Lisabona ziua 5 + concluzii

Ecranul laptopului mi se pare atât de mare după ce am stat o săptămână doar cu telefonul... 
Oricum, am ajuns cu bine acasă, la 3:45 a aterizat avionul, m-am culcat pe la patru și m-am trezit pe la două fără ceva după-amiaza. Încă nu mi-am revenit complet, dar chiar vreau să scriu și postarea asta, până nu îmi uit gândurile. 

Să încep cu ce am făcut în ultima zi la Lisabona, după care voi trece la concluzii și la un mic top al lucrurilor care mi-au plăcut cel mai mult din tot ce am văzut cât am fost acolo.
Primul muzeu la care am fost se numea Gulbenkian, și este un muzeu de artă. Nu doar picturi, ci au și vaze, bijuterii, cărți, diverse obiecte provenite din mai multe tări(Egipt, Japonia îmi pot aminti eu acum).
Mie chiar mi-a plăcut, mai ales că aveau obiecte atât de diverse, inclusiv covoare, pentru că deși îmi place arta, dacă sunt doar tablouri, tind să mă plictisesc repede. Dar aici a fost chiar divers și mai ales obiectele din Asia mie mi-au plăcut foarte mult.

Apoi am vizitat un museu de costume, atât de epocă, și aveau haine inclusiv de prin anii '60, '70, și tot acolo era și un muzeu al teatrului, unde aveau diverse costume, poze și machete ale unor teatre care au fost demolate și a unor scene. Astea două pe mine nu m-au impresionat neapărat. Adică, îmi place să văd costume vechi, mai ales că nu mă puteam gândi decât la faptul că e ciudat să știi că cei care le-au purtat nu mai sunt de mult, dar cam atât. Bine, recunosc că m-am uitat lung la pantofi, pentru că mi se păreau super incomozi. 

Iar ultimul loc pe care l-am vizitat a fost un muzeu al muzicii, unde aveau tot felul de instrumente muzicale, mai noi și mai vechi. Eu am un punct sensibil când vine vorba de instrumente muzicare, mai ales piane și orgi. Cred că am mai menționat pe undeva, dar eu am luat lecții de pian de când aveam vreo nouă ani, până la începutul liceului. Nu cred că m-aș reapuca, oricum m-am lăsat și pe motiv că mă plisctisisem, dar tot îmi place să văd instrumente muzicale și muzica clasică îmi place până la un punct, chit că nu o ascult foarte des. 
Din păcate, de aici nu mai am poze, pentru că telefonul a decis să îmi joace o farsă și nu s-au salvat, iar aici fratele meu nu a făcut poze cu aparatul foto. 

Apoi ne-am mai plimbat un pic prin oraș, iar eu cu mama am cumpărat câteva suveniruri. După care ne-am dus la aeroport pentru a ne face check-in-ul și a ne îmbarca în avion, care a fost plin, spre deosebire de cel de la venire care a fost cam jumătate gol. Și ăsta a fost cu mulți copii, deci strategia mea a fost să îmi pun căștile în care cânta Amaranthe și să ignor tot ceea ce se întâmpla în jurul meu. Am și reușit să moțăi pentru vreo oră și ceva, deci pot spune că a fost un succes, mai ales că nu am prea auzit ce se întâmpla în jurul meu. 
Și, cum am zis la începutul postării, nu sunt trează de prea mult timp, dar țineam să scriu și postarea asta.

Concluzii
Mi-a plăcut experiența mult mai mult decât m-am așteptat, mai ales că mie Lisabona nu-mi spunea nimic la început. Dar au foarte multe muzee, vremea e superbă, adică în decembrie temperaturile sunt de 15-16 grade, noi am prins soare, plus că la ei copacii încă au frunzele verzi. 
Au de asemenea niște carduri care se pot cumpăra de pe aeroport și de la magazine de turism, care se numesc Lisboa Card. Se pot lua pe maxim trei zile, iar cu ele se poate circula cu transportul în comun și la multe muzee se intră gratis. E adevărat că noi trei am dat pe trei zile peste o sută de euro, dar pe de altă parte faptul că nu mai aveam grija biletelor de metrou și autobuz și tramvat și nici la muzee, a fost cu siguranță un avantaj. Iar mama a făcut un calcul înainte și se pare că tot am ieșit un pic mai ieftin așa.
Cardurile arată așa: 
Sunt două pentru că unul era pe trei zile, iar celălalt pe două. 
Orașul e foarte interesant și pentru că diversele cartiere arată atât de diferit, încât uneori am avut impresia că era în cu totul alt oraș. De exemplu, cartierul Alfama și cel în care se află Oceanograful sunt extrem de diferite, ultimul fiind mai modern. Și clădirile sunt destul de diverse, blocuri mai înalte, mai mici, în diverse culori, arată foarte drăguț unele lângă altele. 
La un moment dat chiar aș putea zice că m-am simțit ca acasă, în sensul în care era un autobuz care venea rar, cel puțin noi așa l-am prins, iar când l-am prins ne-a zguduit ca pe sacii de cartofi. După ce că mergea pe piatră cubică, care era și pe trotuar și ne-a rupt picioarele, mai mergea și cu ceva viteză pe străzi înguste, și la un moment dat am crezut că va agăța și vreo mașină din drum. Pentru că unele erau parcate aiurea, și de altfel am și văzut una care a fost ridicată. Iar la metrou de două ori am ieșit mai greu pentru că toți de pe peron se înghesuiau să intre, dar fără să ne lase să coborâm mai întâi.
Limba mie nu îmi place deloc, mai ales când îi aud vorbind. Dar pe de altă parte când o vedeam scrisă înțelegeam în mare, cu toate că nu am învățat niciodată portugheză, iar asta a fost de ajutor. Totuși, nu am dat peste nimeni care să nu știe engleza suficient cât să ne înțelegem cu ei, deci și ăsta e un mare plus. 
Hotelul la care am stat mi s-a părut de asemenea foarte ok. Se numea Hotel Principe Lisboa, era vis-a-vis de metrou, iar la trei stele chiar nu aș avea de ce să mă plâng. Bine, e adevărat că vedeam și auzeam fiecare avion care ateriza, dar nu a fost nimic dramatic.
Și ca un mic top, astea sunt locurile care mie mi-au plăcut cel mai mult din tot ce am vizitat, în ordine aleatoare:
  • oceanograful
  • muzeul marinei
  • palatul Ajuda
  • news muzeum
  • palatul Pena
Și plimbarea cu tramvaiul 28E, dar nu o pot pune mai sus pentru că nu e neapărat din aceeași categorie Îl menționez și pentru că mi s-a părut atât de drăguță plimbarea cu el, că mi l-am luat ca suvenir:
De altfel, a fost singurul lucru pe care mi l-am luat, pentru că în rest puținele lucruri care mi-au plăcut mi s-au părut mult prea scumpe.

Nu eram sigură dacă voi reuși să scriu postările astea, dar mă bucur că le-am scris, pentru că acum mi-ar fi mai greu să vorbesc despre ce am văzut în prima zi, văzând atât de multe lucruri diferite de atunci si până acum. Cred că va fi interesant de privit în retrospectivă mai târziu. Mă gândesc să mai fac asta și data viitoare când voi reuși să mai călătoresc, oricând va fi asta. 

Comentarii