miercuri, 14 septembrie 2016

"Insula diavolului(Predestinare genetică #2)" de Ciprian Mitoceanu

Inițial, planul meu era să aștept până va apărea volumul trei și abia apoi să îl citesc pe acesta, pentru că eram convinsă că se va termina cu un mare cliff-hanger, dar nu am mai avut răbdare. Mai bine urmam planul inițial, pentru că nu am nici cea mai vagă idee despre ce ar putea urma și ar fi fost mai bine dacă aș fi avut și volumul trei. 
Nu știu cum exact să fac un rezumat al acestui volum. Oricum, urmărim în continuare atât poveștile celor două personaje din primul volum, Leo și Robert, dar pe lângă asta mai aflăm și ce se întâmplă cu Amendamentul Dawson, precum și alte detalii importante. Am primit răspunsuri pentru unele întrebări pe care le aveam după primul volum, dar evident au apărut altele care să le ia locul, și care sunt destul de sigură că voi primi răspuns în ultimul volum al trilogiei.
Ce mi se pare cel mai interesant la această distopie, prin comparație cu alte cărți ale genului pe care le-am citit, este că aici putem vedea totul încă de la momentul în care Amendamentul a apărut și apoi consecințele lui. Multe distopii încep mult după momentul zero, când totul o ia razna, iar noi vedem ceea ce se întâmplă după aceea, cu explicațiile de rigoare. Dar aici vedem inclusiv de unde a pornit totul, iar ăsta e unul dintre motivele pentru care îmi place ceea ce a creat aici autorul. Bine, poate că nu e exprimarea potrivită, conceptul creat e destul de înfricoșător, nu aș vrea ca așa ceva să devină real, dar îmi place cum e construit totul.
Acum, am emoții când vine vorba de ce va urma în următorul volum, pentru că lucrurile clar s-au înrăutățit pentru personaje, așa cum era de așteptat, și chiar nu văd cum ar putea să o scoată la capăt. Cumva, tot am speranța că totul se va termina cu bine, dar nu se știe niciodată.
Mie personal, dintre cele două personaje principale pe care le urmărim cel mai interesant mi s-a părut să urmăresc povestea lui Leo. Mi s-a părut mai interesant mai ales datorită evoluției pe care o parcurge, m-a surprins în mod plăcut, chit că nicio clipă nu știm ce gândește exact acest personaj. Și povestea lui Robert are puncte interesante, dar el nu se află într-o situație la fel de rea ca Leo, de altfel nu îmi place de Robert, chit că are moduri ingenioase de a rezolva anumite probleme și are și el o poveste interesantă. Dar mi-a plăcut de Leo mai mult și sunt foarte curioasă să aflu încotro îl va purta acum soarta.
Un alt lucru care face cartea și mai interesantă este că e creepy fără însă a descrie scene cu mult sânge pe pereți, și nici scenele în care se vorbește despre violență nu au descrieri ample. Eu apreciez că nu are astfel de descrieri pentru că eu sunt ușor de impresionat, iar pe de altă parte e ceva ca o carte să te înfioare fără a avea sânge pe pereți. 
Pe mine cartea asta m-a ținut cu sufletul la gură, există și un mister care se tot așteaptă rezolvat, pentru care se mai dau diverse indicii, dar eu nu am reușit să îmi dau seama cine e făptașul. Am fost de multe ori tentată să merg pe pista cea mai evidentă, dar tocmai fiindcă era prea evidentă m-am gândit că ceva sigur nu e cum pare, iar la final chiar am fost luată prin surprindere, mai ales că abia atunci mi-am dat seama că cineva jucase un joc destul de riscant în tot acel timp. 
Dacă vă plac distopiile, eu recomand seria asta, și abia aștept următorul volum!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu