Lisabona - ziua 2

În ciuda tuturor preconizărilor noastre, azi dimineață nu ne-au durut picioarele mai deloc, aşa că am pornit optimiști la drum. Cum am ajuns înapoi la hotel e altă poveste, dar ajung şi acolo.

Primul loc vizitat se numea Story Center Lisboa, unde se prezentau câteva lucruri mai importante din istoria orașului printr-o prezentare interactivă. Am primit un ghid audio care se derula automat în funcție de locul din traseu în care ne aflam, care avea şi el diverse decorațiuni sau mici video-uri. Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest tur a fost înregistrarea audio, pentru că prezentarea nu era făcută pe un ton monoton, ci într-i asemenea mod care pe mine mă făcea sa vreau sa ascult în continuare, era chiar distractiv pe alocuri. Iar la un moment dat am avut parte si de o mică recreere a unui cutremur care a distrus mare parte din oraş. A fost chiar interesant, şi m-am bucurat că nu a insistat prea mult pe asta, ci s-au prezentat apoi măsurile luate pentru a reconstrui orasul. Nu pot reface prezentarea povestii, dar mi s-a părut un mod foarte drăguț pentru a mai afla cate ceva despre oraş şi istoria lui.

Cum mai toate muzeele sunt închise lunea, am ajuns la doua biserici, alte două fiind si ele închise.
Nu mai ştie exact cum se numea, dar mie cele doua orgi mi-au atras imediat atenția. Dacăîmi place ceva la biserici, sunt orgile.
Poza de mai sus este a unei biserici pe care nu am putut să o vizităm, dar exteriorul mi s-a părut destul de frumos si nu m-am putut abține să nu îi fac o poză.

În timp ce mergeam cu Google pentru a ajunge la autobuz, am văzut cartierul Alfama. Țin să menționez asta pentru că e un cartier cu străduțe foarte înguste, pe unde trece tramvaiul, si cu haine atarnând pe balcoane, a fost foarte pitoresc. Aş fi facut o poză, dar eram prea ocupată cu hartă, mama se înndoia la un moment dat ca mai ajungem la autobuz. Dar am ajuns.
Asa am ajuns la mallul Vasco da Gama, iar partea aceea de oraş arată atât de diferit fată de zona Alfama, încât pare a fi un cu totul alt oraş, mult mai modern.
Şu cât eram acolo, într-un magazin am văzut asta:
Dacă ştiam limba, a mea era cartea asta! O vreau de când am văzut pe internet că e apărut prima dată. Cred că ăsta e ultimul volum din seria care a început  cu Numele vântului şi  chiar vreau să ştiu ce se va întâmpla în continuare în serie!
M-am uitat lung la carte câteva momente, dar a trebuit să trec peste.

Am traversat cu gondola apoi până la Oceanograf, si am avut parte de priveliștea de mai sus. Nu aş putea spune că mi-a plăcut foarte mult priveliștea - îmi dă o stare ciudată să nu pot vedea malul - dar apa arăta superb.
Iar despre oceanograf nu voi spune prea multe, las mai  bine pozele să vorbească de la sine, dar mi-a plăcut foarte mult, chit că la final mă dureau şi picioarele şi ochii. Vidrele au fost totuşi de departe cele mai simpatice!
L-am găsit şi pe Nemo :)
 

PS: am şi doua filmulețe, dar nu reușesc să le încarc de pe telefon. O să încerc să le pun de acasă sau poate le pun direct pe facebook. 

Comentarii