vineri, 2 septembrie 2016

"Răul sub soare" de Agatha Christie

Mi-am dat seama recent că nu am mai citit o carte de Agatha Christie din 2012 și asta trebuia remediat, mai ales că am și cumpărat anul ăsta câteva cărți ale autoarei. Și mă bucur că am citit după atâta timp o carte a ei, uitasem cât de bine construite sunt cărțile astea.
Hercule Poirot se află la hotelul Jolly Roger într-o mică vacanță, dar nu apucă să se relaxeze prea mult deoarece un client al hotelului, Arlene Marshal, este găsită moartă. Iar Poirot nu poate să nu se implice, mai ales că unul dintre polițiștii care se ocupă de caz este un bun prieten al lui. 
Cum am spus, uitasem cât de bine sunt construite cărțile astea. Mă refer aici la modul în care totul este un  mister, iar apoi o dată cu detectivul aflăm și noi mai multe, dar eu una niciodată nu am reușit să dau de cap vreunui mister înainte de finalul cărții, ceea ce nu mă deranjează deloc. Dar, de asemenea, vedem și ce alte lucruri fac personajele, nu este doar o serie de întrebări și apoi dezvăluirea de la final. Chiar câteva piste care par probabile la un moment dat se dovedesc a fi fundături, sau pur și simplu nu îi duc pe detectivi neapărat în direcția bună.
Și că tot am zis de personaje mai sus, mie una toate mi s-au părut bine construite, toate au părut reale, chiar dacă cartea în sine are puțin peste două sute de pagini, și sunt destule personaje implicate în acest caz. 
Mie de altfel îmi place foarte mult de Poirot. Sigur, poate fi îngâmfat uneori, dar per total chiar mi se pare un personaj simpatic, și mi-a plăcut foarte mult să îl urmăresc în cazul din cartea asta, și să văd ce gândea în anumite momente. 
Cum am zis, niciodată nu am reușit să dezleg misterele din cărțile astea, și se spun destul de multe pe parcurs, se găsesc multe dovezi, iar partea mea favorită este ultimul capitol, în care Poirot explică cum a fost săvârșită crima și de către cine. Nici aici nu am fost dezamăgită, deznodământul a fost surprinzător și credibil. Nu am avut niciun moment în care să îmi spun că ceva nu pare ok, ăsta fiind alt lucru care îmi place mult la cărțile Agathei Christie. 
Știu că recenzia asta e destul de scurtă, dar la fel este și cartea și chiar nu cred că pot spune mai mult de atât. Încă nu am fost dezamăgită de o carte a autoarei, și cu siguranță voi continua să citesc despre Poirot, chiar mai am vreo trei cărți în bibliotecă.

2 comentarii:

  1. Și eu am vreo două cărți semnate de Agatha pe care urmează să le citesc. Am citit numai una până acum, dar m-a convins că autoarea aceasta merită să fie citită cât mai mult.
    Deși relativ scurtă, e reușită recenzia ta, Leontina. Ai surprins exact esențialul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, autoarea chiar merită citită :D
      Mulțumesc, mă bucur că a ieșit ok, mereu am emoții când sunt așa scurte :)

      Ștergere