luni, 17 octombrie 2016

Supergirl(season 1)

Uite un serial căruia nu credeam că îi voi scrie recenzie, pentru că primul episod e destul de groaznic și inițial mi-am spus că nu merită să continui să mă uit la el. Mai ales că plotul pe care îl prezintă la început nu e nici el cine știe ce, și totul pare destul de clișeic. Dar apoi mă plictiseam într-un weekend, nu voiam să citesc și nu mai aveam la ce mă uita pe Youtube și cum aveam primul sezon mi-am zis că aș putea să mă uit, și așa am ajuns să văd primul sezon și primul episod din al doilea. Și, da, serialul își mai revine, și devine ceva mai bun, dar nu extraordinar. Totuși, primul episod din al doilea sezon mi-a dat speranțe, deci voi continua.
Serialul este practic despre Kara Zor-El, verișoara mai mare a lui Kal El, care este trimisă împreună cu el pe Pământ pentru a îl proteja, doar că nava ei este deviată și când ajunge pe pământ vărul ei este deja Superman. Ea este adoptată de familia Danvers, și trăiește o viață normală până la 24 de ani, când salvează avionul în care se afla și sora ei, Alex. Primește numele de Supergirl de la Cat Grant, pentru care și lucrează, iar acum încearcă să ajute lumea. Așa ajunge să lucreze și împreună cu o organizație creată pentru a se ocupa de extratereștri ajunși pe Pământ, denumită DEO, organizație pentru care Alex lucra deja.
Cam astea ar fi lucrurile mai importante pe care eu le-aș spune despre acest serial, dar de fapt se întâmplă mult mai multe de atât. Iar asta ar fi una din problemele pe care le am cu acest serial: pe parcurs sunt prezentate mai multe plot-uri, și nu cred că vreuna din ele a fost dezvoltată suficient. Pe de o parte avem plot-ul despre o închisoare plină cu extratereștri care au scăpat și care ajung pe Pământ, apoi mai este și mătușa Karei, Astra, și soțul ei care vor să controleze planeta, și mai este și Maxwell Lord, care crede că toți extratereștri sunt periculoși și decide că trebuie să facă ceva în legătură cu asta. Personal, plot-ul lui Maxwell Lord mie mi-a plăcut cel mai mult, pentru că e și ceva diferit și face niște lucruri interesante el prin compania pe care o deține.
Aș fi preferat să se concentreze pe o singură poveste centrală pentru că așa cum a fost, la un moment dat pare că show-ul a uitat că mai exista și x plotline, până când dintr-o dată apare din nou, de nicăieri și asta nu mi-a plăcut. Serialul e destul de inconsistent din punctul ăsta de vedere, parcă nu se poate hotărî ce vrea să facă cu toate personajele astea. Toată povestea cu Astra pe mine m-a lăsat rece până la final, când aflăm de fapt ce plănuia ea de fapt.
Ca și personaje, Kara e ușor de plăcut, la fel și Alex, chiar mi-a plăcut să le urmăresc pe ele două. Alte personaje simpatice sunt Winn, cel mai bun prieten al Karei, Jimmy Olsen, fotograf prieten cu Superman, și Hank Henshaw, șeful DEO, care de altfel are o poveste foarte interesantă. Acum, deși îmi place fiecare din personajele menționate mai sus, tot triunghiul/pătratul amoros pe care serialul îl creează cu ei... nu am fost fan, și nu îmi place „cuplul” Kara, Jimmy. Nu știu, pe mine nu m-au convins că s-ar potrivi.
Un alt aspect care m-a enervat la începutul serialului a fost faptul că încearcă să îți bage pe gât feminism și ce e politicaly correct. Nu am nimic cu cele două, dar aici sunt atât de evident băgate cu forța că devine extrem de enervant. Din fericire, pe parcurs se renunță destul de mult la ele și serialul ajunge să se concentreze mai mult pe povestea pe care vrea să o spună. Nu dispare de tot, dar nu mai e atât de in your face ca la început, ceea ce chiar am apreciat.
Un alt minus pentru mine e reprezentat de faptul că Superman nu e decât menționat în majoritatea timpului și nu apare propriu-zis în primul sezon, chiar atunci când ar fi de așteptat să o facă. Iar explicațiile care sunt oferite nu sunt convigătoare, mai ales în ultimele două episoade. Din fericire, problema a fost rezolvată în sezonul doi. Nu mă aștept să fie în fiecare episod, dar având în vedere că cei doi sunt în acealși univers e de așteptat să îi mai vedem împreună din când în când.
Per total, cred că serialul ăsta are potențial și sper să nu rămână aici, ci să și facă ceva cu tot potențialul ăsta. Cum am zis, primul episod din sezonul doi mi-a dat speranțe că va deveni mai bun, dar asta rămâne acum de văzut și sper că voi vorbi la un moment dat și despre sezonul doi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu