că au 41 de cai. Caii în cauză, cel puțin cei pe care i-am văzut eu, sunt superbi! Bine, pe mine nu mă ajută faptul că mi-e frică de cai, chit că știu că cei de aici sunt dresați, plus faptul că cel pe care mi l-a dat mie instructorul e foarte blând, dar sper că o să trec peste frica asta. Mie mi-a plăcut și instructorul, pentru că i-am spus că mi-e frică de cai, și a și văzut asta de altfel, sunt convinsă, și a avut răbdare. Și eu cred că asta e cel mai important. Clar mai am de lucru, că doar am avut doar două lecții, dar îmi place și e și bun pentru anumite lucruri pe care eu trebuia să le rezolv, probleme de spate și alte asemenea.
Oricum, după a doua lecție mi-am zis că dacă reușesc să stăpânesc calul și să îmi depășesc frica asta, voi reuși să fac orice altceva, cel puțin așa sper.

Apoi, am ajuns la muzeul ceasurilor din Ploiești, unde eu am acceptat să merg pentru că nu aveam altceva de făcut, dar voiam să ies din casă și să mă plimb. Nu am crezut că un muzeu cu ceasuri mi se va părea așa interesant, dar chiar mi-a plăcut. pe lângă faptul că aveau tot felul de modele de ceasuri, de la cele de perete, la cele cu cuc, de buzunar și inclusiv în tablouri, și prezentarea mi s-a părut drăguță și aveau și un ecran, touchscreen, unde puteai citi diverse informații legate de ceasuri. Și aveau la sfârșit și o cameră cu instrumente care redau muzică, vechi de altfel, unele încă funcționau, iar eu o să recunosc că m-am proptit acolo când le-am văzut. Am luat lecții de pian ani de zile și am rămas cu o fascinație pentru orice are legătură cu muzica, mai ales pentru lucruri vechi din categoria asta, dar nu aș putea spune de ce.

Și ultimul lucru pe care l-am vizitat a fost Pelișorul. Peleșul l-am văzut acum câțiva ani, pe tot, și țin minte că nu mi-a venit să cred cât de superb arăta. Încă consider că bate toate castelele pe care le-am văzut în străinătate. Pelișorul însă nu l-am vizitat niciodată și am zis că hai să văd despre ce e vorba, și mi-a plăcut mai mult decât m-am așteptat. Mai ales camera aurie, sper că nu greșesc numele, făcută pentru regina Maria, și unde am aflat cu uimire că se află și inima ei, într-o cutie în mijlocul camerei.
Alt lucru pe care l-am observat la Pelișor a fost că erau mulți străini. De altfel, noi am fost cu ghid în engleză, pentru majoritatea erau vorbitori de engleză. Bine, pe mine nu m-a deranjat asta, dar țineam să menționez.

Am mai scris acum ceva timp o postare ca un fel de update, dar până la urmă mi s-a părut că era prea personală și nu am mai postat-o. Oricum, ideea principală ar fi că recent mi-am dat seama că mi-am îndeplinit obiectivele pe care le aveam la început de liceu, am dat peste o foaie pe care scrisesem despre asta, și că nu prea multe s-au schimbat de atunci. Și totuși, nimic nu mai pare la fel...
Altfel, momentan mă lupt cu tot felul de frici, pe care sper să le și dovedesc până la urmă, devine ușor ridicol. Și, ca de obicei, toate lucrurile astea la mine se leagă cu timiditatea. Dar acum că mi-am mai dat seama de câteva lucruri, pot să încerc să găsesc o soluție. One step at a time. Sunt mai bine decât eram, dar nu chiar unde aș vrea să fiu, but I will get there eventualy. 

2 comentarii:

  1. Mă bucur mult că ești mai ok tu cu tine, se vede că ai mai multă încredre în tine!
    Ce fain e că te-ai apucat de echitație, sunt puțin invidioasă, și eu aș vrea și pare că e super!
    Sper să te distrezi mult de-acum înainte... și poate să scrii mai des pe blog :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci!
      Chiar e fain și abia aștept să merg în continuare, eu zic că merită :)
      Voi încerca :P

      Ștergere