duminică, 18 decembrie 2016

Atelier de confecționat povești fantastice #10

În cadrul Cruxmas fair & party, a avut loc o nouă ediție a atelierului de confecționat povești fantastice organizat de editura Crux Publishing. Tema atelierului a fost Moș Crăciun pentru o zi.
La petrecerea de Crăciun a tuturor zeităților, în care toți aduc un cadou pentru șeful cel mare, în cazul ăsta Zeus, două dintre zeități uită. Drept pedeapsă, Zeus le dă sarcina de a ajuta o persoană care va trebui să fie Moș Crăciun, să ducă toate cadourile. În limita abilităților lor, bineînțeles.
După mai multe sugestii, cele două zeități alese au fost:
- zeul penei de curent: Panait Beznă, care e orb de altfel
- zeița coșarilor: Geta Pămătuf, sau Pufi pentru prieteni
Iar cel care trebuie să devină Moș Crăciun este domnul Toma Vasilescu, de 45 de ani, bețiv de meserie, cu patru clase terminate, și vânzător de ziare. Cele două zeități ajung la el pentru că îi confundă casa care arde ca pe un semn de la Zeus că el e cel ales. Casa a explodat din vina celor de la Distrigaz. Domnul Vasilescu de altfel are tendința de a dramatiza, mai puțin atunci când i-a explodat casa, pentru că se aștepta ca ceva de genul să i se întâmple la un moment dat. El locuiește în cartierul Rahova.
După ce s-a stabilit cum e cu personajele, de data asta în loc ca cei care doresc să scrie povestea, ea a fost începută de cineva, care a spus câteva fraze, iar apoi a fost pasată următorului pentru a continua.
Mereu mi s-au părut distractive poveștile care ieșeau din jocurile alea de pe forumuri în care fiecare adăuga o propoziție, iar în cazul ăsta s-a întâmplat exact la fel. E amuzant de urmărit un personaj beat, cum e convins de două zeități să fie Moș Crăciun în schimbul reconstruirii casei lui și a două sticle infinite de tărie(nu mai știu exact ce tărie era, dar nu contează). Și apoi să îi urmăresc pe cei trei încercând să încropească un plan care să funcționeze și pe Toma Vasilescu livrând cadourile la primele două case. Doar până aici a fost creată povestea de cei prezenți(minus eu, că e mai fun de urmărit totul).
Așa cum s-a spus și la atelier, de aici nu a ieșit niciodată o poveste serioasă. Mereu se termină cu personaje care mai de care mai ciudate, și de care ți se face și milă la un moment dat, și cu o poveste care tinde spre ridicol, dar care are suficientă logică la final cât să nu fie prea exagerată. Are aici Dan Rădoiu grijă ca poveștile să nu deraieze prea mult, ceea ce e un lucru foarte bun.
Mă bucur că am găsit motivația de a ieși din casă pentru a participa, mi-ar fi părut rău să îl ratez, mai ales că de fiecare dată se râde foarte mult și nu am plecat niciodată de la un astfel de atelier fără un zâmbet mare pe față.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu