joi, 24 noiembrie 2016

"Ready player one" de Ernest Cline

Asta e o carte la care nu credeam că voi ajunge prea curând, dar mă bucur că am ajuns să o citesc până la urmă. Chiar a fost interesantă și mi-a depășit așteptările, în ciuda scorului pe care i l-am dat pe Goodreads. Acum, eu una nu pot zice că sunt fan al jocurilor video, și MMO-uri, am încercat la un moment dat, dar m-am plictisit repede. În schimb, îmi place să îi privesc pe alții jucându-se. Nu știu de ce, dar prefer să îi urmăresc pe alții decât să joc eu efectiv. Deci cartea nu a părut niciodată genul care să îmi displacă.
În viitor, anul 2044, lumea nu arată deloc roz, iar majoritatea oamenilor își petrec timpul logați la SISAO, o lume virtuală în care se poate face absolut orice, de la joburi, la școli, și până la jocul MMO. Atunci când creatorul jocului, James Halliday, moare, deoarece nu are niciun moștenitor, lasă prin testament tot ce deține primului user care poate completa un quest creat special pentru acest scop, totul fiind creat în jurul anilor 1980 și a lucrurilor preferate ale lui Halliday. Wade Watts este unul din mulții utilizatori care își dorește să găsească oul lui Halliday și pornește în căutarea cheilor și porților care îl vor duce într-un final la ou. Dar questul nu e deloc simplu, și trec ani întregi, fără ca cineva să înregistreze vreun progrez, până într-o zi.
Per total, pot spune că mi-a plcăut cartea asta. Nu am prins mare parte din referințele la anii 1970 și 1980, dar nu a contat pentru că autorul oferă suficiente explicații pentru a îți da seama cum stau lucrurile și nu m-am simțit niciodată pierdută printre mulțimile de referințe la perioada aceea. Am recunoscut totuși câteva seriale.
Vânătoare creată de Halliday mi s-a părut chiar ingenioasă și mi-a plăcut că nimic nu era evident și că de multe ori indiciile erau ascunse în locuri la care nici nu te-ai fi așteptat. Mi-a plăcut și să urmăresc modul în care dificultatea creștea cu fiecare cheie și poartă și să îl văd pe Wade, sau Parzival cum se numește avatarul lui, încercând să rezolve noul puzzle. Mi-a plăcut de asemenea să îl văd interacționând cu alte persoane din joc, mai ales Art3emis și Aech. Cel din urmă chiar m-a surprins spre final și cred că pot spune că el e personajul meu preferat din toată cartea.
Lumea din SISAO, pe care a creat-o autorul, e de-a dreptul fantastică. Cred că ea conține cam tot ce mi-aș putea eu închipui că ar conține o asemenea lume, și multe altele pe deasupra. Și fiind open source, fiecare utilizator putând crea ce își dorește, o face cu atât mai interesantă.
Să trec acum la ceea ce nu mi-a plăcut atât de mult la carte. Primul lucru ar fi ceea ce în engleză se numește info dumping(nu pot găsi o traducere bună în română, deci o las așa). Mai ales la începutul romanului, dar și pe parcurs, au fost secțiuni în care se relatau foarte multe informații ori despre Halliday, ori despre SISAO în sine, sau alt lucru care era important pentru poveste atunci, care pentru mine tindeau să devină cam lungi. Era interesant tot ceea ce se spunea, dar pe la jumătatea cărții au devenit un pic obositoare.
Legat de personaje, deși mi-au plăcut toate, de fapt la final nu le cunoaștem foarte bine, nici măcar pe Wade/Parzival, care narează întreaga poveste. Aș fi vrut să îmi pese mai mult pentru ei și dacă urmau sau nu să câștige, ceea ce la final mi-am dat seama că nu s-a întâmplat. Chiar și când totul părea să meargă contra lor nu mi-a păsat atât de mult pe cât mă așteptam.
Mai e un lucru care mi s-a părut ușor exagerat, dar încă încerc să mă hotărăsc dacă în lumea asta e de așteptat sa nu. Nu voi zice ce e, pentru că e spoiler, dar e un lucru care mi s-a părut un pic cam prea mult, chiar și pentru Sixeri, așa cum îi numește Wade.
Totuși, nu am vrut nicio clipă să mă opresc din citit, eram mereu curioasă să văd ce va urma pentru personajele principale și chiar am vrut să știu cum se va termina povestea și cine va câștiga.
Ca și concluzie, eu aș recomanda totuși cartea asta dacă vă plac genul SF, jocurile video, pentru că e o carte care se citește repede și pe mine m-a scos dintr-un reading slump. Și până la urmă, chiar pot spune că mi-a plăcut și mă bucur că am citit-o.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu