miercuri, 2 noiembrie 2016

Metamorfoze

În primul rând, trebuie să menționez că eu nu m-aș considera un fan al poveștilor cu vârcolaci, pentru mine însemnau oameni care se transformau în lupi când era lună plină. Dar, cum în volumul ăsta se afla și o poveste din universul creat în Anotimpul pumnalelor nu am putut să nu cumpăr cartea asta, și dacă tot o aveam mi s-ar fi părut păcat să nu încerc măcar să o citesc pe toată. Și mă bucur că am făcut-o pentru că poveștile de aici nu sunt deloc ceea ce m-aș fi așteptat să fie, ceea ce e un lucru bun.
Practic, volumul conține povestiri scurte, toate pe tema vârcolacilor, fiecare autor închipuindu-și aceste ființe în moduri destul de diferite. Nu cred că sunt două care să semene, în afară de ceea ce este evident, faptul că într-un fel sau altul vârcolacii sunt prezenți. Un lucru bun din punctul meu de vedere aici, este că poveștile nu au fost chiar horror, și e un lucru bun pentru că eu cu genul ăsta nu mă împac.
Mi-am notat impresiile imediate după ce am terminat de citit fiecare povestire, dar cum sunt scurte, nu voi vorbi despre fiecare în parte, plus că ar ieși o postare cam lungă, ci voi vorbi despre volum în general.
Cred că prima povestire din volum, Lup Nomad de Algernon Blackwood, e foarte bine aleasă, pentru că practic mie mi-a distrus toate prejudecățile pe care le aveam legate de vârcolaci, și nefiind horror ci mai degrabă o poveste mai tristă, mi-am dat seama că de fapt cartea s-ar putea să îmi placă.
Fiind în total unsprezece povestiri, bineînțeles că au fost unele care mi-au plăcut mai mult decât altele, și au fost trei care nu m-au impresionat prea mult. Printre preferatele mele se numără: Barrington Cowles a lui Conan Doyle, mai ales datorită modului în care a fost construit misterul în toată povestea, dar și a modului în care a fost scrisă; Inspirație pentru Pickman a lui H.P Lovecraft, ceea ce e suprinzător pentru mine, din ce am auzit până acum, eu știam că poveștile lui sunt horror, dar nici nu am studiat mai în detaliu problema. Și, da, a fost ușor creepy toată povestea, mai ales spre final, dar mie mi-a plăcut destul de mult, atât ideea în sine, cât și modul cum a fost spusă povestea și cumva Pickman mi s-a părut un personaj interesant. Mi-ar fi plăcut să aflu ce s-ar fi întâmplat în continuare, dacă ar mai fi urmat ceva. Și Misterele din Sparktower de Șerban Andrei Mazilu mi-a plăcut, iar acum sunt și mai curioasă să aflu cum va continua povestea în volumul doi, și ce rol va avea personajul din această povestire acolo. Mai e un pic până la Gaudeamus, yay!
Nu știu dacă aș fi de acum încolo mai tentată să citesc cărți care au ca subiect vârcolacii, dar mă bucur totuși că am citit volumul ăsta, măcar pentru faptul că mi-a arătat că se pot crea povești foarte interesante pornind de la această idee. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu